Trebuie sa cititi!
Intru uneori pe blogul lui Lilee. Azi am ras cu lacrimi citind povestea cu camila si gramatica. Eu nu am nici un merit. Lilee da, pentru ca e buna povestitoare si e plina de umor. Cand ai nevoie de o doza zilnica de buna dispozitie e suficient sa poposesti pe la ea.
Anunțuri
Posted on 10 Noiembrie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged camila, cugetari, Lilee, plural, umor. Bookmark the permalink. 20 comentarii.
🙂 am citit.E comic într-adevăr.Mulțumim de atenționare.
🙂 uneori tragere de atentie e benefica.
Haios tatăl lui Lilee. Dar şi fata că are talent la povestit. 🙂
Bineinteles. Are unor si scrie bine. Depisteaza imediat comicul unei situatii.
Gata, am fugit la Lilee, că tare am nevoie de o doză de bună-dispoziție! 😀
ia sa ma duc si eu fuguţa! mulţumim Găbiţa de recomandare!
O zi frumoasă-ţi doresc! :*
Sper sa va amuze si pe voi, macar cat pe mine. 🙂
Gata, am luat act, ma duc pe la ea chiar acum, Gabito, mersi mult pentru pont 🙂
La naiba, ca momentan nu incarca link-ul 😀 O sa revin 😀
Multumesc frumos pentru recomandare. Va multumesc tuturor, mai ales tie Gabriela. Ma simt onorata…nu am cuvinte. Te pup!
Sarbatori Fericite!!!
Pingback: Moartea lui Nicolae Labiş între accident şi crimă « ÎNK TÂNĂR, ÎNK CITITOR
Pingback: Năbădăiosu` şi muzica « Cristian Dima
Pingback: Zâmbesc. Ce îndrăzneală! « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Măria | Amour de jour
Pingback: Povara învăţăturii « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte
Pingback: PAstilele (etapa a VII-a) « Călin Hera. PA-uri şi mirări
Pingback: Fugarul « Cristian Dima
Pingback: Poveste de vis (13) « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Moartea lui Nicolae Labiş între accident şi crimă | Proliteratura
Pingback: Moartea lui Nicolae Labiş între accident şi crimă | Pro literatura