Antologia gafelor


Leo

by Georgiana

Am primit de la Găbiţa o invitaţie la aşa-zisa “Antologie a gafelor”. Am în palmares aşa de multe încât mi-e şi greu să mă opresc asupra uneia. Dar pentru că timpul nu-mi permite am să vă povestesc doar una, comisă acum trei ani, la scurt timp după ce mi-am cumpărat apartamentul. Aşadar, cu creditul ipotecar aprobat, fericită nevoie mare că voi avea şi eu, precum melcul, căsuţa mea, am purces în căutare de apartamente. Am văzut doar trei, la cel din urmă m-am oprit. De tot. Aici locuiesc şi acum. Asta a fost aşa, o introducere că doar mă ştiţi că-s vorbă lungă. :D Cum e şi firesc, înainte să te muţi în casă nouă dai o mână de var, adică e de musai să schimbi aerul, nu? Din păcate la mine a fost nevoie de mai mult de-o mână de var pentru că pereţii erau de culoarea sfleclei, asezonaţi cu calcio vecchio şi mica şist, în concluzie mama urâtului şi a prostului gust. Şi pentru că banii nu mă dădeau afară din casă, aveam nevoie de un meşter care să-mi facă toată treaba bine dar în aşa fel încât să nu mă “jupoaie” de zece rânduri de piele, într-un cuvânt mai ieftior. Mi-a găsit frate-miu un băieţel hărnicuţ, de la ţară,  modest, pe numele lui Leo; mi-a plăcut şi-am bătut palma. În fine, din vorbă în vorbă ajungem la concluzia că blocul datând cam de pe vremea când eu apăream pe lume, n-ar fi rău să schimbăm şi toată instalaţia electrică – chestie care în mod normal trebuie făcută înainte să te apuci de dat cu var. Alta acum! De unde fac rost de electrician? Întreb prin cunoştinţe, prieteni şi în cele din urmă dau peste unul pe numele lui (a’ naibii coincidenţă – Leo). Îl sun şi-l invit la mine acasă pentru o evaluare. Şi n-a cântat cocoşul de trei ori că Leo electricianul a fost la uşă. Intră în casă, contemplă îndelung pereţii, de parcă intrase în galeriile Tretyacov şi începe să-mi toarne nişte scenarii demne de fimele SF. Ceva de genul: “în primul rând, eu nu dau şanţuri în pereţi, eu lucrez numai cu tavan fals, am o echipă de profesionişi în spate”, “eu ţin pasul cu trend-ul, pun şaltărele în partea de jos a pereţilor, că e mult mai la îndemână” “eu nu lucrez decât la vile doamnăăă” şi câte şi mai câte… Le-am şi uitat! Cert este că la final, când mi-a zis scorul am fost nevoită să-mi adun fălcile cu ambele mâini!! Nici bine nu pleacă Leo electricianul de la mine, că pun mâna pe telefon şi-l sun pe Leo meşterul care aştepta un răspuns, deoarece munca lui ulterioară depindea de electrician. Şi încep: ” – Leo, salut! Uite măi, te-am sunat să-ţi zic că tocmai a plecat electricianul de la mine” – timp în care de la capătul celălalt al firului nu se auzea nici măcar o respiraţie – şi “torn” în continuare: “un băieţaş de ăsta de cartier, plin de figuri, un jăpcar şi un nemernic! auzi la el: că cică nu lucrează decât cu tavan fals, că e profesionistul lui peşte prăjit (am zis mai urât, recunosc), că-mi pune şaltărele nu-ş pe unde, că lui numai vilele-i put!  în concluzie un aburitor măi! Ce-a crezut el? că şi-a găsit fraierii? Să se ducă naibii la vilele lui! E clar, măi Leo, că trebuie să găsesc alt electrician!” Nervoasă bine şi cu spumele aferente la gură, întreb: ” Leo, spune şi tu … ce mă fac? de unde naiba scot eu electrican acuma?” Şi vine şi răspunsul timid: ” cred că nu cu mine vroiaţi să vorbiţi”….Moment în care m-am prins: în agenda telefonului îi aveam pe amândoi trecuţi cu numele de Leo, aşadar l-am sunat fix pe Leo electricianul.  În secunda doi am închis telefonul şi am simţit cum îmi pleacă găluşca din gât, la vale. De musai să vă precizez că Leo electricianul este o cunoştinţă de-a soţului meu şi uite chiar nu l-am întrebat dacă a mai dat vreodată ochii cu el! :D
Cam ăsta e genul de gafe cu care mă mândresc! :D

Anunțuri

Posted on 1 Decembrie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged . Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. De gafă, e bună de tot!
    Pe de altă parte însă, cred că mucosul ăla și-a meritat lecția. Dacă are ceva creier, a înțeles ceva. 😀

    • Mel, dacă a învăţat ceva, nu ştiu, cert este că noi ne amuzăm de faza asta de câte ori ne aducem aminte 😀 Nu-ţi mai zic ce râs m-a buşit după ce am închis telefonul! mă tot întreba Liviu de ce râd şi eu n-apucam să-i povestesc :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: