Fotografia


La cei 70 de ani ai săi, Verginica se consideră frumoasă. E o femeie de la ţară, simplă, subţirică şi cu părul argintiu prins sub năframa. Singura ei mare supărare e că Niculae, bărbatul ei, nu a vrut să îi spuie niciodată că îi faină şi că îi harnică. Parcă i s-ar rupe limba dacă ar recunoaşte şi el, de faţa cu altă lume. Uite, chiar şi azi, după ce a trebăluit atât şi a făcut casa lună, după ce a fost la alimentara, a gatit şi a lucrat în grădina, el sta aşa şi se uită lung la ea, fără să îi zică nimic. E foc şi pară. Dincolo de gardul curţii badea Ilie o salută vesel.

–         Buna zua, lele Verginică. Noa, da’ ce faci?

–         Ia p-aci, prin ocol. Mai aşez neşte flori să fie mândru în casa asta. Că doară, dacă nu oi face eu, cine a face?

–         Da’, după cum te vad, esti cam năcăjită. Ce năcaz ai?

–         Pai ce sa am? Barbatu ăsta a mieu. Parcă i s-ar usca limba dacă mi-ar zice o vorbă bună. Stai numa’ să vezi.

Lelea Verginică intră în casă şi se intoarce cu un tablou de la nunta ei. O fotografie pictată şi retuşată vizbil. I-o întinde vecinului, peste gard, să îşi dea şi el cu părerea.

–         Noa zî dumneata! Nu am fost io fomeie faină la viaţa me?

Ilie se uită la fotografie, apoi la Verginica, se mai uită o dată la fotografie şi o studie bine pe lelea Vergnică, desi se cunosc de 40 de ani, de când sunt vecini. Aceasta aştepta verdictul, ca şi o confirmare a nemulţumirii şi nedreptăţii la care e supusă. Cu basca uşor pusă pe-o parte, şi înveselit de cele câteva păhărele de ţuică băute prin vecini, Ilie îi zise cu un siguranţa unui specialist.

–         Lele Verginică. Erai faină, da’ avei ţâţele cam mici.

Verginica îi smulse fotografia din mână şi intră în casă pufnind mânioasă.

–        La ce să mă aştept de la un bărbat? M-am aflat în treabă! Nu am avut şi io pă cine întreba…

Anunțuri

Posted on 28 Aprilie 2011, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 18 comentarii.

  1. De cele mai multe ori si o vorba dulce tare mult aduce da…barbatii ‘ nu stiu de`astea”!

  2. Nu ştiu de ce, dar tocmai la oamenii de lângă noi ne găsim să fim „zgârciţi” în vorbe bune şi aprecieri. Când tocmai lor ar trebui să le oferim toată bunătatea şi recunoştinţa.
    „Sentinţa” vecinului e …mortală! Ce s-a priceput şi el să zică! 😀

  3. Pai…la 70 de ani mai conta daca fusese ori nu o frumusete? El a luat-o usor peste picior. Au oamenii de la tara un fel de ironie fina, subtila, incat de multe ori te lasa fara replica. Asa a fost si cu Ilie. 🙂

  4. Tocmai sunt în Turcia, într-o excursie în circuit prin Lycia si astazi am viztat orasul antic Efes, si bineîntele muzeul Efes si una din cele 7 minuni ale lumii, Templul lui Artemis. Saptamâna viitoare am sa scriu despre aceasta si am sa pun si ftografii… Artemis este zeita cu pieptul plin cu sâni; statuia o reprezinta cu peste 20 de tâte :)) pe trei rânduri! Oh vai! asa ca tusa Verginica sa fie fericita, asa cum le are, ca or fi mici, da’ doua! :))

    • Carmen esti o draguta. Ma prapadesc de ras citind despre tatele lui Artemis. 🙂 Iti doresc sa ai vacanta placuta si abia astept sa vad ce frumuseti ai imortalizat si despre ce ne scrii. 🙂

  5. miscellaneous11

    :))) Mna păi fix la 70 de ani s-a trezit și ea să caute apreciere ? Haios de tot 😀

  6. a cautat saraca tot timpul numai ca nu a fost luata in serios. 🙂

  7. Ce parfum meaos ardelenesc se desprinde de aici:”Nu am fost io fomeie faină la viaţa me?”
    Ma gandeam, in gluma, ce ar fi zis Verginica despre silicoane!? A cautat si ea apreciere, saraca.Foarte sensibil mesajul, Gabriela!

    • Sunt multi barbati care considera ca e masculin sa nu ii spui cuvinte frumoase, de admiratie sau de dragoste, femeii langa care isi petrec viata. Nu ca nu le-ar aprecia calitatile. Ci pentru ca asa cred ei ca nu ar da bine ori ar fi nevoiti sa faca asta mai des. Femeile insa, simt nevoia sa fie incurajate, admirate, mangaiate cu cate o vorba buna. Pentru ele e un combustibil necesar, le da energia de a trece peste greutatile vietii.

  8. Dacă n-a avut de lucru și l-a întrebat…
    S-au mai emancipat și țăranii. La bunică-mea, de exemplu, dacă o femeie avea sânii prea mari sau buzele mai grosuțe, erau considerate ca fiind defecte. Azi îi taman pe dos, așa că nu-i de mirare că vecinul a zis ce-a zis. S-a adaptat noilor standarde de frumusețe. 😀

  9. La noi la tara, se spunea despre o femeie grasuta ca ii „faina”, sanatoasa. Adica era buna de facut copii si rezistenta la munca. Cele slabute nu erau foarte apreciate tocmai din aceste considerente. Bunica mea, fusese o frumusete in tinerete, dar avea o constitutie atletica. Era slabuta si avea cam 160 cm inaltime. Dar era foarte activa. La 83 de ani, mobiliza pe toata lumea la muncile campului.

  10. saraca femeie, n-a auzit de solidaritatea masculina? 😀

  11. Vorba ‘ceea: „grasă şi frumoasă” – idealul feminin de odinioară! 😀

  12. La asa intrebare, asa raspuns. Conteza cum te simti in pielea ta, nu cum te vad ceilalti.

    Stii ce gust bun are cafeaua, cand gasesc cate un text care sa ma binedispuna?

  13. ma bucur ca am reusit sa te binedispun. E o cafea cu aroma de poveste matinala. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: