Cand iti pasa de ceilalti, nu te poti opri


“Daca dragoste nu e, nimic nu e!”

Prietena mea draga, Adela Onete, a fost implicata zilele acestea intr-o actiune umanitara. Impresionata de daruirea unui preot din Valea Plopului, judetul Prahova, dupa difuzarea unui reportaj de televiziune, Adela, impreuna cu cativa prieteni, a facut o colecta de obiecte de imbracaminte, produse alimentare sau bani si s-a dus, in prag de sarbatori, sa le faca o bucurie celor peste 300 de copii de acolo.  Cand te implici in asemenea misiuni din suflet, nu poti sa te opresti. Simti ca ai mai putea face ceva. Oricat de marunt e gestul tau, pentru altii inseamna foarte mult. Iar multumirea ta e bucuria celor pe care i-ai ajutat atunci cand au nevoie. Personal, nu prea am incredere in preoti. Multi dintre ei fac din misiunea lor o meserie ca oricare alta, pe care si-o indeplinesc mai bine sau mai rau. Nu intru in detalii. Dar pentru parintele Nicolae Tanase, am tot respectul si admiratia. Din nimic, doar cu dragoste, a reusit sa ofere adapost si masa, catorva sute de suflete de copii abandonati.  Dumnezeu se indreapta spre casa parintelui Tanase si in prag de sarbatori, toti mai multi oameni cu suflet ii bat la poarta si ii aduc daruri pentru copii. Adela a descris acestea pe blogul ei , din tot sufletul ei de mama care vibreaza la sufletul copiilor. Un renumit psiholog american, David R. Hawking, scria despre nivele constiintei (1), (2).  Parintele acesta, se apropie de treptele superioare ale constiintei, fara ca vreodata sa isi fi pus problema. El are iubire, daruire, determinare. “La nivelul acesta  te  simţi ghidat de o forta mai mare decat tine: intuitie inalta.”

Imi indrept in aceste momente gandurile spre parintele Tanase, urandu-i “Sarbatori fericite, in pace!” Adelei vreau doar sa ii spun ca sunt mandra ca o am ca prietena si ii doresc bucurii si impliniri, acum la sfarsit de an!

Anunțuri

Posted on 19 Decembrie 2010, in impresionante. Bookmark the permalink. 16 comentarii.

  1. Gabriela, prea multe emoţii pentru sufletul meu zilele astea. 🙂 Îţi mulţumesc, cu reverenţă, pentru prietenia ta. Ştii, m-am gândit mult dacă să fac publică intenţia mea de a merge şi de a duce acolo ce mi-am propus, dar, până la urmă, am făcut-o din dorinţa de a strânge mai mult decât aş fi putut dărui singură.

    • Stiu ca esti modesta si ca lucrurile acestea se fac pentru suflet nu pentru publicitate. Tocmai de asta am scris despre actiunea ta. Sunt sigura ca mai sunt si altii care vor dori sa participe. Si eu sunt alaturi de tine, in actiunea ta.

  2. Gabriela, salut! „Dragoste, credinţă şi speranţă. Iar din toate, dragostea e cea care va rămâne”

    Crăciun cu dragoste pentru tine şi familia ta şi toti cei apropiaţi si dragi ţie, ca si pentru Adela Onete, părintele Nicolae Tănase de ale căror fapte bune aflăm cu bucurie.

    • Multumesc Nora. Mi-au placut atat de mult cele doua posturi ale tale, cu nivelele constiintei incat le salvasem in computer si le mai reciteam uneori. Iar azi, vazand relatarile Adelei mi-am amintit de ele. E bine din cand in cand, sa privim oamenii si asa. Cred ca e o perspectiva obiectiva de analiza a caracterelor.
      Sarbatori fericite, cu bucurie si pace! Ganduri bune iti trimit de la Cluj, tie si celor dragi!

  3. Bravo! Vedeţi că nu scriem degeaba pe bloguri?!

    • E bine ca folosim blogurile acestea dincolo de spatiul virtual iar cuvantul scris poate face multe daca se afla in slujba unor oameni buni. E adevarat ca initiativele acestea nu au inca suficient impact, dar atat cat au, e mult mai mult decat nimic si reusesc sa aduca raze de speranta si de iubire, acolo unde ajung. Stii si tu la fel de bine ca nu e foarte usor. Dar daca vrei cu adevarat, orice vis se poate realiza.

  4. Frumos gestul tau de a face cunoscute faptele bune ale semenilor nostri. E o chestie educationala si e imposibil sa nu empatizezi, sa faci si tu la randul tau bine atat cat poti… O saptamana linistita!

    • Multumesc Costin. Si eu fac la fel. Sunt plina de compasiune fata de ceilalti si simt durerea lumii. Si tu faci la fel, dar esti prea modest sa spui celorlalti. Imi amintesc ca la un moment dat sustineai financiar o catina a saracilor de prin Buzau. Gresesc oare? O saptamana linistita iti doresc si eu! Primeste si o colinda.

  5. un gest frumos de la un suflet frumos!

    • Da. Gesturile frumoase si dezinteresate sunt destul de putine. Eu ma bucur ca parintele Tanase a reusit pana la urma. E greu sa fii deschizator de drum. As vrea sa vad si alti preoti implicandu-se in astfel de actiuni. Acesta e fundamentul religiei. Iubirea fata de ceilalti nu birul pe constiinta.

  6. Bravo!Toată stima prietenei tale.Felicitări!

  7. Vă mulţumesc mult, tuturor, pentru aprecieri. Mă onorează. Şi ţie, încă o dată, Gabriela, cu îmbrăţişări calde. 🙂

    • Meriti toate aceste aprecieri. Si trebuie sa invatam din ceea ce faci tu. Nu e suficient sa te impresioneze o situatie. Trebuie sa si actionezi. Pe vremea cand lucram in presa am cunoscut francezi si olandezi implicati in ativitati umanitare. La ei, e ceva normal ca in timpul liber sa faci voluntariat. E rusinos sa stai deoparte si sa nu te implici.

  8. Ce noroc că Oamenii sunt rari: avem de cine să scriem[

  1. Pingback: BRAŞOV – PRIMA ŞCOALĂ ROMÂNEASCĂ (4) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: