Daily Archives: 29 ianuarie 2011

matusa din America


Anca, a primit cu bucurie de sarbatori, prin posta, pachetul de la unchiul George, fratele mai mic al tatalui ei. Unchiul George, e stabilit in America, de mai multi ani si locuieste la Chicago. Inainte de ’89, pachetele din America erau o adevarata mina de aur, imbracaminte, parfumuri, electronice, cafea, tigari. Cam tot ce nu se gasea pe vremea aceea. Au fost vremuri grele pentru multi, dar cadourile unchiului au ajutat-o foarte mult. Acum, le primeste in virtutea obisnuintei si a dorului pe care rudele sale il au fata de cei ramasi acasa.  Anca se bucura de daruri, chiar daca acum are posibilitatea sa isi cumpere tot ce doreste. Parca atunci cand le primesti in dar, cu inima deschisa inseamna mai mult decat le-ai lua din magazin.  In pachetul de Craciun, pe langa parfumuri si alte maruntisuri, a primit o cutiuta aurie, din metal. Fara instructiuni sau eticheta. “Sigur sunt condimente ori concentrat de supa, dupa miros”si-a zis si a pus-o in bucatarie, zambind. Matusa se mai gandeste la ea si la faptul ca isi petrece zilnic cateva ore prin bucatarie. L-a si folosit la gatit desi nu a sesizat vreo aroma aparte. Cine stie, matusa o fi avand un mod aparte de a gati cu ele. Astepta sa ajunga scrisoarea, care sigur se ratacise pe undeva. In ultimele zile, in forfota sarbatorilor, Anca se gandeste la Craciunul din copilarie. Matusa, e foarte haioasa si face mereu glume. Chiar a facut prajitura ei preferata, cu mar si scortisoara, incat cateva zile, parca prin toata casa, plutea aceasta aroma exotica. Dupa o saptamana, postasul cel nou, aduce scrisoarea, care ajunsese la cineva dintr-un alt cartier. Unchiul e un batranel simpatic, tipul de bunic pe care si-l doreste fiecare. Doar ai lui isi mai amintesc de caracterul lui indraznet si excentric. Faptul ca nu vrea sa foloseasca internetul le cam limiteaza modul de comunicare. Ori poate ca, incearca intr-un mod discret, sa nu se implice in viata nimanui si sa nu ii fca pe altii responsabili de el. Mereu i-a placut sa se descurce singur si sa isi rezolve situatiile de viata. In schimb, ii place sa scrie scrisori si felicitari. Era in plic si o felicitare frumoasa, cu Mos Craciun impartind cadouri langa brad. Anca citeste scrisoarea. “Dragii mei, m-as bucura sa stiu ca v-au incantat cadourile. Sunteti singurii pe care ii mai am. Trebuie sa va dau o veste trista. Craciunul acesta va fi umbrit de vestea ca matusa voastra, iubita mea sotie s-a stins. Sunt foarte trist si ma simt foarte singur. In pachetul pe care vi l-am trimis, a pus si o mana din cenusa ei, sa o pastrati ca amintire…..”. Anca s-a facut galbena. Camera i se parea stramta si inundata de un val de caldura. Transpira brusc. A mancat-o pe matusa…a pus-o in supa si in gulas iar apoi intre condimentele din bucatarie. Tot timpul a fost acolo cu ea iar acum calatoreste undeva prin canalizarea orasului. Nu mai poate gandi. Ii intinde sotului scrisoarea. Acesta se schimba si el la fata. Ironia sortii. In cele din urma matusa s-a intors acasa chiar daca nu in modul cel mai uzual. Luni de zile, a simtit discret, ca un fluid aroma de mar si scortisoara. Nu a putut sa ii spuna unchiului George ce s-a intamplat. I-a spus doar atat:” Matusa s-a intors in oras!”

 

Publicitate

Bucatarie ardeleneasca


Cristi lucreaza de mai multi ani la o firma care furnizeaza echipamente electronice. El se ocupa de partea de intretinere si deseori pleaca in delegatii, la sute de kilometri distanta, pentru verificari sau interventii. Azi au primit un telefon de la Sovata, ca unul dintre echipamente este defect, iar beneficiarul are nevoie de el “ieri”. Si-a pus aparatele de masura si alte scule necesare in masina, si-a luat si doi colegi care trebuiau sa faca niste reparatii specifice si a plecat. La Sovata, delicioasa-i inghetata, cam asa suna un cantec mai vechi, de care ei se amuzau. Calatoriile acestea sunt amuzante. Adevarate evadari, cand baietii, niste barbati in toata firea, la 40-45 de ani, isi fac de cap. Nu mai sunt sub lupa atenta a nevestelor si isi mai permit cate flirt sau poate o escapada. Dar chiar si fara, faptul ca sunt doar ei intre ei, si lasa loc de mici prostioare, face delegatiile acestea de-a dreptul placute. Au ajuns la Sovata. Aparatura are probleme. S-au chinuit ei ceva vreme, dar au vazut ca nu pot termina in ziua aceea, si se lasa seara. Au sunat la sediul central, anuntand ca raman pana a doua zi. S-au cazat la o pensiune, in apropiere de Lacul Ursu. Cocheta, pensiunea avea tarife bune, iar terasa era plina, mai ales ca acum era plin sezon. Au fost norocosi ca au gasit loc de cazare. Au luat masa pe terasa, cu preparate unguresti, delicioase. Acum baietii erau in chef. Servisera mai multe “mici”, iar Cristi a hotarat ca e vremea sa se retraga si sa merga la culcare, inainte ca vreunul dintre ei sa faca vreo traznaie. Nu ca ar fi fost prima sau ultima, dar era mai bine de evitat. Doru, unul dintre colegi, cel mai in varsta din grup, era si cel mai cherchelit. Dar era vesel si cu chef de vorba. Au vrut sa se asigure ca ajunge in camera si ca se pregateste de culcare. Vrand sa le dovedeasca ca se pregateste de culcare, Doru, s-a descaltat , ca oricum avea o pietricica in ghete, si sa le puna la aerisit. Daca le-ar lasa in camera, “parfumul” lor ar fi fost sufocant. Se intinse peste balcon si isi scutura gheata, marimea 46, si cum autocontrolul era grav avariat de atatea paharele de palinca, isi scapa pantoful peste margine. Cristi se enerva pe el, si se apleca pe balcon sa vada unde a ajuns, incaltarea. Se trase inapoi rusinat. “Dihorul” cu pricina ajunsese tocmai in farfuria cu gulas, a suedezilor langa care ei, statusera la masa, mai devreme. Acestia se uitau stupefiati cand la papuc, cand in sus, nestiind ce minune le-a picat din cer. Bineinteles ca ospatarul salva situatia, recupera gheata, iar suedezilor le oferi o alta masa gratuita, intr-o zona mai protejata.

In dimineata urmatoare, la plecare, ii intampina chiar proprietarul pensiunii. Le multumi pentru faptul ca le-au fost clienti, cu zambetul pe buze, diplomat si elegant, ca un ungur veritabil ce era, si spunandu-si in gand:” dar sa nu va mai prind pe aici”!