Scrisoare pentru Adrian Paunescu


Abia intors din armata, Dorin se bucura de tinerete si nota de maturitate pe care i-o imprimase militaria. In Romania anilor 1985 e greu sa gasesti distractii. Intalniri cu prietenii, cate o partida de volei sau de fotbal in curta scolii, care devenise locul preferat de intalnire a tinerilor din sat. Ziua serviciu, dupa-masa volei, poate la o bere si cam atat. Cartile se epuizasera demult din biblioteca de acasa, iar librariile gemeau de volumele omagionale ale “ tovarasului”. Greu si cu cartile. Erau ieftine dar tot ce puteai cumpara se dadea “pe sub mana”, erau in numar limitat si era o bucurie sa ai relatii la librarie. Dorin stie ca face parte dintr-o generatie rebela. Dar poate ca orice tanar la varsta lui se considera asa. Entuziasmul tineretii iti da aripi sa pui in aplicare orice idee fara a calcula consecintele. De multe ori, daca lucrurile nu merg bine din prima, se pot corecta din mers. Noile” tendinte” in moda nu l-au lasat rece. Blugii, camasile in carouri alb-albastre sau alb rosii, adidasii, devenisera un fel de emblema a tinerilor. Ca sa isi poata cumpara adidasi si blugi, lucrase o vara intreaga. A avut noroc cu un vecin, a carui sora se casatorise cu un pastor american si ii trimitea frecvent pachete cu imbracaminte. Altfel, ar fi trebuit sa mearga la Cluj, la Oser, un fel de talcioc cu de toate, inclusiv haine vechi si noi. Numai bine ca si-a luat “uniforma” tinereasca. S-a anuntat ca in curand va veni la Cluj si cateva orasele, inclusiv cel din apropiere, Cenaclul Flacara. Biletele s-au vandut rapid si cu pile si relatii a obtinut si el, unul. Zilele parca nu se urneau. Nu stia cum sa faca sa treaca timpul mai repede. In cele din urma, a sosit si ziua spectacolului. Cenaclul incepea dupa ora 8. Stadionul din oras devenise neincapator. Avea o capacitate de 10.000 de locuri. Scaunele erau ocupate deja. Toata lumea venise la concert. Veneau iubitori de muzica folk din toata zona, nu numai din localitate. Curgeau randuri de oamenii. Trenurile pline, autobuzele. Cei mai instariti veneau cu masina personala.

Dar clasa sociala, desi nu se prea faceau mari diferentieri, nu mai conta. Stateau cu simpatie, unul langa altul, muncitorul, inginerul, profesorul, elevul, cantand aceleasi piese. Arena vibra. Lumea cunostea cantecele pe dinafara. Orice piesa noua era imediat adoptata si repetata, indiferent ca era muzica flok sau populara. Publicul canta odata cu interpretii. Spectacolul a fost unul de vis. Starnea sentimente inaltatoare, impresionante. La plecare a trebuie sa strabata de 5 kilometri pana acasa pe jos. Autobuzele nu mai circulau. Oricum nu era singur. Grupuri-grupuri de tineri si adulti, se intorceau de la cenaclu si cantau piesele pe care le auzisera nu demult. Era un eveniment special sa ii poti vedea in carne si oase pe cantareti si pe Adrian Paunescu. I se parea un tip special. Chiar si pentru faptul ca reusise sa uneasca, prin muzica si prin cultura, toate provinciile romanesti. Se vorbeaspre orasele din Moldova sau din Muntenia ca si cum ar fi la 10 kilometri. Sentimentul national pentru valorile fiecarei zone si pentru istoria ei era deosebit. Ii creea un fel de exaltare. Ii venea sa strige ca e mandru ca e roman. A fost ceva deosebit inimaginabil. Concertul a fost subiectul de discutie pentru o buna perioada in oras. Daca nu ai fost la concert, aveai senzatia ca te-ai plasat din start in spatiul extraterestru. La un moment dat, s-a auzit ca lui Adrian Paunescu i s-a interzis sa mai organizeze concerte. Avusesera loc niste incidente la Ploiesti, se discuta despre morti. Asa ca, liderii comunisti au conchis ca e mai bine fara cenaclu. Era clar ca ii deranjase in mod evident si abia asteptasera un pretext sa il termine. Cum adica, scriitorasul asta, poetul asta, un scarta-scarta pe hartie ca poata coordona si sa aiba la mana zeci de mii de oameni? Daca cumva i-ar fi trecut prin cap sa candideze, cu siguranta ca ar fi iesit presedinte fara a putea avea o competitie serioasa. Dorin se intristase. Incerca niste emotii ciudate. Adica el, poetul, omul acesta genial facuse atatea sacrificii pentru romani, iar ei sa stea cu manile in san? Dorin simti ca e momentul sa treaca la actiune. Scrise un fel de petitie catre “conducatorii multiubiti”.

Stimate domnule Nicolae si doamna Elena Ceausescu. Suntem un grup de tineri, indragostiti de Cenaclul Flacara, ne place muzica si poezia si il admiram in mod deosebit pe Adrian Paunescu, pentru tot ceea ce face el, pentru dezvoltarea culturala a generatiei tinere, din care fac si eu parte. De aceea va rog, va implor, dati-i voie sa mai organizeze spctacole. V-am fi vesnic recunoscatori. In speranta ca rugaminea noastra va fi indeplinita, va multumim anticipat ”.

Ca sa aiba greutate si sa fie convingatoare, apela la toti cunoscutii si ii ruga sa semneze petitialui. Apoi, o impatura frumos, o puse in plic si o trimise la Bucuresti. Nu stia adresa exacta, dar stia ca daca va scrie pe ea Presedintelui Romaniei, va ajunge negresit la destinatie. Dupa cateva zile, in fata casei opri o Dacie alba. Din ea coborara doi barbati imbracati la costum, cu mutre serioase ce iti inspirau teama. Dorin nu ajunsese inca acasa de la serviciu asa ca ei, il asteptara. Mama tanarului, ii servi cu o cafea si ceva prajitura. Ingrijorata, femeia nu stia despre ce e vorba.

–         Cum adica, dvs nu stiti cu ce se ocupa fiul dvs.? Pai a trimis niste scrisori sus, iar acum noi avem probleme din cauza asta! Il asteptam sa ne dea niste explicatii.

Femeia tremura toata. Ce traznai o fi facut amaratul? Nu stie ca poti pati in orice moment o nenorocire? Cum o sa scape basma curata? Si astia, dupa cum se poarta o sa-l inchida pe motive politice, o sa-l trimita la Canal sau la inchisorile grele de la Aiud. Ii dadura lacrimile, femeii. Ce sa stie ea face? Tatal baiatului murise de cativa ani si acum ea e singura cu toate problemele pe cap. Si acum, va ajnge sa faca puscarie pentru ca a scris sus!

Dorin aparu, obosit si prafuit. Fu luat imediat in primire de cei doi barbati.

–         Vii cu noi. Imediat. Lasa, nu trebuie sa te schimbi!

–         Mi-e foame? Dati-mi voie macar sa manac putin si sa ma spal.

–         Lasa ca iti trece foamea. Poate ca asa te vei gandi daca sa mai scrii cui nu trebuie.

–         Dar ce am facut atat de grav?

–         O sa vezi tu!

Tanti Ana era inlemnita de spaima si de durere. Nu stia ce trebuia sa faca. Masina demara in tromba lasand un nor de parf in urma. Femeia se duse pe rand la fratii sotului ei si-i ruga sa o ajute. Unul dintre ei, om cu scoala si cu relatii ii promise ca o ajuta. Si o ajuta. Ii convinse pe securisti ca nepotul, avusese un moment de exaltare, ca era si cam beat in momentul in care a scris scrisoarea. Ceilalti tineri interogati si ei, nu au mai recunoscut ca au semnat. In cele din urma i-au dat drumul, dar daca unchiul nu intervenea, putea sa fie foarte grav. S-a saturat de dat declaratii peste decrataii in cele 10 ore continue de interogatoriu. Reactia conducatorului suprem sau a oamenilor lui a fost una de natura sa ii influenteze modul de a gandi. In ce priveste solidaritatea amicilor si a romanilor in general, a fost deplin edificat. Niciodata nu va mai pune baza pe ea. Fiecare e doar pentru el si putin ii pasa de altul. Niste lasi! Admiratia lui pentru Paunescu crescu insa la cote maxime. Omul acesta, a avut de invins multe alte situatii ca acestea. S-a dedicat oamenilor, cu daruire si pasiune iar in momentul in care a avut probleme, i-au intors spatele. Dorin s-a intors acasa, umilit, impovarat, trist, trezit parca la realitatea cruda a zilei.

Au trecut de atunci 25 de ani. Dorin urmarea stirile la televizor, cu privirea pierduta si o lacrima in coltul ochilor. “Flacara lui Adrian Paunescu” s-a urcat la cer. Poetul s-a stins.  Dintr-o data a devenit important pentru oamenii acestia, i-ar televiziunile au inceput sirul de emisiuni de omagiere. Niste vulturi ipocriti care se hranesc cu nefericirea celor din jur! Ce popor mai suntem? Recunoastem valoarea cuiva abia dupa ce omul inceteaza sa mai existe! ” M-am nascut intr-un loc minunat de frumos, in care traiesc oameni cu suflet otravit.” Stie insa ca, muzica si poezia Cenaclului Flacara nu a murit. Traieste in sufletul unei generatii in blugi si adidasi, dincolo de timp.

 

Anunțuri

Posted on 5 Noiembrie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , , . Bookmark the permalink. 30 comentarii.

  1. Ce amintiri impresionante! Ce vremuri…. Cum a mai trecut şi timpul ăsta!

    Dumnezeu să-l odihnească în pace!

  2. Frumos epitaf. Scris cu lacrimi și recunoștință. Felicitări, Găbița!

  3. Eu chiar am trait cu pasiune Cenaclu Flacara. Am fost la spectacole. Aveam caiete cu cantecele lor. In liceu imi dusesem chitara la scoala iar in pauze sau in unele ore se canta muzica folk. Sunt amintiri frumoase din adolescenta.
    Pacat ca noi, romanii nu ne stim aprecia oamenii de valoare. Ma gandesc numai, la cati mari artisti a promovat Adrian Paunescu. Fara pile si spaga. Dinolo de Cenaclul Flacara, opera lui Paunescu este mostenirea care ne ramane. Mii de poezii. Vom sti ce sa facem cu ea?
    Sa aiba somnul lin si ingerii aproape!

    • Frumos ai amintit de acele pauze de la şcoală! Chiar erau nişte preocupări frumoase. Ce să mai spun de excursii şi drumeţii, unde se cântau cu bucurie toate cântecele de la Cenaclu. Şi erau frumoase… Şi vor rămâne frumoase…
      Azi…ne prostim cu aceste cumplite manele. Peste tot răsună doar aceste acorduri înnebunitoare, pe nişte versuri şi mai de groază…Păcat…

      • E o dovada a valorii culturale a momentului. In ciuda faptului ca avem acces nelimitat la informatie orin surse cat mai diverse si mai vaste, nu stim sa discernem. Imi e dor de serile de joi, cand ascultam la radio, inregistrari cu piese folk. Mereu ma certam cu tata pentru radio. El vroia Europa Libera , eu cenaclu. Si dupa ca ma bosumflam, tata trebuia sa cedeze momentele politice de joi in favoarea muzicii. 🙂

  4. Dumnezeu sa-l ierte ! timpul il va statua unde trebuie, ca pe toti

  5. Pacat ca timpul nu l-a apreciat in decursul vietii. E datoria noastra sa il plasam acolo unde ii e locul, pe firmamentul culturii romane.
    Sa fie iertat si sa aiba somnul bland!

  6. Ma ingretoseaza iubirea romaneasca pentru post-mortem! Mie scarba de sacalii din Romania la fel de mult cum iubesc poezia maestrului Paunescu!

  7. A murit un maestru si s-a nascut un geniu ,eu il vad langa EMINESCU.
    Dece dupa ce moare cineva ne dam seama cat de valoros era?

