Daily Archives: 15 ianuarie 2011

tata si poeziile lui Eminescu


Parintii mei abia terminasera de construit casa. Ne-am mutat in casa noua, imediat dupa ce intrasem in clasa a doua. Sora mea, mijlocie avea 5 ani. Mirosea a nou, era interesant si pentru noi, care locuisem in primii ani cu bunicii sau in chirie, a fost de-a dreptul inedit. Nici nu terminasera de tencuit cele 4 camere. Doar doua dintre ele. Dar nu mai conta. Ne-am mutat in casa noua. Era in vremurile in care seara se lua curentul. Am crescut cu pauzele de curent si cu tiuitul radioului pus pe Europa libera. Cand venea ora de culcare, ne rugam de tata sa ne povesteasca ori sa ne recite poezii. Si stateam cu gura cascata in timp ce tata ne recita, pentru ca stia pe dinafara poeziile lui Eminescu. Mai tarziu le-am invatat si eu cu foarte mare usurinta. Eram doua fetite cu pistrui pe nas, cu parul rosu de arama si cu ochii negri. Mostenire de familie. Il priveam pe tata tinta, fascinate, cum ne povestea lipit cu spatele de soba de teracota. In casa mirosea caldura emanata de lemn de brad. Un miros pe care nu l-am simtit decat acasa printre aromele copilariei mele.

“De treci codri de arama, de departe vezi albind./ Si-auzi mandra glasuire, a padurii de argint…. “ Si tata continua povestea. Avea o voce calda si era de-a dreptul fermecator. Sora mea il intreba brusc.

–         Tati, dar Mihai Eminescu mai traieste?

–         Nu mai traieste. A murit tanar, sarac, intr-o mare mizerie.

–         Dar de ce? Nu a avut matura sa o mature?

un caracter si o rasplata


Dana a ajuns la concluzia ca lumea presei a fost o etapa. Frumoasa, spectaculoasa, plina de neprevazut si de situatii care mai de care mai interesante. Cei cativa ani lucrati ca jurnalista au solicitat-o cat pentru 10 vieti. Program de 10-12 ore zilnic, fara sambete si duminici, fara concedii su zile libere. Viata ei de familie, si asa scartaind din toate inchieieturile, a fost pusa in mare impas. Asa ca, a ajuns la concluzia ca etapa jurnalismului a trecut.Merge pentru tinerii foarte entuziasti, care accepta sa munceasca pe bani putini, sa fie expusi riscurilor de tot felul si sa fie instrumentele de manipulare in mana patronilor media. Personalitatea ei in perpetua dezvotarea dorea ceva mai mult. Ce ar putea face, cu ceea ce invatase pana acum? Un business propriu, fara mari investitii, bazat pe creativitate si organizare, pe imaginatie. E ceva ce nu-ti poate fura nimeni.Imaginatia proprie. Asa s-a nascut ideea unei agentii de publicitate. Se apropiau sarbatorile de iarna, stia ca firmele au nevoie de materiale promotionale, agende, calendare, obiecte personalizate de oferit clientilor si partenerilor, asa ca momentul a fost bine ales. Cu putinii bani pe care ii avea, incepu afacerea. Facu cateva contracte, le onora si castiga ceva banuti. Pana prin 15 decembrie, lucrurile au mers bine. Apoi, a fost o pauza. Ca in fiecare an, intre 15 decembrie si 15 ianuarie, o luna de zile, nu prea gaseai patronii de firme, plecati in concedii si vacante de Craciun si de Anul Nou. A fost o luna fara venituri. Asta a pus-o pe ganduri. Trebuia sa isi organizez munca si nu stia ce sa faca mai departe. Publicitatea nu inseamna numai cateva materiale puclicitare, carti de vizita sau alte maruntisuri din astea. Si-a cumparat carti si a inceput sa invete. A descoperit cu uimire ca este o industrie interesanta si pe masura ca aprofunda, realiza ca, pentru a putea ajunge undeva in domeniul iti trebuiau investitii semnificative. Ori ea, nu avea de unde bani de investit. Se gandi si se razgandi. Pe vremea aceea, piata era destul de saraca, asa ca ii veni ideea unui catalog in domeniu auto. Avea deja un mic birou, in care mai functionau alti doi “intreprinzatori” debutanti, asa ca ea. Un tip, Mircea, care se ocupa de tiparituri pe blat, incercand pe cat putea sa fure clientii tipografiei la care lucra, oferindu-le pe gratis partea de design si un cuplu, Sonia si Alex, care incepeau o afacere cu termopane si mobilier. Dana nu prea era incantata de ideea de a imparti spatiul cu ceilalti. Mai ales ca pentru catalog avea nevoie de cativa agenti si se producea acolo o aglomeratie. Asa ca, la un moment dat, ii spuse Soniei, o tipa trecuta prin multe greutati dar o experta in arta disimularii si manipularii, ca vrea sa se mute separat. Sonia paru incantata de idee si veni cu o propunere.

–                    Nu vrei sa ne mutam impreuna? Inchiriem un spatiu cu doua camere si economisim angajand aceeasi secretara. Apoi, amandoua suntem la inceput si am avea ce invata una de la alta. Chiar ne-ar prinde bine pentru ca nu avem activitati asemanatoare deci ne-am utea folosi listele de clienti.

–                    Eu stiu? Lasa-ma sa gandesc.

In zilele urmatoare, Sonia se implica in poveste intr-atat incat in cele din urma se mutara intr-un sediu nou. Il amenajara si era fiecare cu birou ei, in incaperi separate.  Le despartea un hol imens, in care trebuia sa amenajeze biroul secretarei. Si-au spus ca e bine sa mai astepte putin. Dana isi vedea de catalog, cu idei si oferte, cu agentii trimisi pe teren, cu discutii cu designerul. Simtea insa ca lucrurile nu merg bine. Ceva se intampla. La un moment dat, desi era o firma noua, intr-un sediu nou, primi un control de la Directia Muncii. I se paru ciudat, mai ales ca ea avea toate lucrurile in ordine. Juristul ii spusese mereu ce documente trebuie sa aiba. Si mai suspect a fost ca desi erau doua firma in acelasi spatiu, doar ea a fost verificata. Se supara, se enerva ca ii stricasera programul cand era avea fiecare zi programata. In cele din urma, trecu de asta. Intr-un din zile, unul dintre baieti, sifonat ca fusese luat la rost pentru o gafa pe care o facuse, ii reprosa Danei.

–                    Dumneavoastra nu stiti sa ne motivati, asa cu face doamna Sonia!

–                    Cum adica? In ce sens nu va motivez?

–                    Adica nu ne laudati si nu ne incurajati in fiecare zi, asa cum face doamna cu angajatii ei. De multe ori, ea vine si ne incurajeaza.

Discutia o intriga la culme pe Dana. Adica “colega” vine si discuta cu angajatii ei, in lipsa si o barfeste. Din acel moment, incepu sa fie mai rezervata, sa fie foarte prevazatoare cu toate informatiile. Isi duse o parte din documente acasa, pentru ca se putea astepta la orice. Antenele ei vibrau. Ceva se intampla. Agentii incepura sa plece pe rand. Catalina, fu printre ultimii si veni cu cererea de demisie, oarecum jenata.

–                    Am gasit un job nou, mult mai bine platit si in domeniul meu.

–                    E in regula. Cand vrei sa pleci? Cat mai repede, banuiesc.

Fata confirma. Dana ii semna cererea si se gandi ca e momentul sa faca ceva. In dimineata urmatoare, cand veni la serviciu, gasi yala de la birou schimbata. O suna pe Sonia.

–                    Noi am schimbat-o. Am vorbit cu proprietarul si a fost de acord sa preluam noi totul.

–                    Pai nu trebuia sa ma consulti si pe mine?

Dana intelese imediat. Vru sa faca plangere la politie dar isi dadu seama ca ar fi trebuit sa ajunga la proces si totul dura. Se duse si isi lua lucrurile de acolo si ii lasa in birou pe cei doi soti. Noroc ca baza de date cu clienti si documentele importante de firma nu le lasase acolo. De fapt, Sonia asta urmarea. Avea nevoie de clienti si cum ea nu cunostea pe nimeni si e greu sa afli informatii despre potentiali clienti, vru sa ii fure Danei listele. Dar, aceasta a fost cu un pas inainte. Dezamagitor. Peste cateva zile, isi deschise singura un birou. Si isi vazu de contractele pe care le avea, deocamdata singura. O suna Catalina. Telefonul o suprinse la fel si informatiile primite. Ii confirma ca Sonia, cu intrigile ei, i-a indepartat pe toti, desi erau o echipa, iar ei, ii propusesera sa vina angajata in firma lor, pe un post de director comercial. Conditia era sa nu mai fie angajata Danei. Apoi au tot amanat-o ducand-o cu vorba. Acum, nu mai are serviciu si ar vrea inapoi.

–                    Imi pare rau, spuse Dana. Deocamdata nu pot angaja pe nimeni.

–                    Sa inteleg ca refuzati? Daca e asa, o sa iau legatura cu toate firmele contactate de noi si o sa va denigrez.

–                    Iti inteleg furia dar trebuia sa te gandesti la asta inainte.

Dana fu scarbita. Isi termina proiectul si isi cauta mereu noi clienti. Cu cat invata mai multe despre afaceri si despre publicitate, intelegea ca, e multa alergatura pentru nimic. Ii placea ce avea de facut. In schimb, colaborarea cu clientii era ciudata. Toti clientii aveau ca se pricep in domeniu si iti dadeau sfaturi. Negociau la sange incat ramaneai cu aproape nimic. Li se parea ca platesc prea multi. Unii erau cu ideea ca pe ei ii recomanda calitatea produsului, nu publicitatea. Intr-o sambata, cand incerca sa se refaca dupa o saptamana obositoare, primi un telefon neasteptat. Sonia, o ruga sa accepte sa ii faca o vizita. O primi mai mult de curiozitate. Distanta dintre ele era vizibila.

–                    Uite, Dana. Stiu ca esti suparata pe mine. Poate ca ai motive. Dar sotul meu m-a obligat sa fac atunci gestul acela.

–                    Ei. A trecut ceva vreme. Acum nu mai conteaza.

–                    Am venit sa te rog totusi ceva.

Dana paru suprinsa de tupeul femeii. Dupa ce iti infige cutitul in spate si vrea sa te omoare, mai vine sa te roage ceva. Asa ca astepta continuarea.

–                    Ne-am mai consultat si noi cu unii si cu altii si ni s-a recomandat sa ne diversificam. Si cum altceva nu stiam sa fac m-am gandit la o agentie de publicitate. Acum, am venit cu agenda sa-mi spui ce face o agentie de publicitate.

–                    Nu-ti pot da lectii in privinta asta. Sunt lucruri care se invata in ani, ti se cer anumite calitati iar eu, nu sunt consultantul tau pe probleme de afaceri. Imi pare rau.

Sonia pleca enervata. Singura consecinta a acestei vizite fu un nou control de la Directia muncii. Dar cum Dana era in regula, nu avu nici un fel de probleme. Fu doar o confirmare a caracterului uman. Singura veste pe care o mai avu de la Sonia fu ca, dupa 3 ani, facuse un cancer si la san si era intr-un stadiu final al bolii. Ii era mila pentru suferinta ei si se invinovati pe undeva ca ii dorise sa isi primeasca rasplata dupa faptele si caracterul ei.