interzis rudelor


Sedinţa de partid începuse de câteva minute şi audienţa se plictisea deja. Darea de seamă, problemele angajaţilor, organizarea de alegeri, toate erau suficiente motive ca oamenii să se uite care prin ce colţ de sală prefera ori să îşi ocupe timpul în diferite moduri. Desenau în agendă lăsând impresia că iau notiţe in timp ce femeile bărfeau consistent, intr-un murmur discret ca o muzică ambientală. Ultima bârfă o privea pe secretara directorului economic Florescu, o tovarăşă de vreo 30 de ani, divorţată, foarte ingrijită, invidiată la sânge de doamnele de la Contabilitate. Dorina, contabila care locuia în acelaşi bloc cu directorul, aflase în urma unor scandaluri repetate din apartamentul acestuia, că noua secretară era cea care se bucura de atenţia lui. Supărarea doamnei Florescu devenise cruntă când descoperise că soţul ei, care nu era foarte potent, poate şi din cauza dimensiunilor supraponderale dar şi a vârstei, îşi consumă toată vlaga cu „scroafa de la secretariat”. De două ori pe săptămână putea şi el şi atunci, el se culca cu aia. Femeile chicoteau comentand picanteriile dezvăluite de Dorina şi lansau remarci acide dezaprobatoare.Căldura umplea sala iar ferestrele deschise, în loc să aducă răcoare se transormaseră în autostrazi invizibile pentru muşte şi praful stârnit de maşinile din zonă. Deodata, uşa se deschide şi intră secretara, cu ochelarii in mână. Zeci de perechi de ochi o măsurară din cap până în picioare cu invidie, curiozitate, dorinţi ascunse. Secretara se apropie de director, învaluită într-un nor invizibil de parfum fin.

–                 Tovarăse director, v-a sunat soţia. Puteţi veni la telefon, in birou?

–                 Sunt ocupat! Ce vrea?

–                 Cică aveţi musafiri şi vrea să mergeţi până acasă să îi duceţi cheia de la frigider!

Toată sala izbucni în râs pentru ca era cunoscută zgarcenia directorului şi aversiunea lui explicită faţă de rudele sărace ale nevestei care veneau în vizită şi mereu aveau nevoie de ceva iar ea, nevasta mână largă cum era îi golea îndată frigiderul lui plin cu de toate, de aceea trebuia ţinut sub cheie. Directorul general, amuzat şi el, odată cu ceilalţi, îl îndemnă plin de întelegere.

–     Mergeţi şi duceţi sotiei cheia de la frigider, tovarăşe Florescu! Nu lăsaţi musafirii flămânzi!

Anunțuri

Posted on 13 Iunie 2011, in Povestiri din Cartier. Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. wellcome back, gabico! 😀
    super faza cu cheia de la frigider, frigiderele fram alea vechi de tot aveau cheie, m-am jucat si eu cu a noastra si era s-o fur ca nu mai reusea mama sa deschida frigiderul!

    • Pe mine m-a amuzat ideea de a tine alimentele sub cheie si nevasta infometata pana vine directorul acasa. Iar daca se intampla ” sa aiba si o sedinta si sa doarma la ea”, avea doamna tot dreptul sa fie bosumflata. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: