vanzatoarea de ziare


Tanara batu la usa salonului si intra. Satena, inalta si imbracata foarte ingrijit, purta pe brate cateva ziare si geanta de pe umar ii era plina de asemenea. Parca venise de la biblioteca. Asistentele o cunosteau si ii dadeau voie in unele saloane. Bolnavii erau bucurosi ca pot sa-si cumpere cate un ziar, fara a mai cobori la toneta din incinta spitalului. Le zambeste  Ii intreaba de sanatate apoi le povesteste despre ultimele stiri.

–         Azi scrie despre primar, care nu a fost la birou sa primeasca publicul in audienta, si despre firma care a preluat combinatul. Se zice ca o sa creeze cateva mii de locuri de munca. Si pe pagina de sport, e o relatare a meciului de sambata, de pe stadion.

–         Trebuie sa vedem si noi- zise un batranel simpatic, pe care cu siguranta nu il mai vizau nici locurile de munca si nici disponibilitatea primarului.- Azi avem horscop pe pagina 6? Stiti doar ca pe mine ma intereseaza. Ma ajuta sa vad cum imi va merge azi.

–         Sigur ca avem. Dar o sa va mearga bine. Zodiile trec printr-o perioada buna si profitabila.

Dupa schimbul de cuvinte amical, Gratiela iesi, vrand sa ajunga la alt salon. Dadu nas in nas cu doctorul Popescu. O tinea minte de cand vindea ziare la toneta din holul spitalului. Surpins, medicul o intreba.

–         Ce faci aici, Gratiela? Stiam ca vinzi la toneta? Asa de rau ai ajuns?

Tanara rosi. Nu intelese de ce medicului i se parea umilitoare munca ei.

–         Ce sa fac? Vand ziare! Dar de ce spuneti ca am ajuns rau?

–         Pentru ca vinzi ziare. Asta fac numai oamenii cei mai amarati.

–         Muncesc onest si sunt platita pentru asta. La toneta de ziare castigam foarte putin,intre 80 si 300 de lei pe luna. Nu aveam contract de munca si nu puteam trai din atat de putini bani.

–         Dar aici cat castigi?

–         Cred ca mai mult decat dumneavostra! Ce salariu aveti?

Doctorul incurcat, ii spuse, evident salariul primit de la stat, omitand intentionat spagile pe care le primeste in plic de la pacienti.

–         Pai, vreo 1200 de lei.

–         Vedeti? Eu castig lunar, cand muncesc serios, cate 2000 de lei. Nu ma streseaza nimeni. Primesc ziarele dimineata si la sfarsitul ma intorc si predau situatia. Nu e nimic jenant ori necinstit in ce fac. Ce nu va place?

–         Da, dar e o munca penibila. Insa daca tie iti place, asta e!

–         Nici o munca nu e rusinoasa ori penibila daca e cinstita si e platita multumitor. Vi se pare ca eu sunt diferita de cea care vindea la toneta pe 80 de lei pe luna? Sunt tot eu, dar mult mai linistita.

Anunțuri

Posted on 2 Martie 2011, in Povestiri din Cartier and tagged , , , . Bookmark the permalink. 28 comentarii.

  1. eu stiu un tip care castig cam 3500 lei din vandut ziare la o intersectie in Timisoara. Nu cred ca e vreo rusine si suma cred ca e corecta. Tipul respetiv are contracte cu toata lumea.

    • ai observat ca la noi exista o anumite mentalitate gresita legata de munca? Nu conteaza ca esti prost platit, daca ai o munca la birou, e foarte bine. Sunt convinsa ca tipul acela castiga atata. Si fata aceea avea uneori venituri chiar mai mari. Mie, daca mi-ar plati cineva suficient, nu mi-ar fi rusine sa fac nici o munca, atata timp cat e onesta. Si asta stiu cei care au lucrat un pic „dincolo”.

  2. Punem pariu că un asemenea specimen, ca doctorul, va încerca după aceea să-i pună bețe-n roate? Adică, să facă demersuri spre a-i interzice să mai intre în spital? Că așa suntem unii dintre noi… 😦

  3. mentalitatea de gândire este tpic româneasca! asa gândesc aproape toti! cât timp am locuit în tara nu mi-era atât de evidenta „boala”. Nu stiu de ce „suntem” educati asa (prost)!?! O directoare de scoala nu iese la o cafea cu femeia de serviciu, un inginer nu se casatoreste cu o frizerita, o profesoara nu se marita cu un instalator, contabila nu sta la povesti pe scara blocului cu vecina simpla muncitoare…ba chiar nici copilul ofiterului nu are voie sa se joace cu copilul bucatarului!Daca o tânara spune „ma marit” nimeni nu începe a spune „felicitari!când?” ci „ce este el?” Ierarhiile sunt sunt legi nescrise, dar simtite! Oare de ce?! Buna întrebare! tare curioasa sunt sa stiu daca reusesti sa afli de ce? Frumos articol Gabriela! Felicitari!

    • Pentru ca noi, romanii, nu avem un cult al muncii. Mergem la serviciu doar ca sa treaca vremea, sa ne mearga vechimea, sa avem un statut in societate. E un fel de orgoliu prostesc al omului sarac si incult. As putea sa povesteac multe pe tema asta. Romanii se supraevalueaza, se cred frumosi, destepti, fortunati din multe puncte de vedere. Stiu sa faca de toate si isi dau cu parerea in toate domeniile. Cand vine vorba de munca, nu inteleg ca trebuie sa urce in viata, in profesie, pe etape, pornind de jos. Majoritatea au nevoie de pile si au nevoie de un „serviciu bun”, in care sa nu faca mare lucru si sa fie sef. Preferabil bine platit, dar se accepta si salarii mai slabe. Conteaza titlul cu care se afiseaza intre cunostinte. ” Sunt sef la…” Si asta face cat doua- trei salarii.

  4. Este un subiect delicat; ma gandesc de multi ani la conditia omului liber, daca mai poate exista asa ceva…Chiar si pe taran sau pe micul intreprinzator, pe liber profesionist, la un moment dat ii denatureaza, deturneaza, scoate din ritm, familia…

    • E un subiect delicat. Am remarcat ca romanii, cand trec de granita, accepta si muncile de jos, daca sunt platiti. Si le fac constiincios. In tara insa, le e rusine.

  5. Așa… cultul muncii e pastă la noi. Și statul împinge angajații să facă alte treburi decât în fișa postului. Mentalitatea la noi e complet… să nu scriu ceva prea mirositor. După cum foarte bine a scris sus Carmen aici nu prea vezi cupluri: bucătar-inginer, etc. O problemă bine atinsă Gabriela

    • Asta pentru ca la noi nu esti important ca om. Nu valoarea ta este importanta ci functia, titlul, celebritatea, averea. Este importanta fatada nu continutul. Avem impresia ca suntem mai buni daca ne asociem unor personaje sclipitoare.
      Acum 3 ani, cand incepuse criza si nu aveam de lucru aici, am fost nevoita sa lucrez in Germania, intr-un bistro. Am servit la bar. NU m-a tratat nimeni cu inferioritate. Dimpotriva. Cu respect. Si am invatat sa apreciez munca grea pe care o fac fetele care fac meseria asta. Pana atunci nu mi-am imaginat ca poate fi greu sa servesti clientii.

      • La noi toată buba e-n mentalitate, mnentalitate la care nici acum statul n-a-ncercat să o cizeleze cât de cât.

  6. statul este cel care face toate relele. Un tanar absolvent de facultate, fara nici o zi experienta, incadrat pe un post, acelasi cu un absolvent de liceu, fara nici o zi experienta, va fi platit diferentiat, pentru ca detine o diploma in plus. Asa zice legea. Eu cred ca ar trebui platiti fiecare dupa performanta. Uneori, un bun meserias, stie si face mai multe decat unul cu studii superioare.

  7. De ce trebuie, intotdeauna, ca haina sa-l faca pe om?

    • pentru ca suntem superficiali. Pentru ca ne place doar imaginea iar continutul nu e important. Pentru ca avem o scara de valori gresita si ii apreciem pe oamenii care au bani si functii iar pe ceilalti ii consideram neimportanti.

  8. Eu m-am împrietenit cu vânz[toarea de ziare! E foarte amabilă, îmi spune când apar ziare cu carte, e o adevărată doamnă! Stă în frig și pe căldură, dar merită. Frumos articol, dragă Gabi!
    P.S. Am citit comentariul tău de la Silavaracald, să știi că până deseară, cam pe la 18,00, e valabilă intrarea în …ei, nu-i concurs, e o frumoasă Provoacare parfumată! Ai talent, ai scris frumos despre parfum, chiar și dacă postezi ceva în genul acelui comentariu, va fi foarte bine. Dacă vrei, te aștept cu drag! Deja suntem aproape 10! O zi parfumată! 🙂

  9. Bine ai revenit, dragă Gabriela! Îmi lipseau frumoasele tale poveşti de viaţă. Şi uite că ne-ai adus una nouă.
    Îmi amintesc de celebra „profeţie” a lui Brucan, aceea cu 20 de ani care trebuie să treacă pentru a ne „vindeca” de comunism. Eu cred că a fost un mare optimist! trebuie să treacă mai multe generaţii, până să dispară vechile metehne şi mentalităţile noastre „tradiţionale”. Iar dacă vrem ca cei tineri să depăşească aceste hibe pe care le-am „moştenit”, ar trebui ca în şcoală să fie educaţi într-un spirit cât mai modern, corect şi cvare să aducă o adevărată schimbare în această societate. Ori…ştim bine că nu se face asta şi nici nu se doreşte. Tot „experimentăm” un fel de reforme (mai mult închipuite), iar rezultate…ioc!
    Citeam într-un articol dintr-o revistă, despre celebrul industriaş din perioada interbelică – Dumitru Mociorniţă – care avea o mare fabrică de pielărie şi încălţăminte, celebră în acea vreme. M-a surprins (de ce oare?) că pe fiii săi, deşi şcoliţi pe la şcoli celebre din Europa, îi punea să muncească în fabrică la „munca de jos”, ca să vadă cum se câştigă banii şi cum se chinuiesc oamenii de rând pentru a-şi câştiga pâinea. Şi să ştie să aprecieze corect munca fiecăruia.
    Aţi mai auzit pe cineva să facă aşa în ziua de azi?

    • Alex, nu in Romania. La noi, parintii isi cadorisesc odraslele cu tot felul de daruri si ii invata ca important e sa detina tot felul de lucruri si nu sa se straduiasca sa le obtina prin munca ori eforturi proprii.
      Ce vroiam eu sa prezint in articol, se refera la feptul ca societatea romaneasca, are o scara de valori gresita. Ca un om e important daca are bani sau o functie. In caz contrar, nu existi si esti dispretuit de cei din jur. Si mai vroiam sa arat ca nu avem un respect fata de munca si fata de cei care muncesc. Totul e de fatada, ca intr-un teatru.

  10. ai mare dreptate, gabriela. sistemul nostru de valori e superficial si promoveaza nulitati, doar dupa principiul banului.conteaza marca telefonului si nu faptul ca nu stii sa legi doua vorbe.concurenta nu te indeamna sa te autodepasesti, ci sa-i dai in cap celui de langa tine!
    urate vremuri traim!

  11. Aşa este, ai dreptate Gabriela. este un sistem de valori defectuos, iar asta pleacă nu doar de la societate, ci şi de-acasă! De la primii paşi în viaţă.
    De dimineaţă l-am văzut pe Smiley la tv şi spunea că primii săi bani i-a făcut vânzând…pepeni! Reporterul se mira, râzând (oare de ce?), dar el spunea senin că au fost bani munciţi în mod cinstit.
    Aşa şi cu doamna cu ziarele. Ea muncea pentru salariul ei, nu fura de la nimeni, nu înşela pe nimeni.
    În schimb, cei care fură de rup, care păcălesc oameni, care sunt incorecţi, sunt priviţi, adesea, cu admiraţie! Pentru că au…”reuşit”!?

    • nu au reusit. Ei fc parte dintr-o tesatura a unei conspiratii nationale vicioase si corupte. Nu m-au impresionat niciodata oamenii cu bani ori cu functii. Pentru mine oamenii sunt valorosi din alte puncte de vedere.

  12. Ai dreptate! Sunt întru totul de acord cu tine. Dar….aud în juru-mi, atât de des, oameni pe care îi credeam mai „altfel”, cum admiră tot felul de non-valori, numai pentru faptul că sunt „şmecheri” sau „descurcăreţi”. Halal criterii valorice!
    Am întrebat odată un grup de adolescenţi: care sunt modelele lor în viaţă? Majoritatea (din acel grup) a răspuns: Gigi Becali Şi Monica Columbeanu! Lesne de închipuit de ce…
    Păcat, mare păcat!

  1. Pingback: Petiţie pentru primăvară « Blogul lui Teo Negură

  2. Pingback: Provocare parfumată. En Avril, Un Soir « Mirela Pete. Blog

  3. Pingback: Duzina de cuvinte. Un cuplu invidiat « Mirela Pete. Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: