Voi ce purtati inainte de ’89?


Povestea de ieri m-a purtat un pic cu gandul si sufletul in adolescenta. Nu am avut norocul sa fac parte dintr-o familie instarita dar nici nu am fost cei mai saraci din sat. Mama invatase de la bunici, croitoria si ne facea hainute, asa ca, desi nu era talentata la gasit modele, compensam noi. Aveam o verisoara, de aceeasi varsta cu noi, Leta. Locuia la Oradea si in vacante venea la bunici, care locuiau chiar in spatele casei noastre. De fiecare data venea imbracata cu hainute foarte dichisite, ca sa ne eclipseze putin pe noi astia, mai de la tara. Avea cam genul de superioritate pe care il afiseaza bucurestenii, pentru cei din provincie. Si mama, uneori intra in jocul nostru si ne mai cosea ceva. Tin minte ca odata a venit verisoara aceasta, cu o fusta lunga, foarte eleganta. Mama s-a uitat si i-a luat modelul. In doua zile, toata strada avea fusta ca si Leta. Deci, a fost rapid detronata. Era din tifon, vopsita cu Galus si incretita, cu elastic in talie. La cateva saptamani, pasiunea vopsitului cu Galus s-a reflectat si asupra tricourilor. Mai tineti minte tricourile legate cu sfoara in mai multe locuri, si vopsite pentru a aparea desenul unor cercuri? Pe vremea aceea nu se gaseau tricouri colorate, sau erau foarte scumpe. Asa ca imediat, imaginatia s-a pus pe treaba. Tricourile chinezesti, sau simple, de bumbac erau imediat transformate. Apoi a aparut moda blugilor si adidasilor, o raritate pentru noi pe vremea aceea, a camasilor in carouri, alb-rosii, alb-albastre,alb-verzi. Pe atunci nu trebuia sa impresionezi o fata cu un BMW. Era suficient daca aveai blugi, adidasi si camasa in carouri. Noi am fost generatia aceea in blugi si adidasi. A fost o perioada revolutionara in moda dinainte de ’89. Mama ne facea mereu fustite sau bluzite si eram 3 fete la casa. Nu am realizat niciodata ca fetele de la liceu ma studiaza si se inspira din “creatiile” noastre. Purtam camasi cu volane, iar in loc de uniforma pe care nu o puteam suferi defel, mi-a facut un sarafan de stofa cu fusta semiclos. Va mai amintiti cum purtam sosetute in pantofi si in sandale, reinviind o moda din anii ’40? Dar pe urma, cand au aparut şpiţarii, un fel de botine cu varful foarte ascutit, in paralel cu moda “baloanelor”. Tin minte ca in liceu, prin clasa a zecea aveam pantaloni negri si o noua gaselnita fusese vipusca, un siret alb, negru sau cu fir de lame, in contrast cu pantalonul, cusut de-a lungul acestuia, ca si la pantalonii militari. Imi puneam vipusca si pe maneca bluzelor, pana cand tata, oripilat de acest nou accesoriu m-a pus sa o descos. Apoi, cand eram prin ultimul an de liceu au venit la moda bluzele de finet, cu capse, fara, cu buzunare-sac, ori simple, cu sireturi, cu combinatii de alte materiale. Si pantalonii de catifea au fost mult timp in top, ca alternativa la blugii care nu se gaseau decat in Cluj, la Oser, la piata de vechituri unde veneau studenti straini. Mai tin minte ca tot pe atunci, imi facuse mama şalvari, un fel de pantaloni mai bufanti, cu fermoare pe partea exterioara. Si eram foarte mandra de ei. Era una din tinutele mele de rezistenta, şalvari cu camasa cu multe volanase.

Imi amintesc ca atunci lumea nu era foarte interesata de moda, ca gaseam acelasi tip de haine in toate magazinele si pe strada vedeai pe toata lumea purtand cam aceleasi modele. Si cum nu-mi placea sa port ce poarta toata lumea iar uniforma era doar o haina care ma depersonaliza, o bateam pe mama la cap, pana cand imi facea cate ceva. E greu sa le spui tinerilor din ziua de azi ca erau aproape goale rafturile din magazine si ca nu prea aveai ce sa-ti cumperi de imbaracat. Voi ce purtati inainte de ’89?

Anunțuri

Posted on 3 Mai 2011, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. 23 comentarii.

  1. Gabita, inainte de ’89 purtam blugi cumparati de la o fabrica din Pascani, cu realtii si pile, normal. Incerca mama sa ma determine sa fiu mai feminina si’mi facea tot felul de fustite si rochitele, dar fara rezultat… Nici in ziua de azi nu si’a vazut visul implinit: tot in blugi umblu imbracata 😀

    • Georgiana esti o norocoasa sa ai fabrica de blugi langa tine. 🙂 Eu nu am avut acces la blugi pana la 19 ani. In schimb am purtat pantaloni de stofa, de catifea, de tercot si de diferite alte materiale. Imi mai amintesc ca, la un moment dat, a fost o moda a tricotajelor si atunci femeile purtau un fel de pantaloni tricotati, ca niste strampi, la care le zicea „tzito-nograd”. Din aia purtam uneori iarna, pe sub uniforma. Si tot atunci erau la moda fularele deshirate. Cumparam un fular simplu si dand drumul la unele ochiuri ne ieseau niste fulare de 2-3 metri.

  2. Hă, hă, mi-am amintit de acele strădanii simpatice de a face moda cu ce se putea şi găsea. Croitorii erau la mare căutare!
    Şi eu tot la 19 ani am avut primii blugi, luaţi de la Timişoara, de la sârbi. Până atunci purtasem doar „raiaţi”. Şi îmi mai amintesc o şapcă din păr de cămilă, luată de tata de la Moscova, dintr-o excursie! Mi se părea ceva grozav de tot! 😀

  3. gabico, mi-am amintit: am avut o bluza din aia de finet, cu ceva gaici pe maini de se puteau prinde manecile. dupa ce am venit la timisoara am zis ca din primul salariu imi iau blugi si adidasi. mi se pareau cele mai tari chestii posibile!
    imi placeau mult cizmele alea joase si largi la gura si balerinii, care se gaseau atat de greu, faceam niste cozi imense la ei/ele.
    alte vremuri, alte gusturi, alte pretentii 😉

  4. 🙂 ce amintiri dragute! si eu vopseam cu galus, cu sfoara, devenisem o adevarata specialista! vopsisem pentru toate matusile si prietenele, folosind metoda „punga”… îti aduci aminte? Bluza sau rochia de bumbac sau in, se umezea, se cernea praf de vopsea galus (chiar si mai multe culori), se împaturea si se închidea ermetic într-o punga de plastic, care se fierbea ore în sir, plutind într-o oala enorma, cu apa!
    Si eu am purtat pantaloni cu vipusca, blugi si tenisi albi. Camasile de in erau tare moderne, si iile. Prin ’82 era la moda tricotajul… învatasem la scoala (mama nu stia sa tricoteze) si tricotam de zor, bluze largi, fara rascroitura pentru mâneca. Si da 🙂 îmi amintesc de moda sosetelor colorate, aveam pentru culoarea fiecarui tricou! :))

    • 🙂 De vopsit se ocupa mama. Noi stabileam modelul si culoarea. Tenisii albi fusesera preferatii mei. Cu tricotajele fusese o adevarata nebunie. Faceam nu stiu cate modele de tricotaje, de la simple la sofisticate si foloseam, mohair, miiana, PNA. Erau la moda rochiile tricotate, caciulite de tot felul, bluze, fuste, veste. Cate nu faceau femeile cu indemanare, pe vremea aceea? 🙂

  5. Am citit articolul tau cuprinsa de o curiozitate enorma. Nici nu-ti poti inchipui cat ma pasioneaza astfel de lucruri. Poate tocmai din motivul ca inainte de 89 eram o mogaldeata si habar n-aveam pe ce lume eram.
    Foarte interesant. 🙂

  6. Ma bucur ca ti-a placut. Sa stii ca pe vremea aceea, era destul de greu sa iti gasesti imbracaminte, mai ales in orasele mici. Si atunci femeile si fetele improvizau, facandu-si din diferite materiale. Prin anii ’90 a mai fost o moda a fustelor din patura, pentru ca nu se prea gasea stofa. Erau niste paturi mai subtiri, unele cu franjuri pe o parte. Iar prin anii ’80, cei pasionati de tinutele sport purtau niste geci din material de fas, foarte subtiri la care le zicea „foitza” 🙂

  7. :)) fusta de patura am avut si eu,mi-am facut-o singura…
    Mai..nici eu nu prea am avut multe haine,insa acum cand imi aduc aminte,imi vine sa mor :)) de multe ori ma duceam si cumparam panza cu cat mai multe culori si-mi faceam fuste sau bluze..
    blugi am avut si eu o singura pereche prin 84-85…
    adidasi…ce produceau fabricile noastre…
    insa dupa 89..cine a avut blugi Piramide? eu… si tot orasul.

    • Nu ai impresia ca eram mai creative din punct de vedere vestimentar atunci? 🙂 Acum e foarte simplu. Te duci la mall si nu mai gandesti decat cu ce sa asortezi si cati bani iti mai raman.

  8. eram mai creative,dar faceam din rahat bici…
    acum este foarte simplu si nu peste tot scump.

    • imi amintesc ca modelul suprem de inspiratie erau cataloagele Neckermann. Si gaseai cu greu, erau scumpe. Dar merita. 🙂 De acolo neinspiram. Nu numai in vestimentatie dar si in altele. Era chiar o expresie care definea eleganta la cote maxime: „gen Neckerman”. 🙂

  9. N-am purtat niciodată blugi – n-am putut să-i disociez de ideea de salopetă de văcar – 🙂 , am purtat helancă şi pantaloni reiaţi, numai pantofi clasici şi sandale idem şi am purtat ciorapi de nylon pînă mi-a deschis capul un medic cît de dezastruos este plasticul pentru piele. 🙂
    Apoi, m-am cam dedat la costum cu sau fără cravată şi acolo am rămas.
    Moda sau fiţele nu m-au atras niciodată dar nu am avut nimic contra şi nu am nici acum.

    • Ei, aproape ca uitasem de helanca. 🙂 Orice bluza pe gat era buna. Putea sa fie din bumbac, din nylon ori cashmir. Helanca facea parte dintr-o tinuta mai selecta. Fetele sunt mai inclinate spre moda si spre imbracaminte care „sa atraga atentia”. Pe vremea aceea eram adolescenta si nu neaparat pentru moda ma imbracam ci pentru a fi altfel decat toata lumea in uniforma. Am fost recent in Italia si am vazut cat de elegant si de simplu se imbraca italiencele. Cu haine de buna calitate, nu haine de firma, fara multe accesorii. Si mi-a placut. Am adoptat si eu asta.

  10. Eu îmi croiam rochii dun ”Burda” și eram tare mândră de ele. Am și vopsit tricouri și fuste de mi-a venit acru… Tricotam foarte fain… Aveam timp, eram navetistă și nu puteam citit pe tren, că mă dureau ochii.

    • @silavaracald
      Era sa cred ca era vorba de un baiat. 🙂
      Melania si noi faceam la fel. Si tricotajele erau foarte apreciate. Chiar daca era greu pe vremea aceea, facem tot posibilul sa avem haine moderne dupa revista. Si culmea e ca ne gaseam timp pentru toate nimicurile acestea. Acum, le avem toate de gata dar cu timpul stam mult mai rau. Parca se comprima.

  11. Scuze! E a nu știu câte oară când scriu sub numele ”peștișorului”. Nu m-am delogat pasămite.
    Deci, eu sunt, silavaracald. 🙂

  12. pulover cu anchior :)de copii evident si doar in zilele de sarbatoare

  13. eu am avut norocul ca la pitesti faceau studentii straini anul pregatitor in care invatau romana si la noi se gaseau relativ usor si blugi, si raiati, si camasi si veste de blugi, dar erau scumpe in draci. si ce-mi amintesc ca era la mare cautare: costumele cu vesta si pantaloni cu nenumarate buzunare, facute din doc sau prelata la croitorul familiei – toata lumea avea asa ceva atunci, unii erau favorizati si aveau croitor personal – mama sau bunica. apoi opincutele si tenisii de dragasani, bluzele/camasile din in si panza topita (ati vazut ce avere costa acum?), fustele plisate din stofa cadrilata, sireturile vopsite cu galus ca sa fie cat mai fistichii, asortate tenisilor albi.
    Cu toate ca magazinele aveau fix aceeasi marfa, pe strada nu vedeai “corul madrigal”, ci fiecare avea tinuta personalizata. va amintiti de brosele din os de peste dat cu lac de unghii sau colierele din paste fainoase?

  14. Bine-ai venit, Simf!
    🙂 uite ca mi-ai amitit de moda accesoriilor din os si din paste fainoase. Excelent! Aveam nasturi din os ori din sambure de piersica, lacuiti. Si imbracamintea din prelata. Iar bluzele din in topit erau si atunci scumpe iar in sezonul rece se purtau cu un roling pe dedesubt. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: