Cu vantul aventurii, in Laponia


Incredibila calatorie a unui roman, la Cercul Polar de nord, cu o Dacie veche de 25 de ani

Cand bate vantul aventurii, trebuie sa-i asculti chemarea! Parafrazandu-lpe Fernand Fournier-Aubry, asa incepe derularea unei povestirii unei calatorii fascinante,  pe care Ovidiu Chifor, un hunedorean de 43 de ani, a facut-o in Laponia. Ovidiu e un inginer petrolist din Brad. A lucrat pe platforme petroliere maritime, e expert international iar acum, lucreaza in marketing intr-o firma din Hunedoara.  Are o personalitate interesanta, osciland intre spiritul unui visator si curajul celui care-si transforma visul in realitate. Acum doi ani a facut o calatorie in jungla amazoniana. Dar nu despre aceasta vreau sa va vorbesc ci despre calatoria sa de anul trecut, cand, cu o Dacie veche de 25 de ani s-a incumetat sa mearga pana in Laponia sa atinga Cercul Polar si sa vada aurora boreala. Si nu numai atat. Ovidiu, si-a pastrat, ascuns in suflet, o farama de copilarie, particica aceea din povestile cu Mos Craciun. Asa ca, impreuna cu bagajele, a luat de acasa o scrisoare pe care nepotelul sau a scris-o Mosului si in care ii cerea o jucarie. I-au trebuit cateva luni sa se antreneze pentru calatoria aceasta timp in care, a incercat sa isi adune fonduri. Cum nu a avut succes si oamenii de afaceri nu finanteaza visele, s-a bazat doar pe ajutorul prietenilor si resusele personale. Nu am sa va descriu pe larg calatoria lui.  A facut-o si bunul sau prieten Alin Fumurescu pe platforma Vox Publica. A fost si subiectul unor reportaje de televiziune. A fost o calatorie fascinata si povestea cu scrioarea dusa mosului pentru nepotul sau i-a adus implinirea aceea de a afla povestea adevarata despre calatoria si existenta mosului, pe care orice copil ori adult si-ar dori-o.

“Laponia e frumoasa vara si fascinanta iarna. Se afla atat de aproape de noi, la doar 4-5000 de kilometri si totusi atat de departe, in cea mai civilizata parte a lumii: nordul Tarilor Scandinave si un pic Rusia.Venit dintr-o tara in care mereu suntem luati prin surprindere de 3 zile de ninsoare nu am mers sa invatam nimic de la ei. Isi gestioneaza perfect jumatate de an de iarna si traiesc perfect. Chiar daca sunt deprimati iarna si epuizati vara nu se gandesc sa paraseasca locurile iar multi care ajung acolo nu mai vor sa se intoarca. Este o alta lume! Ce e diferit? Care e atractia?Atractia asta este numita de fapt ‘vraja marelui nord’! Cand am trecut cercul am fost gatuit de emotie si am putut sa spun doar atat: Cercul polar de nord!”


Imi plac oamenii care viseaza. Cred ca ei au dus omenirea cu multi pasi inainte, desi din toate timpurile, societatea i-a catalogat in cel mai bun caz, drept niste excentrici. Ovidiu e un visator. Are mereu pregatita in dulap, geanta de drum iar daca i s-ar propune o noua aventura, intr-o jumatate de ora e gata de plecare. Au venit sarbatorile, suna clopoteii si ninge frumos in Hunedoara. E adevarat ca nu e Laponia dar e mirosul zapezilor aduse de la nord, odata cu aminitirile fascinante ale unei calatorii de neuitat.  Sarbatori fericite, Ovidiu, oriunde te-ai afla!

Anunțuri

Posted on 17 Decembrie 2010, in Povestiri din Cartier. Bookmark the permalink. 20 comentarii.

  1. datorita acestor oameni, unii ca mine care au uitat sa viseze, zambesc si se bucura pentru altii.la cat mai multe vise implinite!

  2. Cei ce au fabricat si fabrica Dacia ar trebui sa se simta…

    Sunt si eu mandru de ispravile lui Ovidiu Chifor
    I-am rescris numele pentru neuitare.

    • Daca urmaresti link-urile o sa vezi mai multe informatii despre el. E un tip admirabil. Cei de la Dacia au facut si ei ceva. I-au urat succes in calatoria sa de unul singur prin Laponia. Ironic?

  3. Apreciez mult acest tip de oameni.Toată stima și respectul!

    • Si eu. Sunt oameni care fac sacrificii pentru a-si putea indeplini visele, care cred cu convingere ca orice e posibil daca vrei cu adevarat. In ce ma priveste, ei sunt adevaratii oameni de succes.

  4. Iti multumesc pentru articol, mai ales ca e despre un hunedorean de al meu.
    imi pare rau ca nu am stiut despre el pana acum, mi-ar fi placut sa postez si eu povestea calatoriei lui in tara lui Mos Craciun.

  5. Admir „soiul” acesta de oameni care călătoresc împlinindu-şi visurile…

    Şi mie îmi place să călătoresc dar, nu prea cred că m-aş încumeta să explorez extremele : deşertul sau zăpada veşnică; îmi plac mai mult zonele temperate. 🙂

    • E mult mai confortabil sa calatoresti prin lume, din fotoliu, cu cartea in mana, citind despre aventurile unora.:) Nu toti avem spiritul aventurii in noi, nu la modul extrem. Ovidiu fusese cu un an inainte de calatoria aceasta, intr-o aventura in jungla Amazoniana.

      • Nu cred că „spiritul” aventurii îmi lipseşte…
        Voi petrece acest revelion în Israel, ori din cîte ştiu eu, parcă nu a început să domnească pacea pe acolo, NU ? 🙂

      • da? Foarte incitant. Banuiesc ca nu o sa fii intr-o zona de conflict. Adu-ne si noua cate o portocala. 🙂 Un amic avea un prieten tirist. S-au intalnit odata si tiristul l-a intrebat.
        – Plec in Germania. Vrei sa-ti aduc ceva?
        – Adu-mi un kil de faina si unul de ulei. Amicul ii zise in gluma, ca acum sunt pline magazinele si gasesti tot ce vrei. Peste o saptamana il suna tiristul.
        – Haide pana la mine ca ti-am adus.
        – Ce?
        – Ce mi-ai zis. Faina si ulei.

      • TOT Pămîntul Sfînt, este zonă de conflict… Iar noi, vom sta acolo o săptămînă; pînă de Revelion, vom face un circuit prin ţară, aşa că… cine ştie ?

        Voi merge şi la Jaffa, aşa că vă voi aduce nişte portocale buuuuune! 🙂

      • Asteptam portocale de Jaffa. 🙂

  6. http://cammely.wordpress.com/2010/12/18/paradox-vointa-si-nerusinarea-de-a-putea-da-din-ceea-ce-nu-avem/

    Nu ştiu cine s-ar mai încumeta să meargă cu Dacia în Laponia.
    Asta da aventură!
    Toată stima!

    • Bine-ai venit Cammely iar daca ti-a placut, te mai astept. :)Era o Dacie veche, de 25 de ani. Dar pentru Ovidiu, asta nu a fost o problema. Mi-a placut si mie curajul de ambitia lui de a-si transforma visele in realitate.

  1. Pingback: Insatisfacţii | Ioan Usca

  2. Pingback: BRAŞOV – PRIMA ŞCOALĂ ROMÂNEASCĂ (2) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  3. Pingback: LICITAŢIE PENTRU LAURA « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  4. Pingback: Colinde, Christmas Songs « my heart to your heart

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: