Monthly Archives: aprilie 2011

Primavara in parc


Duminica, se anunta ploi. Dar intre timp a sosit primavara si a umplut parcul de verdeata si culoare. E un parc minunat pe care va invit sa il vedeti alaturi de mine. Iar daca treceti prin Cluj si aveti nevoie de o oaza de liniste si prospetime, el e acolo, gata oricand de musafiri.

Această prezentare necesită JavaScript.

Reclame

Flori solare- galbenele


Azi o sa va prezint o minunata planta solara, Calendula sau galbenele, cum mai sunt cunoscute. Desi este originara din bazinul mediteraneean, Italia, Iran, galbenele sunt niste plante foarte des intalnite la noi. Se spune ca ele dau startul florilor de vara, inflorind la mai putin de doua luni de la plantare. Sunt plante anuale si se seamana in luna marte-aprilie, in locuri insorite. Poate fi semanata si mai devreme in ladite sau cutii si transplantata in gradina. Nu necesita ingrijiri speciale si este destul de rezistenta. Sunt cunoscute peste 20 de varietati din aceasta specie. Cu totii am vazut la tara, la bunici galbenele. Exista insa si soiuri cu inflorescente mai decorative, batute, mari. Culorile lor trec prin gamele de alb, crem, roz, galben, portocaliu iar parfumul lor estediscret, dulce-amarui. Pe langa coloritul absolut spectaculos, este o planta cu deosebit de multe proprietati terapeutice. Este folosita la prepararea unor medicamente, a produselor cosmetice iar ceaiul de galbenele are un puternic rol curativ. Daca pana acum ati evitat sa le plantati pentru faptul ca o considerati prea banala, cred ca e momentul sa o primiti in gradinile si in balcoanele voastre. Cu veselia culorilor va va lumina gradina iar florile ei uscate o sa va incalzeasca in serile racoroase de toamna si de iarna.

mirabilis- frumoasa noptii


Pentru cei care aveti gradini, si spatiu ca sa plantati flori spectaculoase, va recomand o floare deosebita. Mirabilis, creste sub forma unei tufe, o tija ramificata ce atinge 60-80 cm inaltime si cam tot atat in diametru. Face flori sub forma unei trompete, in culori vii, o adevarata incantare pentru ochi. Florile se deschid seara pentru a se inchide dimineata, dupa ce lumina soarelui a devenit puternica. Au un parfum delicat. Semintele acestei plante sunt asemanatoare boabelor de piper, ca dimensiune. Se seamana direct in gradina, intr-un sol cu un bun drenaj, pentru ca nu ii place umiditatea excesiva. In schimb ii place expunerea la soare, de aceea este recomandata amplasarea ei in straturi insorite.  Semanatul se face in luna aprilie. Semintele germineaza in 7-10 zile. Perioada de inflorire este din iunie pana in octombrie, cand da inghetul. In pamant planta dezvolta niste tuberculi, care pot fi transplantantati in anul urmator. Gasiti semintele ei de cumparat la magazine specializate, florarii sau la supermarket. Un pliculet contine 30 de seminte. Va sugerez sa le plantati in apropierea teraselor pentru a va bucura de parfumul ei suav. Daca pana acum nu ati incercat sa cultivati floarea aceasta, aveti inca timp.

Acum e momentul sa incercati si sunt sigura ca efectul ei, in momentul infloririi va fi maxim.

Fotografia


La cei 70 de ani ai săi, Verginica se consideră frumoasă. E o femeie de la ţară, simplă, subţirică şi cu părul argintiu prins sub năframa. Singura ei mare supărare e că Niculae, bărbatul ei, nu a vrut să îi spuie niciodată că îi faină şi că îi harnică. Parcă i s-ar rupe limba dacă ar recunoaşte şi el, de faţa cu altă lume. Uite, chiar şi azi, după ce a trebăluit atât şi a făcut casa lună, după ce a fost la alimentara, a gatit şi a lucrat în grădina, el sta aşa şi se uită lung la ea, fără să îi zică nimic. E foc şi pară. Dincolo de gardul curţii badea Ilie o salută vesel.

–         Buna zua, lele Verginică. Noa, da’ ce faci?

–         Ia p-aci, prin ocol. Mai aşez neşte flori să fie mândru în casa asta. Că doară, dacă nu oi face eu, cine a face?

–         Da’, după cum te vad, esti cam năcăjită. Ce năcaz ai?

–         Pai ce sa am? Barbatu ăsta a mieu. Parcă i s-ar usca limba dacă mi-ar zice o vorbă bună. Stai numa’ să vezi.

Lelea Verginică intră în casă şi se intoarce cu un tablou de la nunta ei. O fotografie pictată şi retuşată vizbil. I-o întinde vecinului, peste gard, să îşi dea şi el cu părerea.

–         Noa zî dumneata! Nu am fost io fomeie faină la viaţa me?

Ilie se uită la fotografie, apoi la Verginica, se mai uită o dată la fotografie şi o studie bine pe lelea Vergnică, desi se cunosc de 40 de ani, de când sunt vecini. Aceasta aştepta verdictul, ca şi o confirmare a nemulţumirii şi nedreptăţii la care e supusă. Cu basca uşor pusă pe-o parte, şi înveselit de cele câteva păhărele de ţuică băute prin vecini, Ilie îi zise cu un siguranţa unui specialist.

–         Lele Verginică. Erai faină, da’ avei ţâţele cam mici.

Verginica îi smulse fotografia din mână şi intră în casă pufnind mânioasă.

–        La ce să mă aştept de la un bărbat? M-am aflat în treabă! Nu am avut şi io pă cine întreba…

Darul miresei


Muzicantii cantau de zor si perechile incinsesera un ceardas aprins. Praful se ridica la fiecare pas batut si atmosfera se incinse. Chiar si perechile in varsta s-au lasat antrenate, vrand parca sa le dea lectii celor mai tineri, semn ca se pricep si la joc nu numai la munca. In Ocna Dej oamenii sunt harnici, ca si in multe alte sate ardelenesti  si orice nunta e un prilej de bucurie si sarbatoare de la care nu pot lipsi. Nunta e in Caminul Cultural, in centrul localitatii. Miroase a sarmale si a veselie.

Imbracat in costumul sau alb, parfumat si descheiat la ultimul nasture de la camasa, mirele dadea semne de nerabdare. Cand i s-a spus ca s-a furat mireasa, a luat-o ca pe o gluma. Se stie ca in Ardeal, este un obicei cu furatul pantofului miresei, intr-un moment de neatentie. In schimbul lui, “hotii” primesc cate o sticla de tuica, de sampanie sau alte bauturi. Depinde cat de scump e pantoful miresei. Se mai intampla sa fure si mireasa, dar obiceiul acesta e mai rar. Acum, Dan se uita cu ingijorare la ceas. Trecuse o jumatate de ora si nu venea nimeni sa ceara “rascumpararea”. Trebuia sa inceapa stransul darului si mireasa nicaieri. Era ingrijorat. O vazuse pe Rodica plecand cu Costin, un fost coleg de facultate, de prin Bucuresti. In cele din urma vru sa plece in cautarea ei. O intalni afara, schimabata de rochia ei alba, cu o rochie pregatita pentru “dupa”. Parul ei, care acum o ora fusese aranjat cochet, cu sclipici si garoafe albe, era acum fara voal, desfacut si mireasa arata ca o matza plouata.

Colegul pus pe sotii era ud, din cap pana in picioare, cu pantofii lipaind a apa. Tremura de frig. In 10 mai nu e foarte cald noaptea. Ultimele ploi umflasera valea, ce trecea prin spatele Caminului Cultural si care in mod obisnuit era un fir abia vizibil, de apa, intre malurile inalte. Acum, aveau cam un metru, erau involburate si erau galbene.

–            Ce s-a intamplat? Am crezut ca ai patit ceva. Am fost foarte ingrijorat. Esti bine?

–            Da. Costin nu cunostea zona si m-a dus in spatele caminului, in brate. Cum era foarte intuneric si nici nu cunostea zona cazut cu mine in vale. Abia am iesit. Mi-a facut un dar, pe cinste!

Lathyrus, decorativa, parfumata


Nu v-am prezentat demult, flori. Si asta nu pentru ca as fi renuntat la pasiunea mea, dintotdeauna. Anul acesta m-am axat pe flori semanate de mine in ghivece. Si cum primavara s-a lasat destul de mult asteptata au rasarit mai greu. Azi, o sa va prezinta o planta deosebita. Simpla, frumoasa, parfumata, care poate creste foarte bine in gradina dar si in ghivece ori jardiniere, pe balcon, putand face o perdea colorata, sau poate atarna in suporturi suspendate.

Lathyrus sau mazarea dulce, e o planta cataratoare. Creste pana la 2-3 metri inaltime si se prinde de suporti sau garduri cu ajutorul carceilor. Prefera locurile mai putin insorite, cele semiumbrite. Florile sale sunt fumos colorate si ne bucura din iunie pana in toamna. Pentru obtinerea lor, putem insamanta, in ghivece sau rasadnite, boabele asemanatoare celor de mazare. Insamantarea se face loc in martie aprilie. Semintele de nuanta mai inchisa vor incolti mai greu, de aceea, e bine sa fie inmuiate in apa calduta o zi sau doua, inainte de semanare. Rasadul se repica o singura data, cand este pus in pamant, in locul lui definitiv, dupa ce a trecut pericolul brumelor.