Antologia gafelor


primita de la Incertitudini

Fiindcă este zi de sărbătoare, stăm la taclale, da?
Mă poți adăuga , fără vreo reținere pe lista persoanelor care, stabilind analogii între nume, provoacă ..ravagii.
Trebuia să iau niște planșe de la magazia Inspectoratului.
Tipul era foare rău, administratorul, de el vorbesc..Îl chema Pasăre.
Cineva mi-a pus o pilă.
M-am dus, m-am așezat frumos la coadă, așteptând să-mi dea planșele.El nu mă lua în seama.
Spășită, m-am apropiat..eram emoționată, uitasem cum îl cheamă, prin gând îmi treceau diverse nume- pe profesorul meu de folclor îl chema Vrabie-Vrabie Gheoghe. Parcă uitasem unde sunt.
-Domnu Vrabie, știți..poate v-a vorbit despre mine..și zic ceva.
Tipu sare ca ars, credea că-mi bat joc de el..
-Auzi, fată, ia du-te frumușel și cere ce vrei lui Vrabie, nu mie…și folosește-ți umorul în altă parte..
Dusă am fost!

Anunțuri

Posted on 1 Decembrie 2010, in Antologia gafelor and tagged , , , . Bookmark the permalink. 7 comentarii.

  1. excelent! Bine ca nu i-ai zis pasarica. S-au mai vazut cazuri si poate ca atunci s-ar fi suparat rau! :)) Era subiect de presa.

  2. Si mie imi place sa visez 🙂
    Cand fac o gafa (se intampla oricui) sufar cate o saptamana doua.
    La multi ani Romania!
    La multi ani Gabriela!

    • La multi ani, Theodora. Chiar asta era ideea. Ca suferim si trecem greu peste efectul gafelor. E mai simplu cand le impartasesti cu altii si realizezi ca toti gafam, cu sau fara voie. Scrie-ne o povestire cu o gafa de-a ta, daca iti face placere.

  3. Aveam un profesor de matematică și nu știu de unde-i venise porecla, dar îi ziceam Motoreta. De prisos să precizez că așa-i ziceam și acasă, de față cu părinții.
    Și merge mama unui coleg la cancelarie, să-l caute, că puștiul avea ceva probleme la materia respectivă. Intră în încăpere și îi spune primului profesor care-i iese în cale: ”Aș vrea să vorbesc cu domnul profesor de matematică Motoreta!” Vă dați seama că, din momentul acela, și profii care nu-i știau porecla tot așa l-au numit. Dar tipul avea simțul umorului, așa că n-au fost represalii asupra mititelului. 🙂

  4. In primul an de facultate am facut o gafa de care si acum imi aduc aminte.
    Aveam o colega frumoasa, 1.75 cm, un pic plinuta, cu pielea alba, trasaturi frumoase, ochii verzi, cu care ma intelegeam bine. Intr-o zi la sfarsitul orelor, a venit sotul sa o astepte.
    Un tip foarte slab genul ala de piele si os, negricios rau, destul de mic in comparatie cu ea, cred ca avea in jur de 1.65, s-a a propiat de noi si eu, crezand ca vrea „sa ii faca propuneri indecente colegei de mele”, l-am repezit.
    Nu mi-am imaginat ca este sotul 🙂 Mai grav a fost si fata pe care am facut-o cand ea razand mi l-a prezentat.
    Cred ca am repetat de cateva ori intrebarea.. Chiar este sotul tau? Nu se poate!
    Bine ca nu s-au suparat pe mine … oricum a fost neplacut.
    Si acum imi aduc aminte gafa aaia de cate ori vorbesc cu ea la telefon.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: