Duzina de cuvinte. Un cuplu de invidiat


Nu a fost niciodata interesata de felul in care era perceputa de cei din jur. Era o tanara inalta si frumoasa, cu parul lung, negru in care lumina se juca aruncand reflexe albastrui. O admiram de cate ori trecea pe sub balconul meu, insotita de sotul ei de atunci, fostul meu coleg de liceu. Era eleganta si stilata, imbracata cu bun gust. Nu pot sa spun ca mi-as fi dorit sa fiu bruneta vreodata, dar ei ii statea foarte bine. Contrastul  cu tenul sau aproape alb si ochii negri, ii dadeau o nota enigmatica. Fara sa vrea, atragea privirile celor din jur. Sotul ei era unul dintre cei mai invidiati barbati, in acel moment. S-au casatorit tineri. Ea avea doar 18 ani si deja aveau un bebelus. Pentru cunoscuti, erau un cuplu de invidiat desi ea nu punea pret pe cuvintele acestea. Se iubeau si atat. Veneau uneori la noi, la televizor. Erau tineri, si imediat dupa ’89 era greu sa devii proprietarul unui televizor. Iar ei erau abia la inceput. Se inscrisesera pe listele de la magazinul de electrice iar acum asteptau sa le vina randul. Stateau in biblioteca, acolo unde aveam televizor si noi ne vedeam de ale noastre. Parca o aud si acum cum emotionata, chiar si de desenele animate, exclama, cu ochii umezi.

– Si cat se iubeau !!.

Eu zambeam pentru ca nu puteam intelege cum te poti lasa furat atat de povestea unui desen animat. Ceva nu a functionat totusi in povestea lor. Nu ne-a prea dat detalii, desi veneau destul de des la noi. Intr-o zi, a venit si mi-a spus ca pleaca.

– Unde pleci?

– O cunostinta mi-a promis ca imi rezolva sa plec din tara. As vrea sa ajung in Olanda.

– Si fetita?

– O sa se ocupe mama, pana ma intorc.

– Si Gelu?

– El se descurca singur.

– Dar e de acord?

– Nu e incantat, dar careva din noi trebuie sa se straduiasca. Altfel nu te alegi cu nimic in viata. Traiesti doar de pe o zi pe alta si de la o datorie la alta.

Nu i-a fost simplu. E greu sa pleci, sa lasi totul in urma si sa o pornesti in necunoscut dar dorinta de a face ceva era predominata. Nu cunostea limbi straine. Pe vremea aceea era greu sa obtii viza. Costa destul de mult. Dar s-a zbatut din rasputeri, si-a facut rost singura, de banii necesari, fara suportul sotului si a plecat. Dupa o luna mi-a scris si mi-a trimis fotografii. Era schimbata, mai matura, dar la fel de frumoasa. Tanara aceea, abia trecuta de adolescenta, cu privirea inocenta, disparuse undeva si in locul ei aparuse o femeie tanara cu o privire sigura si cu planuri pentru viitor. Mi-a scris ca sotul ei, abia a asteptat sa plece si a depus actiune de divort. Era trista si scarbita. Cuplul acela invidiat se destramase, ca si nu nu ar fi existat. Dupa cateva luni, s-a intors acasa sa isi rezolve problemele. In patul ei, in dormitorul lor, Gelu era cu o alta, o buna prietena comuna care nu era cine stie ce frumusete ori inteligenta. Poate ca tocmai infatisarea ei anosta sa il fi atras la ea. Cine stie? A iesit jenata din casa pentru ca el nu s-a arata deloc deranjat de aparitia ei inoportuna si a inceput sa defileze gol pusca prin incapere. Sfarsitul povestii lor de dragoste a fost unul urat, umilitor. “Si cat se iubeau” candva!

S-a intors in Olanda. Si-a adunat bani si si-a cumparat un apartament acasa, sa fie aproape de mama. Cand trecea pe la noi ii admiram noile bijuterii de aur.  Intr-o vacanta l-a cunoscut pe el. Adrian era inalt, brunet, cu vreo 5 ani mai mare decat ea.  Era genul caruia ii sedea perfect in orice tinuta. Putea imbraca in acelasi mod dezinvolt o salopeta de munca ori un smoking. A fost un fel de dragoste, la prima vedere. Era si el dupa o prima casatorie si se gandeau ca o vor putea lua de la capat. El obtinuse un contract de munca in Israel si era pregatit de plecare iar intalnirea cu Carmen ii schimbase radical viata. Acolo, in apartamentul ei cochet cu decoruri occidentale si influente moderne, au hotarat amandoi, sa isi dea un an distanta. Ea sa plece din nou in Olanda iar el in Israel, sa vina amandoi cu resurse suficiente pentru o noua casnicie. Au plecat amandoi, in acelasi timp, fiecare intr-un alt colt de lume. Un an de zile si-au vorbit la telefon, au schimbat cuvinte de dragoste, vorbe de indragostiti, abia asteptand sa se reintalneasca.  Ea si-a cumparat rochia de mireasa cu bucuria oricarei tinere care se marita. Daca prima data nu a avut parte de o nunta adevarata si-a zis ca acum, viata ii va oferi alta sansa. L-a mai sunat o data de pe aeroport.

–     Dragul meu, abia astept sa ne intalnim. Mai am cateva ore pana sa te vad. Am vrut sa te intreb, te-ai razgandit?

–    Nu. De ce spui asta?

–     Pentru ca ieri, am simtit in vocea ta o oarecare nesiguranta. Daca s-a intamplat ceva te rog sa-mi spui.

–     Nu s-a intamplat. Sau poate ca da, dar nimic din ce te gandesti tu.

–     Te rog sa-mi spui.

Simti cum inima i se face mica, cat un purice. “Poate ca s-a razgandit. Poate ca si-a gasit pe alta. Poate ca vrea sa mai asteptam.” Se intrerupse singura din framantarile inutile.

– Stii. Eu nu mai am bani. Mi-e jena sa-ti spun asta dar simt ca mi-e mai usor sa iti spun acum decat fata in fata.

– Cum nu mai ai? I-ai cheltuit pe toti?

– Pai, nu am avut prea multi. Stii ca, in Israel, m-am mutat de la un patron la altul. Ca am avut zile intregi in care nu am lucrat. Cand am venit acasa, am incercat sa recuperez pierderile si am jucat la jocuri mecanice toti banii pe care ii aveam, sperand sa castig. Stiu ca asta ne pune in pericol relatia noastra. Iarta-ma te rog. Am si eu minusurile mele.

Camen asculta lamentarile lui, scuzele, justificarile. Patetismul lui nu o impresiona. Ce sa faca? Il iubea si totusi… Omul acesta in care isi pusese sperantele o tradase. Se comportase lamentabil. Isi distrusese singur credibilitatea si orice sansa de a avea o relatie serioasa. Adica ea sa fie cea care tine singura casa? Tot ea, dupa atatea sacrificii sa puna totul pe tava? Sansa lui de a-si dovedi responsabilitatea fata de o noua familie se daramase brusc, asa ca un castel de nisip. Cu telefonul la ureche, in timp ce el continua intr-o insiruire de scuze, Carmen gandea. Ce sa faca? Stia.

A ajuns acasa. A zambit. S-au imbratisat. S-au iubit. Apoi au discutat, serios.

–   Uite cum m-am gandit eu. O sa stam impreuna si o sa fim iubiti. Atat. Mai mult de atat nu se poate. Nu o sa te mai intreb nimic si nu o iti cer justificari. Insa in momentul in care voi intalni persoana potrivita, voi pleca. Cred ca e suficient de onorabil pentru amandoi.

El tremura. Accepta tacut, cu capul plecat. Imaturitatea lui si prostiile l-au facut sa o piarda. Faptul ca o avea acum era ceva atat de efemer. Era iubita lui.  Dar in acelasi timp, nu mai era.

Era o zi insorita. Mergeam pe strada si la un moment dat ma intalnesc cu Adrian. Se ducea la serviciu.

– salut! Ce mai faci?

– Binisor. Merg la serviciu.

– Si Carmen?

– Cred ca e bine. E in Africa.

Credeam ca e o farsa. Cand spui ca despre cineva ca s-a dus” in Africa, la negri”, inseamna ca nu stii nimic de locul in care a plecat persoana respectiva. Ma uit la el sa vad daca glumeste ori ma ia peste picior.

– Vorbesti serios?

– Da. S-a casatorit cu un tip.

– Un tip? E negru?

– Nu. E musulman.

– Pai, chiar in Africa? Cine e?

– Stiu doar ca face parte dintr-o familie buna si ca parintii lui detin o mina de argint. Iar el ii ajuta in afacerea lor.

Au ramas prieteni. Vorbesc uneori pe internet. Si au trecut ani. Ea e fericita si multumita. Nu am vazut-o de multi ani.

Acum cateva zile, fiul meu imi trimite pe messenger o fotografie cu o domnisoara.

– Stii cine e?

– De unde sa stiu? Eu nu prea cunosc fete de varsta ta. Zi-mi!

– E Lisa. Fiica prietenei tale Carmen.

De nerecunoscut! O tanara inalta, frumoasa, bruneta, aducand usor cu mama ei in tinerete. Cand a plecat avea doar vreo 10 ani. S-au descoperit intamplator, pe internet. Am vorbit si cu Carmen. Vine in tara, in iunie. Ne-am promis o cafea lunga cu multe povesti. Si o astept cu drag.

Puteți citi  Duzina de cuvinte și la:

mirela

http://mirelapete.dexign.ro/2011/03/duzina-de-cuvinte-un-cuplu-invidiat/

papagigli

http://v2valmont.wordpress.com/2011/03/04/duzina-de-cuvinte-oscar-anglo-circumcis/


Redsky:
http://redsky2010.wordpress.com/2011/03/05/duzina-de-cuvinte-o-farsa/

Virusverbalis
http://labulivar.wordpress.com/2011/03/05/duzina-de-cuvinte-5/

psipsina:

http://pisica07.wordpress.com/2011/03/05/duzina-de-cuvinte-predominanta-este/

anaveronica:

http://anaveronica.wordpress.com/2011/03/05/despre-utilitatea-calatoriilor-al-cincilea-episod-din-elucubratia-cu-12-zombi-si-12-cuvinte-impuse/


Anunțuri

Posted on 5 Martie 2011, in Povestiri din Cartier and tagged , , , . Bookmark the permalink. 21 comentarii.

  1. Gabi, scrii foarte bine, asa cum spunea si papagigli, ar fi bine sa le aduni pe toate intr-un roman!
    In legatura cu Duzina de cuvinte, doar niste amanunte „tehnice” am de adaugat. Duzina se refera la cele 12 cuvinte obligatorii, nu la titlu. Nu e nicio problema, toti am invatat pe rand! Duzina e o provacare papala, lansata de papagilgli, iar in fiecare marti sunt date cele 12 cuvinte obligatorii.
    Te rog sa pui si linkul catre mine.
    http://mirelapete.dexign.ro/2011/03/duzina-de-cuvinte-un-cuplu-invidiat/

  2. P.S. Nu l-am vazut! Sunt puse toate. Imi cer scuze, Primavara e de vine (da, si viroza). Trece ea, numai bine!

  3. frumoasă scriere și adevărată cum văd. uite că viața are căile ei pe care nu le înțelegem întotdeauna și ceea ce pare la început o mare iubire este doar o ușă deschisă de destin spre altceva. și îmi vine în minte o vorbă: când Dumnezeu închide o uşă, El deschide o fereastră.
    mă gândesc la asta şi îţi mulţumesc…

    • ma bucur ca ti-a placut povestirea. Viata ne rezerva multe. Uneori sunt lucruri pe care le consideram banale si le lasam sa treaca pe langa noi. Fiecare are un rol bine stabilit, dincolo de dorintele si de planurile noastre. Dar daca ai suficienta hotarare, iti poti schimba viata in bine. Sacrifciile sunt cele dar care valoare si pret succesului.

  4. gabico, ce mult imi plac povestile tale! mi-ai lipsit!
    si cea de azi are invataminte,pentru cine are urechi de auzit. we placut :*

    • Anca, e inca o poveste de viata. Am admirat-o mereu pe Carmen pentru curajul de a-si lua viata in maini si a porni spre necunoscut. Pentru ca si-a asmat riscuri imense si a facut sacrificii.Si inca o data pentru ca a reusit. Un week end placut si tie! 🙂

  5. La inceput, povestea mi s-a parut prea lunga. Dupa ce am terminat de citit, mi s-a parut prea scurta, semn ca mi-a placut, al dracului de tare 😉 Felicitari!

  6. Acum am reusit si eu sa intru..
    Ai scris frumos..insa pe mine m-a marcat mult povestirea ta…am trait-o oarecum si eu odinioara si am trait-o si acum citind-o.
    Este o alta poveste de viata…
    http://scorpio72.wordpress.com/2011/03/05/duzina-de-cuvinte-recital/

    • Ma bucur ca ti-a placut. Majoritatea cititorilor se regasesc in povestirile mele. Descoperim astfel ca, gandim si actionam cam la fel. Difera doar distantele si plasarea in timp. Fara sa stim, altundeva, altcineva, altcandva, traieste aceleasi experiente prin care tocmai am trecut. Dar fiecare avem dreptul la propriile alegeri si greseli. Din asta invatam.

  7. Mi-au rămas în gând cuvintele acelea, care se repetă ca un refren: „şi cât se iubeau!”…Iubiri începute frumos, care „promiteau” mult şi care…s-au frânt dureros….lăsând în inimi regrete şi oftaturi.
    Foarte frumoasă poveste de viaţă. Ai dreptate, Gabriela, fiecare ne (re)găsim, într-un fel sau altul, în aceste poveşti de viaţă.
    O seară cât mai frumoasă!

  8. Gabi,scrii super!Felicitari!

  1. Pingback: Duzina de cuvinte. Un cuplu invidiat « Mirela Pete. Blog

  2. Pingback: Despre utilitatea călătoriilor (al cincilea episod din elucubraţia cu 12 zombi şi 12 cuvinte impuse) | VERONICISME

  3. Pingback: duzina de cuvinte- predominantă este… « psipsina

  4. Pingback: Duzina de cuvinte: O farsa | Redsky2010's Blog

  5. Pingback: Duzina de cuvinte-Recital « cataratorii

  6. Pingback: duzina de cuvinte- predominantă este…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: