Antologia gafelor


scrisa de mine- Fata din vis

Lucram la Judecatorie, o constructie veche in curs de renovare, pe vremea aceea. Tot personalul impreuna cu avocatii si notariatul, folosea aceeasi toaleta veche, functionala si nu prea. Renovarea nu ajunse la toaleta. Mai intrau acolo si altii, de afara, asa ca, desi se facea curat zilnic, nu era cea mai igienica zona. La femei, toata lumea se urca cu picioarele pe vasul de la WC. Nu ne puteam abtine 10 ore, cat stateam la serviciu, si macar o data trebuia sa mergem la baie. Si ma duc la baie, tocmai terminasem programul cu publicul. Aveam o fusta lunga si stramta, din patura. Va mai aduceti aminte de fustele acelea? Ma urc pe vasul de la wc, pentru ca nu se putea folosi altfel, si cand sa ma dau jos, imi trece un gand prin minte. “Daca s-ar strica toaleta?” Nu termin gandul si in secunda urmatoare, ma trezesc pe jos. Vasul crapat dinainte in bucatele mici, nu mai rezistase. In primele secunde credeam ca nu e adevarat. M-am ridicat, m-am scuturat. Si acum? Ce sa fac? Sa ma prefac ca nu stiu nimic sau sa ma duc sa il anunt pe grefierul sef? Apa curgea continuu, ca instalatia era defecta. La parter era sediul politiei si riscam sa ii inundam. Asa ca, imi iau inima in dinti, si tremurand, nerevenindu-mi bine dupa soc, ma duc la grefierul sef.

–         Domnul Mester, trebuie sa va spun ceva.

–         Da. Ai patit ceva?

–         Nu. Da. Am stricat buda.

El se uita la mine zambind, crezand ca e o gluma.

–         Cum ai stricat buda?

–         Bine. Toata e bucatele.

Tot nu credea, si il trimise pe paznic sa verifice si sa inchida apa.

–         Lasa ca vedem ce e de facut.

Dupa cateva minute, intra la noi in birou, domnul Mester si presedintele. Eu tocmai le povestisem colegelor ce patisem. Ma priveau cu uimire si admiratie, admitand ca ele nu ar fi recunoscut vreodata, daca asta li s-ar fi intamplat lor.

Presedintele un domn impozant, avea o mina serioasa. Se uita la mine si eu ma gandeam la cati bani va trebui sa duc de acasa, sa o platesc de buna. Tocmai terminasem de platit rate si acum, trebuia sa platesc o prostie.

–         Fata mea! – Asa imi zicea presedintele.- Ce ai patit? Te-ai taiat pe undeva, hai arata-ne sa te pansam! Tonul lui devenise grijuliu si zambea. daca nu as fi spus, ar fi banuit-o toata lumea pe notara sefa, o respectabila doamna la 130 de kilograme.

–         Nu am patit nimic. Si in momentul acela, am inceput sa rad, apoi sa plang, trecand de la o stare la alta.

–         Hai nu mai fi suparata, ca oricum trebuia inlocuita. Si acum, de ce plangi?

–         Pai cum sa nu plang. Acum o sa intru in istoria judecatoriei drept doamna care a daramat buda.

Anunțuri

Posted on 1 Decembrie 2010, in Antologia gafelor and tagged , , , . Bookmark the permalink. 29 comentarii.

  1. 😀 😀 mă stric de râs!! Lasă măi că le-ai făcut un bine până la urmă :)) alea nu erau condiţii!! 😆

    • da mai, dar iti dai seama cat de penibil era?! Si pe urma, iti dai seama ca eu, cu doua secunde inainte de eveniment chiar ma gandeam:” ce ar fi daca s-ar strica buda”? Parca anticipam. Apoi, in urmatoarele secunde dupa „big bang”, inca nu realizam daca e doar in imaginatia mea sau e real? 🙂

  2. O întâmplare asemănătoare ştiu şi eu, numai că eu am „scăpat”, în timp ce „următorul” (care bătea suta de kilograme!) a căzut rău! Eu nu ieşisem din zonă, mă spălam pe mâini şi…am dat o mână de ajutor „sinistratului” 😀

  3. Ești chiar ceva deosebit!!!Te-ai gândit cu adevărat la notara șefă? Distractivă întâmplare.

  4. Ai avut ghinion. I-a expirat termenul exact sub tine. Mai rar așa sincronizare. :))

  5. Nu este foarte important PRIN CE ai rămas în istorie, ci, CĂ ai rămas acolo. Mama, profesoară, spunea că un profesor care nu are o poreclă din partea elevilor, … nu este băgat în seamă de aceştia.

    • mama ta era o femeie inteleapta. Pana la urma, cand iti alegi meseria de profesor, stii ca vei fi mereu sub lupa atenta a micilor observatori. Fiecare greseala, de comportament sau atitudine va fi taxata imediat.

  6. postai azi o ,,gafa”…cum m-a speriat unu la tara… as pune-o in galeria ta, cum fac…

  7. Eu constat inca o gafa: institutia trebuia data in judecata !

    Despre inundarea politistilor; mai „cujet”…

  8. 😀 gabico, cea care a speriat buda. bine ca n-ai patit nimic!

  9. Mă gândesc că … bine că n-ai dărâmat Judecătoria! Voi fi mai atent când voi pe-aproape de tine!

  10. Am votat excelent! Am ras copios.
    Si tie sa-ti aduca altcineva zambetul pe buze!

    • Ma bucur ca ti-a placut, Gabriela! La inceput a fost un soc, apoi un moment destul de penibil. Dar pentru ca am recunoscut deschis situatia la momentul respectiv, a fost trecut vederea fara mare tam-tam. 🙂 Oricum, a fost unul de pomina. Nimeni nu mai daramase wc-ul judecatoriei, in toata istoria ei. Vorba lui Zamfir: „Nu conteaza cum intri in istorie, important e ca ai intrat.” :)) Dar parca, nici chiar asa! 🙂

  11. Ha ha ha ha ha ha ha ha

  1. Pingback: Doctori trasniti « Gabriela Elena

  2. Pingback: LUMI PARALELE (1) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  3. Pingback: Năbădăiosu` şi jucuriile « Cristian Dima

  4. Pingback: Un viciu rar « Blogul lui Teo Negură

  5. Pingback: Viata vazuta din unghi drept « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: