Daily Archives: 12 noiembrie 2010

Clientul nostru…


La magazinul de legume fructe lucreaza o vanzatoare foarte zeloasa. Clientii sunt incantati de felul in care sunt serviti! Auzise si ea despre sintagma “Clientul nostru, stapanul nostru” si tinea neaparat ca fiecare client sa poata iesi din pravalie multumit, ca sa nu aiba nevoie sa plece la concurenta.

–  Buna ziua! Aveti mere?

–  Da. Cate doriti?

–  Un kilogram. Dar va rog sa mi le impachetati fiecare separat.

Vanzatoarea ii impacheta cu rabdare cele trei mere mari si galbene, fiecare separat. Uitandu-se imprejur clientul continua.

–         Aveti si banane?

–         Da. Avem. Tot un kilogram? Vi le si impachetez?

Clientul zambeste si vanzatoarea ia asta ca o confirmare. Impacheta cele trei banane , fiecare separat.

–         Mai doriti si altceva?

Clientul se uita in jur, pe rafturi, apoi isi aminti de lista sotiei si ii zise vanzatoarei.

–         Mazare aveti?

–         Avem, dar nu vindem. Raspunse femeii veni scurt in timp ce-l masura pe client cu priviri speriate, imaginandu-si deja cum va impacheta un kilogram de mazare, bob cu bob.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

M-a inspirat Anca, in timp ce citeam la ea un articol pe aceeasi tema. E si ea o vanzatoare cu multa rabdare pentru cumparatorii de drujbe care nu suna melodios.

Va recomand o postare mai veche, dar foarte simpatica. Mi-a ramas in minte, asa ca, daca vreti o doza de buna dispozitie in plus, treceti le la Lilee. O sa descoperiti cum poate veni pe lume un copil, in cel mai neasteptat mod.

stick-ul


Angela veni de dimineata la birou. Isi stia deja programul zilei pe dinafara. Avea ceva de listat la imprimanta dar tocmai acum se intamplase sa se termine tusul.  Iar va trebui sa mearga la copycenter. Uneori era indignata pe sefii ei, doi asociati, un barbat si o femeie, care nu investeau nimic in tehnica de birou desi aveau multe documente care trebuiau listate si arhivate si nu era indicat sa apeleze la firme din afara. Ca orice institutie au si ei documente secrete. Patroana era cam bolnava, venea doar uneori si lasa pe mana asociatului, Mihnea Roman. Acesta mai avea un loc de munca la primarie si nu avea timp de firma. Venea doar din cand in cand, daca se intampla sa aiba cate o intalnire ce trebuia ferita de ochii lumii. Daca era dupa Angela, toate intalnirile lui Mihnea ar fi trebuit ferite de ochii lumii pentru ca ea nu il vazuse decat in compania unor persoane indoilenice, fiecare din diferite considerente. Cautand sprijin pentru dezvoltarea afacerii Mihnea candida pe listele unui partid pentru un fotoliu de deputat si acum era mare agitatie. Starea aceasta i-o inspira si ei incat de multe ori, nu ii venea sa se apropie de birou. Azi, era una din zilele acelea. Stresanta. Ajunse ca de obici, punctuala. Aerisi, facu cafeaua si astepta sa se faca ora 9. Gasi pe masa un stick si copie pe el contractele si formularele de care avea nevoie. Se duse la copycenter si se aseza la coada, sa le poata lista. Dura cam mult pentru ca aici, la copycenter se faceau operatii diverse, era o tipografie digitala si se ocupau de mult mai multe productii tiparite nu doar de copii xerox. Se intoarse in cele din urma la birou. Telefoanele sunau iar Mihnea, in mod neobisnuit, striga in gura mare, se certa cu angajatii si rascolea totul. Cearta sefului o lovi in fata, de cum intra.

–         Salut! S-a intamplat ceva? – Angela il privi circumspecta.

–         Da! Aseara am trecut pe aici si am lasat stick-ul meu. Acum nu-l mai gasesc si am mare nevoie!

–         E vorba de acesta? Ea scoase din poseta stick-ul cu care fusese la copycenter.

–         Da! De ce mama dracului l-ai luat? Era al tau?

–         Nu, dar era pe birou. Are ceva? Doar l-am restituit. Nu l-am luat pentru mine.

–         Da- urla el in continuare ca un nebun- acolo aveam toata evidenta populatiei din Cluj, pe el. Si tu te-ai dus cu el la copycenter. Proasta ce esti! Puteam sa-l pierd sau sa ajunga pe mana nu stiu cui!

Ii smulse femeii micul obiect din mana si iesi turbat pe usa. Anglei i se umplura ochii de lacrimi. Colegii asistau stupefiati la scena. Ea nu intelegea reactia aceasta neobisnuita. E adevarat ca nu verificase continutul stick-ului dar la una ca asta nu se astepta. Mai bine va pleca din firma aceasta unde nimic nu functioneaza ca lumea. Sigur poate mai mult de atat, decat sa fie secretara unor imbecili. Stia ca Mihnea avea un var care lucreaza la politie. Dar de ce i-o fi dat acesta toate datele personale ale clujenilor? La ce ii vor fi folosit lui Mihnea si de ce ii e permis cuiva sa aiba acces la orice informatie secreta doar ca are un var sau un prieten intr-o pozitie cheie? Angela se retrase tremurand la biroul ei si isi baga nasul intre documente. Dupa cateva ore, aparu si Mihnea. Isi ceru scuze pentru reactia lui. II explica ei cat de importante erau informatiile acelea si ce riscuri erau daca ajungeau pe mana cui nu trebuie. Si mai ales se gandea la ce consecinte ar fi aparut daca se afla ca el detine toate datele acelea. Angela ii accepta tacuta scuzele si argumentele. Sigur va pleca de aici. Individul acesta e periculos. Cica mai vrea sa candideze! Vai de capul ei tara, daca astia ii sunt politicienii!