    • Cred ca e o drama a neamului nostru sa recunoastem meritele unor oameni valorosi abia dupa ce acesia nu mai sunt printre noi.

      • Seara bună! Frumos scris, Gabriela. Un antidot la urâciunea multor reacţii publice.

      • Multumesc de trece Nora. As fi vrut sa scriu articolul acesta mai demult. De cateva ori, Adrian Paunescu mi-a vizitat blogul pentru ca il aveam la blogroll. Dar sunt convinsa ca, tinerii din generatia mea au trait, cu aceleasi sentimente in suflet, perioada Cenaclului Flacara iar ca Dorin, au mai fost multi altii.

  8. Suscriu la tot ce s-a zis mai sus!
    Dumnezeu să-l odihnească în pace!

  9. RIP omul Păunescu. Poetul nu a murit!
    Nu am fost nicioodată fan-Păunescu. Mai ales după ce, în ’78, pe Zamora, într-o discuţie cu o venerabilă Doamnă, am aflat ceva din bârfa care circula prin nivelele de sus ale lumii artiştilor. Apoi, gimnastica şi armata pe care o făcea cu spectatorii m-a deranjat atât de tare încât atunci c’ând, prin ’82 mi s-au oferit două (!!!) invitaţii la spectacolele lui am refuzat. Preferam să-l ascult la radio, fără să-l văd. Chiar şi acolo uzam de dreptul de veto pe care mi-l dădea butonul potenţiometrului. Totuşi, în ’88-’89, am primit un colet – pe care mi-l trimisesem din RFG şi conţinea zece kg de material filumenic! – numai după ce am trimis două cereri de ajutor către Păunescu. Nu am primit nici un răspuns de la el, dar, am primit coletul!!!
    Deci, odihnească-se în pace omul, pe care nu l-am admirat nici când se fofila pe după garduri ca o jivină hăituită în zilele Revoluţiei, nici când a făcut uz de poziţia sa de poet şi om pulitic ca să-şi scape nevasta ucigaşă de rigorile legii, aplicabile numai pentru prostime nu şi pentru neveste de lingăi pulitici. Alţii, mai puţin vinovaţi decât ea, care nu aveam un soţ care l-a lins pe Ceauşescu, au făcut ani de puşcărie! Asta este Dreptatea căreia îi închina ode?!
    Voi continua să citesc, ca şi până acum, unele dintre poeziile lui.

    • Ai dreptul sa nu-ti placa. Dar nu-i poti nega prezenta si aportul la cultura romana. Nu-mi amintesc de alt poet roman care sa fi scris peste 50 de volume de poezii. Si de nici un altul a carui opera sa fie atat de cunoscuta, cu exceptia lui Eminescu. Eu cred ca trebuie sa apreciem valoarea si talentul cuiva si sa nu fim atat de ipocriti cerandu-i perfectiunea cand noi insine putem fi oricand subiectul barfei publice. Nu cred in perfectiunea umana. Sincer. Dar cred in valori.

  10. Acest om, aceasta personalitate,acest poet, acest patriot va ramane mult in amintirile noastre, in inimile noastre,in universul nostru.
    D-zeu sa-l odihneasca!

  11. ca un vant rece m-a trecut amintirea anilor apusi, desi nu am apucat prea mult acest timp – a fost destul…
    ce pacat, ca omul e dispus sa vada in semenii sai intai de toate ce e rau, greselile… si abia in ceasul cel din urma sa pretuiasca ce a fost bun…
    Pace pentru odihna sa de veci…

  12. Dumnezeu să-l odihnească…

  13. Multumesc pentru felul in care l-ati evocat pe acest geniu care ne-a facut onoarea sa-i fim contemporani!

  1. Pingback: AMURG DE TOAMNĂ « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  2. Pingback: DACĂ E DUMINICĂ, E… FOLK (31) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  3. Pingback: Povestile adevãrate ale Gabrielei « Daurel’s Blog

  4. Pingback: Blestemat paradox omenesc « Noaptebunacopii's Blog

  5. Pingback: BRAŞOV – PIAŢA SFATULUI – SCHIMBUL DE GARDĂ (1) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: