Chirurgie rudimentara


Cand a ajuns la urgente, batranul a facut furori la camera de garda. Cativa medici si asistente au venit sa il vada si sa se minuneze. Batranul, Vasile, are peste 60 de ani, dar e tipul omului fara astampar. A omului harnic care are mereu de facut cate ceva. El stie doar, ca la casa, nu ai de lucru doar atunci cand nu vrei sa lucrezi. Si lui ii place munca. Toate lucrurile de acasa ii sunt in ordine, incepand din curte pana in podul casei. Cum ceva functioneaza, cum este imediat reparat. Sa se vada ca e mana de barbat la casa.

–         Dar ia zi-mi dumneata, ce ai patit? Cum s-a intamplat asta?

–         Dapoi, domnu’ doftor. Cum sa va zic. Lucram in sopron. Aveam ceva de reparat. Dand sa iau niste scule, nu m-am uitat bine si am calcat stramb. Ceasul cel rau! Am auzit o paraitura. Mi-am rupt piciorul parca ar fi fost o scandurica de lemn. M-a durut. Si mi-am dat io sama ca mi l-am rupt.

–         Asa. Si ce-ai facut?

–         Dapoi ce sa fac? Am vrut sa mi-l pun in gips. Dar nu mai aveam ca mi s-o gatat cand am zugravit in casa. Da’ aveam niste ciment. L-am inmuiat cu apa, ca se intareste si mi-am facut o cizma, cum am vazut ca avusese Grigore din vecini.

–         Omule, cum ai putut face asta? Cimentul e acid, lucreaza si iti arde pielea. De ce nu ai venit imediat la doctor.

–         Noah, da-o dracului de treaba! Numai pentru atat? Eu repar tot si sa nu ma pot repara pe mine?

–         Pai, daca ai ajuns la spital, inseamna ca nu a fost tocmai in regula cu reparatia.

In ziua urmatoare, ortopedul si asistenta i-au scos gheata, cu o freza si o dalta. Parca erau pe santier nu la spital. Piciorul batranului se umflase si se albastrise. Putea pati mai rau. Dar a avut noroc. Norocul omului fara minte. Dupa operatiunea aceasta, l-au pus intr-un salon sa stea cateva zile sub observatie. Fara gheata de beton, Vasile nu avea stare. Se plimba, se uita pe fereastra, aranja toate noptiere bolnavilor. Verifica prizele. Totul era in regula. Se duse in vizita in camera asistentelor.

–         Ce faci nea Vasile? – Asistenta sefa il lua in primire cu un aer autoritar.

–         Ce sa fac? Am venit sa vad daca aveti ceva de reparat. Vreo clanta, vreo priza, incuietoarele la ferestre, la dulapuri.

–         Du-te nea Vasile inapoi in pat. Toate sunt puse la punct.

La vizita, medicul afla ca batranul are febra. Nu mare, dar asta putea sa arate o infectie in organism. Veni sa-l vada in special.

–         Cum te simti, Nea Vasile?

–         Sunt bine. Cand pot sa plec acasa, ca aici nu e nimic de facut?

–         Vedem noi. Dar ia zi-mi. Am vazut ca ai febra. Nu mai ai vreo “reparatie” recenta?

–         Am ceva. Da’ nu-i mare lucru.

–         Sa vedem despre ce e vorba.

Medicul se felicita ca il intrebase. Cine stie ce o mai fi facut batranul? Isi ridica bluza de la pijama. Batranul avea o sutura cu sarma. de vreo 12 cm lungime.

–         M-am intepat cu coasa. Io nu am acasa ata din aia pentru operatie. Da’ am niste sarma subtire si m-am cusut.

–         Pai de ce ai facut asta?

–         Noah bine amu. Io le repar pe toate si nu m-oi putea repara pe mine?

–         Si nu te-a durut? Doar te-ai cusut asa, fara anestezie.

–       M-o durut, ca nu-s de fier. D-apoi am rabdat. Oricum, nu era mare lucru.

Profesorul se uita cu ochii mari la “operatie”. Isi facu cruce, murmurand. Apoi trimise asistenta sa aduca un cleste. Ii facu apoi batranului niste injectii cu antibiotice si antitetanos. Era ca nou. Noroc ca nu se infectase si ca rana, se vindecase destul de bine. Doctorul vazuse multe la viata lui, dar asa ceva nu. Vasile a fost primul pacient caruia i s-au scos firele cu patentul. Pardon. Sarmele.  In doua zile i-au dat drumul sa plece acasa. Nu mai avea stare si nu mai era nimic de operat sau de reparat. Nici macar febra nu mai avea.

Vasile a dat peste cap toata invatatura din scoala si din facultate, ca o ciudatenie a naturii…umane…

Anunțuri

Posted on 4 Februarie 2011, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 16 comentarii.

  1. nici nu stiu ce sa zic, daca-i exemplu pozitiv sau negativ Nea Vasile asta … 🙂

  2. e un exemplu controversat. 🙂

  3. Si cati oameni nu au acces la sistemul sanitar (de altfel bolnav si el) si nu se „repara” singuri…

  4. povestea e dintr-o emisiune de pe Discovery/real Planet/national geographic, in America, unde aduc povesti reale din spitalele americane (sau povestite de cei de la telefon 911, nu stiu exact), cu doctori americani intervievati ce povestesc ce au mai vazut la viata lor.
    In aceeasi gama, vazui intr-o noapte, cazul unui un homeles, cu piciorul degerat,care a ajuns la spital cu piciorul plin de viermi. Dupa ce l-au spalat, piciorul era impecabil: viermii indepartasera toata carnea moarta.
    Sau cazul pacientei cu greiere/lacusta in ureche, dusa la psihiatrie ca aude elicopterul, si ajunsa la ORL unde doctorul de garda a avut o idee magica, sa toarne alcool in ureche sa innece greierele.
    Etc.

    A, mai era o poveste bestiala -care m-a impresionat. Puscariasul care se automutila incercand sa isi blocheze uretra. Doctorii (si asistentele), satui sa il suporte a cata oara, demonstreaza ca nu e nevoie de internare pana luni, provocandu-l sa faca pipi printr-o perfuzie cu ser si medicamente speciale. Astfel arata ca nu e urgenta, nu trebuie internat, si o sa il aduca din puscarie abia luni dim. pt 2 ore cand l-au programat la specialist si sa stea sa sufere de durere pana luni.
    Sau o greseala medicala: rezidentii (ei fac garzi in SUA, la specialist ajungi daca rezidentul decide) au incurcat pacientii, si au dus un nervos cu degetul rupt la o ecografie de testicule. (sau de genul asta, hilare)

  5. deci mai ascultati si de oamenii cu experienta …. a fost tare faza cu cimentul …

  6. Se vede treaba ca orasenii sunt cei care abuzeaza si blocheaza sistemul de sanatate…
    Adevarul este ca acum 40-50 de ani medicii de la sate faceau chirurgie; pe mine m-au cusut de vreo doua ori in copilarie; astfel n-am ajuns in oras decat la 14 ani; ca sa-mi fac buletinul; de altfel, nici nu cred ca Somcuta Mare(MM) este oras; era resedinta de raion…

    • 🙂 adevarul este ca numarul orasenilor internati este mai mare. Procentual vorbind. Pentru ca la tara, oamenii traiesc mai sanatos decat la oras. Sunt mai activi, mai munciti si nu merg la medic decat in situatii extreme.

  7. m-a uimit nea vasile asta. trecand peste faptul ca se doftoriceste singur, un om atat de harnic e o comoara la casa omului !

    • stii ca si lucrurile bune din viata, facute in exces reprezinta un viciu. 🙂 E un tip hiperactiv si genul acesta e foarte obositor in general, darmite sa mai si locuiesti cu el.

  8. Simpatic foc, badea Vasile! Om „dintr-o bucată”! Nu se încurcă el cu doftoriceli de-astea, dacă tot se poate „repara” şi singur! Faza cu cimentul este teribilă! Îmi închipui cum arăta „cizma de beton”! Bine că nu s-a lovit pe la cap, că cine ştie ce-şi mai „dregea”!
    Să-l ţină Dumnezeu sănătos!
    Faină poveste, Gabriela!

  1. Pingback: Duzina de cuvinte. Schițe venețiene pentru America « Mirela Pete. Blog

  2. Pingback: Luna de pe cer este mult mai uşor de dăruit decât inima « Gabriela Elena

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: