Piata cu amintiri


Am citit un articol postat recent de Redsky care mi-a evocat amintirile altor vremi. Piata de vechituri. Nu stiu de ce, dar mersul la “oser”, avea farmecul lui. O lume pestrita, strabatea in lung si in lat, aleile printre cei care venisera la piata si isi expuneau lucrurile. Vechiturile, lucruri de care se puteau desparti, unele de valoare. Vedeai alaturi pe batranelul care isi vinde cine stie ce obiect de familie ca sa mai completeze la pensie, studentul care isi expunea blugii sau adidasii purtati putin, ca sa isi mai faca bani de buzunar, bisnitarul, care aducea marfuri din Ungaria sau Turcia si vindea piper, sapun Amo, ceasuri cu melodii, cafea Wienner sau cine stie ce alte minunatii.Langa ei, vanzatorii de la tarabe iti ofereau orice, incaltamnite, imbracaminte, produse alimentare, toate lucruri rare si de care te puteai atinge cu greu. Mii de curiosi, dornici sa cumpere sau doar sa vada admirau exponatele. Toate acestea se intamplau inainte de ’89 . Imi vine in minte o remarca, ce s-a pastrat vie peste timp. Mergeam cu mama la Oser. In fata noastra, doua tiganci cu fuste crete si viu colorate comentau.

– Hauzi fa! Ai vazut ce mi-am luat? Chiloti de aia faini, de sarbatori! Acuma din haialanti trebuie sa imi mai iau.

Cealalta o aproba imediat, dand din cap si vrand sa ii vada chilotii pe care prima ii arata cu mandrie ca pe un trofeu. De atunci, imi vine sa rad cand imi aduc aminte de discutia cu chilotii de sarbatori.

Oserul era o lume aparte, iar cei care veneau, chiar daca nu cumparau nimic, erau incantati de varietatea de produse vechi si noi, scoase de prin casele clujenilor, ca si cum orasul isi scotea sufletul la aer si la vedere, intr-o fascinanta diversitate si invalmaseala iar fiecare proprietar de suflet era foarte mandru de bucatica lui de oras.

Anunțuri

Posted on 18 Octombrie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , , . Bookmark the permalink. 22 comentarii.

  1. ma bucur ca ti-am trezit amintiri placute.am vandut si eu pe vremuri,cand eram studenta tot felul de maruntisuri.era distractiv 😉
    cat despre chilotii de sarbatori, m-ai facut sa rad!

  2. În Rm. Vâlcea, fascinaţia erau ruşii (de fapt, moldovenii de dincolo de Prut), care aduceau marfă diversă. Asta, imediat după ’89. Întrebarea zilei era: „De unde ţi-ai luat-o, de la ruşi?” Orice ai fi vrut să cumperi, primul drum îl făceai „la ruşi”, mai ales că vindeau mai ieftin decât „tarabagii” români, apăruţi ca ciupercile dupa ploaie. 🙂

    • ei, si la noi era la fel. Mai ales ca eram mai aproape de ei. Asa am inceput sa invat si eu cateva cuvinte in limba rusa, eu care nu am agreeat-o niciodata, dealtfel. La noi in liceu era o vorba: „esti urat ca limba rusa”. Si era pe bune. 🙂

  3. Şi când mă gândesc că am făcut vreo 8 ani de rusă. 🙂
    Ştiam şi poezii. 😀 Acum, mai ştiu doar cuvintele de bază, să scriu şi să citesc. Gramatică – ioc! 🙂

  4. Nu ca să vă fac în ciudă, dar mie mi-a plăcut limba rusă. Aveam cea mai simpatică profesoară (poate de-aia am învăţat). Mai ştiu destule şi acum! Ca să vezi…

    Îmi amintesc că în vara lui ’89 am „vizitat” şi eu Talciocul din Timişoara. Celebru pentru „marfa” de soi. Mi-au rămas în gând câteva cumpărături pentru care nu am mai călcat pe acolo: două sprayuri care s-au dovedit a fi pline cu…apă, un pachet de cafea după care toţi ai casei am luat saprosan (!) şi o pereche de pantaloni cu dungi care, după ce i-am îmbrăcat prima dată, m-am trezit cu picioarele albastre de sus până jos!Lăsaseră toată vopseaua pe piele. 😀 Halal cumpărături, halal client!

  5. Carmen Negoita

    Văd că ruşii ăştia au năpădit România. Şi la mine la Brăila se mergea „la ruşi”. Găseai orice şi ieftin. Cât priveşte limba rusă… câh… 7 ani mi-a mâncat zilele… şi la cât am urât-o, m-am încăpăţânat foarte tare să n-o învăţ. Aşa că altceva în afară de litere… nu ştiu. După ultima oră de rusă din viaţa mea, când m-am întors în clasă, am aruncat în sus şi cartea şi caietul, extaziată că în sfârşit mi s-a împlinit dorinţa de a scăpa definitiv de ea. 😀

    • eu nu am facut niciodata rusa.Doar engleza si fraceza, asa ca nu am apucat sa fiu „traumatizata” de asta. In ce-i priveste pe rusi, ei nu au plecat niciodata dintre noi. 🙂

  6. Tata a venit odată de la „rongyos piata” cu o chitară Orfeu, la care şi acum cânt şi are o acustică excepţională. A costat doar 15 lei 😀

  7. Aceste piete sunt pentru cunoscatori…

  8. in piata la timisoara veneau sarbii pe vremuri,nu rusii.se gasea marfa si din germania, eventual ungaria.
    erau si lucruri contrafacute,exact ca si acum.

  9. Et in Oser ego! Din păcate, numai o dată. dar, am trecut de multe ori pe la mini-oserul de pe malul canalului, în Piaţa mihai Viteazu. Într-adevăr, merita să treci numai pentru a te uita la chipurile celor care vindeau şi ale celor care cumpărau.

  1. Pingback: Întâlnirea « Noaptebunacopii's Blog

  2. Pingback: Cristian Dima

  3. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 38) « Blogul lui Teo Negură

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: