Daily Archives: 11 decembrie 2010

Antologia gafelor


Degustare

primita de la Napocel

Gafe, pozne și prostii… cred că toți suntem încărcați cu ele. :mrgreen: Gabriela mi-a deschis amintirile prin acțiunea drăguță la care m-a invitat.
Nu demult m-a chemat un vecin la o cafă; cafă primită din state, ce mai! Bună, lăudată și preparată pentru mine ca să mă dau cu părerea. Pe la amiaz’ a fost. Povești despre toate cu vecinul în bucătăria inundată de un soare frumos de-nceput al iernii, în dispozițe bună toți.
Cafeaua sub nasul meu, îmi aprind o țigară și liniștit cu țigara-n gură, privind spre vecinul duc ceașca la gură… ‘n loc ca limba mea să simtă aroma cafelei lăudate, țigara mi-a luat-o-nainte. 😆 Amândoi au rămas blocați… pe mine m-a umflat râsul, ei înghețați încă. Soția vecinului a reacționat prima: „-Arthure, tare dragă îți e țigara ori nu te-ai trezit încă.” I-am răspuns: „-No, păi de pune’i un clonțuc de țuică nu pățe’m așe.” 😆 Bine că n-a fost la vreo petrecere… 😆

Reclame

de ce unii barbati sunt asa?


De multe ori ma inspira articolele postate pe alte bloguri. Citeam pe blogul Ancai, redsky, despre motivele pentru care iubim barbatii. Mi-am amintit despre niste prieteni familie. Eram tineri casatoriti. Si ei la fel, ambii, sot-sotie, colegi cu, pe atunci, sotul meu.  Dorin si Dorina, erau un cuplu obisnuit. Neobisnuit pentru mine, era felul in care el, sotul ei, se purta cu ea. Intr-o seara de Craciun, mergem impreuna la colindat. Doar noi si ei. Pe drum, el s-a lansat intr-o discutie si ea l-a contrazis. Ca sa fie convingator, el si-a inceput contraargumentul cu expresia “tu, muta!”. Eu am ramas suprinsa si reactia mea a venit pe moment, din impuls. I-am tras o palma peste cap, de i-a rasunat freza.

–          Scuza-ma ca te-am lovit asa de tare. Nu-mi pare rau ca te-am lovit doar ca a fost cam necontrolat. Dar cum iti permiti tu sa vorbesti asa cu ea? Poate te mai aud vreodata!

El a fost bosumflat putin, apoi i-a trecut. In fata mea, niciodata nu a mai vorbit urat cu ea. Dupa cateva luni, ii vad pe trotuar, venind de la serviciu. Fusesera la cumparaturi. Ea avea patru plase incarcate, el niciuna, si in spatele ei, cu mainile in buzunar, comenta.  Ajung si eu in dreptul lor. Ii salut.

–          Servus! Ce faceti?

–          Pai uite, acum mergem acasa ca am fost la cumparaturi.

–          Si tu, -uitandu-ma incruntata si intrigata spre el- tu de ce esti cu mainile goale? Pune mana pe sacose, acuma! Nu ti-e rusine sa o lasi pe ea, sa care?

Stiind ca reactionez imediat si in mod neasteptat, se executa. Parca o vad si acum pe Dorina, uimita, cum facea transferul de sacose grele, catre mainile sotului ei.

Dupa un numar de ani, indiferent cat de rabdatoare a fost, nu a mai putut suporta felul lui de a fi si au divortat. Ea isi creste fetita, singura. El si-a luat o nevasta care seamana ca doua picaturi de apa cu prima. Doar ca are un alt temperament dar in nici un caz atat de blanda si de docila ca si prima.