matusa din America


Anca, a primit cu bucurie de sarbatori, prin posta, pachetul de la unchiul George, fratele mai mic al tatalui ei. Unchiul George, e stabilit in America, de mai multi ani si locuieste la Chicago. Inainte de ’89, pachetele din America erau o adevarata mina de aur, imbracaminte, parfumuri, electronice, cafea, tigari. Cam tot ce nu se gasea pe vremea aceea. Au fost vremuri grele pentru multi, dar cadourile unchiului au ajutat-o foarte mult. Acum, le primeste in virtutea obisnuintei si a dorului pe care rudele sale il au fata de cei ramasi acasa.  Anca se bucura de daruri, chiar daca acum are posibilitatea sa isi cumpere tot ce doreste. Parca atunci cand le primesti in dar, cu inima deschisa inseamna mai mult decat le-ai lua din magazin.  In pachetul de Craciun, pe langa parfumuri si alte maruntisuri, a primit o cutiuta aurie, din metal. Fara instructiuni sau eticheta. “Sigur sunt condimente ori concentrat de supa, dupa miros”si-a zis si a pus-o in bucatarie, zambind. Matusa se mai gandeste la ea si la faptul ca isi petrece zilnic cateva ore prin bucatarie. L-a si folosit la gatit desi nu a sesizat vreo aroma aparte. Cine stie, matusa o fi avand un mod aparte de a gati cu ele. Astepta sa ajunga scrisoarea, care sigur se ratacise pe undeva. In ultimele zile, in forfota sarbatorilor, Anca se gandeste la Craciunul din copilarie. Matusa, e foarte haioasa si face mereu glume. Chiar a facut prajitura ei preferata, cu mar si scortisoara, incat cateva zile, parca prin toata casa, plutea aceasta aroma exotica. Dupa o saptamana, postasul cel nou, aduce scrisoarea, care ajunsese la cineva dintr-un alt cartier. Unchiul e un batranel simpatic, tipul de bunic pe care si-l doreste fiecare. Doar ai lui isi mai amintesc de caracterul lui indraznet si excentric. Faptul ca nu vrea sa foloseasca internetul le cam limiteaza modul de comunicare. Ori poate ca, incearca intr-un mod discret, sa nu se implice in viata nimanui si sa nu ii fca pe altii responsabili de el. Mereu i-a placut sa se descurce singur si sa isi rezolve situatiile de viata. In schimb, ii place sa scrie scrisori si felicitari. Era in plic si o felicitare frumoasa, cu Mos Craciun impartind cadouri langa brad. Anca citeste scrisoarea. “Dragii mei, m-as bucura sa stiu ca v-au incantat cadourile. Sunteti singurii pe care ii mai am. Trebuie sa va dau o veste trista. Craciunul acesta va fi umbrit de vestea ca matusa voastra, iubita mea sotie s-a stins. Sunt foarte trist si ma simt foarte singur. In pachetul pe care vi l-am trimis, a pus si o mana din cenusa ei, sa o pastrati ca amintire…..”. Anca s-a facut galbena. Camera i se parea stramta si inundata de un val de caldura. Transpira brusc. A mancat-o pe matusa…a pus-o in supa si in gulas iar apoi intre condimentele din bucatarie. Tot timpul a fost acolo cu ea iar acum calatoreste undeva prin canalizarea orasului. Nu mai poate gandi. Ii intinde sotului scrisoarea. Acesta se schimba si el la fata. Ironia sortii. In cele din urma matusa s-a intors acasa chiar daca nu in modul cel mai uzual. Luni de zile, a simtit discret, ca un fluid aroma de mar si scortisoara. Nu a putut sa ii spuna unchiului George ce s-a intamplat. I-a spus doar atat:” Matusa s-a intors in oras!”

 

Anunțuri

Posted on 29 Ianuarie 2011, in Povestiri din Cartier and tagged , , . Bookmark the permalink. 10 comentarii.

  1. Ce întâmplare cumplită!
    Foarte neinspirată „expedierea” mătuşii în acea cutiuţă fără indicaţii. Îmi închipui ce sentimente groaznice i-au chinuit pe bieţii oameni care s-au simţit cam…”canibali”.

  2. o poveste pe cat de trista pe atat de haioasa… viata de multe ori ne face farse pe care chiar si oamenii cu o fantezie iesita din comun ar fi incapabili sa si-o imagineze.
    intamplarea relatata de tine este oarecum asemanatoare cu tanti aia de la tara care a primit in ’90, in pachetul de ajutoare si o punga de cafea boabe. necunoscand produsul, a crezut ca e ceva fasole mai „americana” si s-a apucat sa faca o ciorba din ea, cu toate cele, incepand de la morcovi si terminand cu rantasul. Problema e ca deja apa aproape ca disparuse din oala, dar fasolea tot tare era, asa ca a mancat doar zeama si fasolea a aruncat-o la porci.

    efectul nu a intarziat sa apara… pe ea a apucat-o tremuriciul de vreo doua zile nu a fost buna de nimic, iar porcii au facut un taraboi de mai mai sa rupa usile cotetului 🙂
    noroc ca toata povestea nu s-a terminat cu o tragedie… insa tanti din poveste numai la auzul cuvantului cafea se facea galbena 🙂
    o duminica frumoasa iti doresc!

  3. Poveste demnă de cel mai bun umor negru.

    • dar una reala. Le-a luat ceva vreme sa se obisnuiasca cu ideea. Toti cunoscutii ii vedeau suparati si nu stiau de ce. Ai avea curaj sa spui cuiva ca tocmai ai folosit-o pe matusa pe post de condimente, la masa? 🙂

  4. O să pun etichete mari pe toate borcanele şi cutiuţele din bucătărie! Să nu fie niciun dubiu atunci când folosesc ceva. 😀

    O mică păţanie (nevinovată, faţă de cea de aici) am avut-o atunci când m-am oferit să fac, la mama acasă, o cafea tare, aşa cum îmi place mie să fac. Numai că, în recipientul cu zahăr (acelaşi de vreo 20 de ani), „cineva” a răsturnat (din greşeală?) o solniţă cu sare!! M-am lăudat cu o „excelentă” cafea sărată! 😀

  1. Pingback: Ascensiune « Gabriela Elena

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: