Frumoasa Nonina


Abia iesita de la serviciu, Amalia urca in masina si se porni spre casa mamei ei. Nonina, ca asa o rasfatau, are 80 de ani, dar se tine bine. Arata mult mai tanara. E vesela ca o vrabiuta. E o traditie in familia lor ca femeile sa fie foarte ingrijite si respectate asa ca pe Amalia nu o suprinde. Mama e interesata de tot ce apare nou in domeniul produselor de sanatate si intretinere. Uneori o amuza teribil , alteori o enerveaza la culme achizitiile Noninei, in materie de tehnica moderna sau imbracaminte, mai ales ca isi cheltuie toata pensia pe prostii iar ea, trebuie sa ii aduca bani sa ii plateasca celelalte cheltuieli. Cum nu are nimic de facut toata ziua, sta cu ochii in televizor si urmareste posturile cu Teleshoping. Cum apare ceva nou, imediat isi comanda. Vrea sa fie mereu intre primii norocosi, care castiga, chipurile, ceva bonusuri la produsele prezentate. De cele mai multe chiar nu are nevoie. Nu demult, cand a intrat in casa, Nonina, avea pe ea un fel de vesta din care ieseau tot felul de fire si avea lipite pe corp ventuze care produceau scurte socuri electrice ce ii stimulat musculatura. Nonina era suparata ca nu-si mai putea scoate vesta si arata ca o broasca testoasa extraterestra in carapace. Amalia izbucni in ras apoi o ajuta sa se elibereze din capcana. O certa putin, apoi cand ii vazu ochii albastri si expresia fetei ei trista i se facu mila si o ajuta sa gaseasca o solutie pentru a se imbraca si dezbraca usor de carapace. Ca si un copil rasfatat, dupa 2 saptamani, povestea cu vesta si electrosocurile fu data uitarii. Mama se plictisise. Saptamana aceasta insa, a venit cu o noutate. Se casatoreste o cunostinta, ruda foarte indepartata, cumnata cumnatei nepoatei sale. Si ea nu a fost invitata. Nonina se supara putin, dar nu lasa asta sa o afecteze. Chiar si asa, se va duce oricum.

–          Pai bine, mama, cum sa te duci la nunta neinvitata?

–          Poate ca au uitat sa ma invite. Si sigur le pare rau. Oricum am vorbit cu Rodicuta, nepoata, si a spus ca pot sa vin si eu.

Cand o vazu atat de hotarata, Amalia ceda. In fond, nu era o mare problema, inca un tacam in plus. Mai ales ca Nonina se ducea pregatita si avea si plicul pe care sa il ofere mirilor. Iesira in oras sa ii cumpere niste haine noi. Veni incantata de costumasul deux pieces din matasica neagra, de sandalele cu un pic de toculet.

–          Amalia, sa vii maine sa ma duci cu masina pana la restaurant. Nu pot sa merg pe tocuri pana acolo.

–          Bine, o sa vin. Sa ai grija de tine si vezi sa nu faci ceva.

–          Nu. Stai linistita. O sa fiu gata la ora 13. Sa nu intarzii.

Amalia parca in fata casei. Deschise poarta si intra in curte, tinand in mana buchetul de flori pe care bunica trebuia sa il ofere mirilor.  Avu o secunda un fior de neliniste. Apoi zambi ca si cum si-ar fi facut o grija inutila. Batu la usa si nu mai astepta sa i se deschida. Intra in casa. Incremeni. La doi pasi, Nonina. Toata o paieta, rosie din cap pana in picioare, schimbata, vopsita, coafata.  In parul ei argintiu si ondulat proaspat la coafor, dat cu sclipici erau prinse garoafe rosii, incarcate de gliter. Bluza rosu aprins, sclipitoare se unduia in ape inflacarate la fiecare miscare. Sandalele cu un pic de toculet fusesera inlocuite cu niste sandale rosii, de lac, cu talpa tip platforma. Pana si fardul era unul asortat. Doar fusta neagra a costumasului fusese pastrata din tinuta ei anterioara.

–          Mama, nu-mi vine sa cred! Cum ai putut sa faci asta? Dar cum crezi ca o sa te las sa mergi imbracata asa, ca un papagal? Nu esti intreaga la minte! La varsta ta sa te imbraci in culori atat de tipatoare si de scliptoare.

In timp ce Amalia isi tinea discursul si nu-si revenea din uimire, batranica isi umbri ochii si siroaie de lacrimi incepura sa isi faca loc pe obraz.

–          Dar mie imi plac hainele acestea. Sunt frumoasa si tanara cu ele.

–          Esti frumoasa dar nu ti se potrivesc. Hai te rog si schimba-te. Uite. Facem un compromis. Iti las bluza rosie cu paiete, celelalte le schimbi.

Cu sufletul strans, Nonina accepta. Nu de alta dar intarzie la nunta si cu Amalia nu putea negocia prea mult. Isi scoase minunatia de flori rosii din par, si o parte din bijuterii. Chiar si sandalele cu platforma fura schimbate cu cele negre cu toculet. Pana la urma, schimbata si amarata, cu buchetul de flori intr-o mana si poseta neagra in cealalta urcara in masina. Privea pe fereastra. Amalia o privi in oglinda. Ochiului ei vigilent ii scapase din vedere fardul excesiv si buzele rosii. Acum era prea tarziu ca sa mai poata face ceva. Asa ca Nonina, ii arunca o privire incarcata de sclipici de sub pleoapele data in exces cu fard albastru in degrade. Amalia incerca un sentiment ciudat. De amuzament, de enervare si infrangere. Isi zise in gand, privind-o inca o data:” Mie asa de draga insa uneori ma scoate din minti. Asa o sa fiu si eu la varsta ei?”

Anunțuri

Posted on 3 Martie 2011, in Povestiri din Cartier and tagged , , , . Bookmark the permalink. 4 comentarii.

  1. Tare simpatică doamna! O admir că nu se dă bătură în faţa vârstei. Să fie sănătoasă şi la fel de inimoasă! 🙂

  2. Da. Ai dreptate. Ma amuz uneori studiin caracterul batranicilor. Parca sunt niste fetite, mereu puse pe sotii. Nu se simt batrane iar viata le-a dat indrazneala de a incerca lucruri noi. Nonina a vrut doar sa fie frumoasa si admirata. Acesta e motivul pentru care a tinut neaparat sa mearga la nunta aceea la care nici macar nu fusese invitata. :)Parca o si vad cu flori rosii in par si sclipitoare.

  3. Pana de puica in c.r de closca…
    Scuze !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: