Vreau sa fiu….


Sătui de reclamaţii şi de sesizări, de controale de la diferite autorităti şi de beţe-n roate, locatarii blocului F14, de pe strada Fericirii, au organizat o sedinţă de bloc şi în unanimitate l-au demis. Virgil Olteanu nu mai e preşedinte de bloc. Şi ca să fie siguri că nu au nici un fel de probleme, i-au trimis o inştiintare şi prin poştă. Bărbatul de 60 de ani, cu părul grizonat, şi un aer bonom, primi hotărârea asociaţiei cu stoicism, ca pe o pedeaspă aspră şi nedreaptă. Dar nu se va mulţumi cu atat! Adică ei, o mână de neisprăviţi, care pană nu demult îşi scoteau palaria de la distanţă cand il vedeau, ei sa il dea la o parte? Exclus! In dimineaţa urmatoare, se înfaţişă la registratura judecătoriei cu plângerea în mână. Contestaţie împortiva schimbării din funcţie. Aşa scria pe document. Aţi înteles bine. Din funcţia de presedinte de bloc, ca doar nu din presedinte de stat, o funcţie onorifică şi neremunerată. Şi ce dacă? El vrea acolo în continuare şi nu aveau nici un drept să-l schimbe. Bărbatul se înarmă cu rabdare şi începu o serie lungă de procese. Intr-o dimineaţă, fu anuţat că dosarul îi fusese strămutat în alt judeţ. Motivul era ca nu mai exista acolo nici un judecător care sa nu fie recuzat de catre reclamant pe diferite motive de interese. El ştia bine, doar lucrase la securitate. Judecatorul Popescu era ruda de gradul 3 cu o vecina de bloc. Judecatorul Roman, era cumnatul altui vecin. Judecatoarea Irimie avea fetita in aceeaşi clasa cu baiatul admiminstratorului. Deci, toti erau legaţi într-un păienjeniş, ca într-o mare conspiraţie, împotriva lui. Nimeni nu-l voia preşedinte dar el, ca şi Voda Lapuşneanu: „daca voi nu ma vreti, eu va vreu”! Aşa ca pe rând, magistraţii s-au retras din procesul acesta ori au fost refuzaţi. ŞI s-a judecat, Virgil Olteanu, vreo 6 ani de zile, pe la diferite instanţe, cheltuind sume imense pe transport, avocaţi, taxe de tot felul. A facut plangeri peste plangeri, conteastaţii peste contestaţii. Mergea aproape zilnic la judecătorie, ba o copie dintr-un dosar, ba din altul. În cei 6 ani de cand îşi căuta dreptatea adunase o arhiva de documente acasa. Şi le păstra în mare ordine, aşa ca la serviciu. Totul trebuia sa fie notat şi numerotat cu grija, înregistrat dupa data, cu număr de ordine din registrul propriu.  In cele din urma, la finalul unui dosar voluminos sosi si sentinţa finală, definitivă şi irevocabilă. Contestatia îi fusese respinsă. Vestea căzu ca un trăsnet. Nu se aştepta. In registratură ceru o copie legalizată a deciziei. Funcţionara îl văzu şi îl intrebă, făcându-i-se milă.

–          Domnule Olteanu, dar nu e păcat de atâţia bani şi atâta timp irosit? De ce v-aţi judecat atâta când ştiaţi foarte bine că nu aveaţi şanse să câştigaţi procesul?

–          Pentru ca vreau sa fiu preşedinte!

Anunțuri

Posted on 4 Mai 2011, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink. 12 comentarii.

  1. Si eu am fost presedinte de bloc acum 22 de ani si stiu: e ca un drog…

    • Imi imaginez. Fascinatia puterii. 🙂 Am vazut de multe ori, situatii in care. cei care fusesera angajati in institutii militarizate, la pensionare, capatasera un fel de fascinatie a puterii si ei credeau ca pot controla si organiza lumea, fie chiar si o amarata asociatie de locatari!

  2. Pentru unii viaţa e compusă dintr-un lung şir de funcţii iar fără ele aceasta (viaţa) n-are nici un sens . Pentru alţii a avea dreptate întotdeauna e raţiunea de a fi şi asta-i motivează .Când acestea se îmbină într-unul singur , cu siguranţă devine paranoic.

  3. sunt oameni care tind sa ocupe functii, sa se ridice macar aparent desupra celorlalti, au manie titlurilor. nimeni nu-i perfect si ar fi bine daca ar sesiza cand sa se opreasca.

  4. Traim intr-o societate in care s-a acreditat ideea ca esti valoros atunci cand ai multe documente care sa ateste ca stii ceva, chiar daca ele nu au mereu sustinere in practica. Citeam zilele trecute pe blogul lui Tiberiu Orasanu un material foarte interesant despre ce inseamna sa fii intelectual. http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/05/01/spam/
    Marturisesc ca desi stiam, am intrat pe wikipedia sa vad ce presupune acest concept. Si am ramas pe ganduri.
    Revenind la subiect, la noi esti important cand ai o functie sau, cand ai bani. Altfel esti ingorat si tratat ca un „nimeni”. Totul e superficial si de fatada. Si din pacate pentru noi, oamenii valorosi de duc sa se afirme in afara pentru ca aici nu au loc de pilele celor cu functii.

  5. Boală grea, asta a şefiei. Aveam şi eu la ultimul loc de muncă nişte creaturi destul de incompetente puse în funcţii înalte. Ferească Ăl de Sus să-ncapă puterea pe mâna unor nebuni din ăştia! Dorinţa asta de-a deţine puterea e clar un simptom de paranoia.

  6. La el, cred ca sefia era importanta prin doza de autoritate pe care, credea el, i-o ofera functia. iti dai seama ce frumos suna in CV-ul sau de pensionar, pe langa functia de sef de birou, detinuta intr-o structura militara, cea presedinte de bloc. Asta da evolutie!
    Se spune ca, exista o psihologie a angajatului la stat care crede ca uniforma ii confera un statut net superior fata de restul lumii si cred ca, dupa ce nu mai poarta haina aceasta ei sunt, in continuare, reprezentantii puterii. Acesti indivizi sunt periculosi pentru ca ei ei sunt si cei care comit abuzuri asupra cetatenilor, cand sunt in exercitiul functiunii.

  7. Hmmm. Acesta era doar preşedinte de bloc, dar ce te faci cu cei care ţin cu dinţii de conducerea acestei ţări, deşi nu dovedesc deloc că ştiu să o conducă? Grea poveste.

  8. Pe acest tip de sef ii linisteste sistemul. Pe ceilalti nu mai poate, pentru ca „sistemul sunt ei”. 🙂

  9. UN BLOG DE EXCEPTIE! VA INVITAM SA VIZITATI SI SITE-UL NOSTRU SI SA VA DELECTATI CU VERSURI SPLENDITE SCRISE DE POETA GEORGETA TUTUIANU STANCIULESCU: http://georgetastanciulescu.wordpress.com/- VA ASTEPTAM COMENTARIILE CU MARE DRAG.

  10. Bine-ai venit, Georgeta! Ma bucur ca ti-a placut blogul meu. Poate imi spui si ce anume te-a atras.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: