despre unguroaice, ganduri cu miere


Mari, este o unguroaica harnica. Inalta, satena cu ochi albastri, cu trasaturi frumoase, are in jur de 40 de ani. Doar mainile ei muncite spun o poveste despre viata ei. Lucreaza intr-o fabrica iar cand vine acasa, trebuie se ocupe singura de casa. Baiatul ii e student si pe el nu se poate baza. Au o casa frumoasa, cu 4 camere, in cartierul Dambu Rotund. Nu ii lipseste nimic, doar o mana de barbat la casa. S-a saturat sa se tot chinuie singura si cu treburile grele din casa. Casa are doua camere, cu acces din alta strada. Cum oricum nu locuia acolo, mai mult o incurca sa aiba de facut curat si in acea parte de casa, s-a hotarat sa o dea in chirie. A dat anunt la ziar. “ Dau in chirie apartament la casa, mobilat si utilat complet. Prefer barbat maghiar.” Dupa o saptamana, a venit si chiriasul. Un barbat maghiar, blond, slabut, inalt.

–          Buna ziua. Am venit pentru apartament. As vrea sa il vad. Pretul mi s-a parut bun dar vreau sa vad ce oferiti.

–          Haideti sa va arat. Am doua camere si sunt mobilate. E separat de restul casei si nu trebuie sa treceti prin curte. Sunteti singur?

–          Da. Nu se vede?

–          Ba da. Intrebam, daca o sa locuiti singur.

–          Da. Nu am pe nimeni. Nu va faceti probleme. Nu o sa vin cu nimeni pe aici. Deocamdata nu tin sa imi fac noi cunostinte feminine, mai ales ca sunt nou in oras.

–          Da? Dar de unde sunteti? Cum de v-ati mutat la Cluj?

–          Din Miercurea Ciuc. Am divortat de vreo doi ani si nu sunt dornic de o noua experienta. Firma la care lucrez isi deschide niste magazine aici si eu am acceptat sa le coordonez. Si asa pe mine nu ma asteapta nimeni acasa.

Intrara in apartament. Foarte curat. Sclipitor. Mobila frumoasa, curata, fara fir de praf semn ca acolo a trecut mana de gospodina harnica. II placu barbatului. Afla ca se numeste Zoli. Intreba despre pret. Mari ceru 80 de euro plus costurile de intretinere.

–          De ce atat de putin?

–          Pai, as avea nevoie din cand in cand sa mai puna mana cineva la casa asta. Sa mai fixeze o priza, sa mai faca putin ordine prin curte si alte treburi marunte de barbat.

–          Aha. Si aveti mutle din acestea de facut?

–          Nu. Poate vreo 2-3 ore pe saptamana.

–          Bine. Asa mi se pare acceptabil.

Convenira asupra ultimelor detalii, el plati, ea ii dadu cheia si pleca, spunandu-i ca o poate solicita cu orice problema se iveste legata de casa.

In prima luna, Mori nu il deranja pe Zoli. O singura data cand avusese o problema la chiuveta din bucatarie si il ruga sa ii schimbe garniturile unui robinet. In luna a doua, Mori intarzie sa se duca sa incaseze chiria, desi Zoli o suna de vreo doua ori. Se framanta ea, cum sa faca si cum sa ii spuna. In cele din urma, isi lua inima in dinti si se duse.

–          Ati patit ceva, doamna Mori?

–          Nu.

–          Va vad cam ingrijorata. S-a intamplat ceva? Uitati, v-am pregatit banii de chirie. Daca v-ati razgandit puteti sa-mi spuneti.

–          Nu, nu e asta.

Barbatul o privi contrariat. Nu stia de ce femeia se simtea inconfortabil.

–          M-am gandit sa nu va iau chirie luna aceasta.

–          Asa. Si? Ce ar trebui sa fac in schimb?

–          Sa faceti dragoste cu mine. Nu stiu cum sa spun asta altfel decat direct. Nu am facut dragoste de 1 an iar dumneavoastra sunteti singur si cred ca ati vrea.

–          Adica ma platiti sa ma culc cu dvs.?

–          Nu. Da. E un fel de recompensa.

Barbatul era suprins. Zambi. Nu stia ce sa zica. Ii placea femeia dar modul de abordare a fost dezarmant.

–          Bine. Tinand cont ca sunteti o femeie frumoasa, accept.

Dupa doua ore, Mori iesi imbujorata si cu ochii stralucind din apartamentul chiriasului. Ea refuza sa ii ia banii iar el nu mai insista. Era prea molestit si copesit de situatie ca sa se mai impotriveasca. Peste o saptamana el o suna. Ii ceru sa vina sa ii dea banii. Ea se duse, dar din nou ii refuza in schimbul unei ore de amor. Si tot asa in urmatoarele saptamanai pana cand el, plictisit de poveste se duse la ea.

–          Auzi, femeie frumoasa! M-am saturat sa tot vii cu pretexte din astea. Si eu sa caut pretexte. Vrei sa te mariti cu mine sau nu? Da sau nu? Daca zici nu, eu plec din casa asta.

–          Vreau! Nu pleca!

Zoli o lua in brate si o saruta. Viata lui, monotona si trista de pana atunci se schimb dintr-o data. El, cel care nu mai credea in casnicie si in femei, ajunsese ca in 3 saptamani sa isi schimbe radical opiniile. Exista si altfel de femei pe lumea asta, fu el de parere. Zoli si Mori sunt de atunci nedespartiti. O familie de unguri harnici si frumosi. El zambeste de fiecare data cand isi aduce aminte cum a vrut ea sa il plateasca. Si cand el sta pierdut zambind, ea stie de ce si doua luminite ii stralucesc in ochi. Nu degeaba se spune ca unguroaicele au in plus doua linguri de miere. Stiu ei, barbatii unguri, ce stiu!

Anunțuri

Posted on 9 Octombrie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 30 comentarii.

  1. Carmen Negoita

    Femeie hotărâtă unguroaica… O poveste frumoasă cu happy-end şi cu multă miere în priviri. 🙂

  2. Cam asa ceva, Carmen. 🙂 E foarte bina cand stie omul ce vrea si pune in aplicare. 🙂

  3. 🙂 Interesanta povestea, dar banuiesc ca putea iesi si rau, nu? Oricum, mi-a placut 🙂

  4. 🙂 ei. Lucrurile au iesit bine.

  5. Corect. 🙂 Fii bărbată, Zoe! Pardon, Mori! 🙂

  6. Da. Era barbata unguroaica. Ce sa faca saraca? Sa tot astepta pana cand, da de se gandea el, la pastele cailor, sa ii faca avansuri? Ea vroia sa isi rezolve problema. Repede. Practic.Si onest pana la urma. 🙂

  7. Da. Am cunoscut-o pe tipa aceea. Fusesem invitata la o ziua unei prietene. Si ea a rugat-o sa ne povesteasca cum a fost cand s-au cunoscut, Mari cu Zoli. Dar ea era foarte naturala. I se parea ceva normal. Nu intelegea ce gaseam noi atat de spectaculos in toata povestea. 🙂

  8. o Doamne cat imi plac happy-end-urile :)!

  9. Aaa, ce frumos! Bravo lor!

  10. miscellaneous11

    Wow, cât … curaj ! Într-adevăr e o poveste tare ciudată, și cum zicea cineva mai sus, bine că n-a ieșit rău. Fericire lor 🙂

  11. 😀 E buna de exemplu. Mai stiu eu pe cineva care asteapta, asteapta ca EL sa ia o hotarare…

  12. Si au trait fericiti pana la adanci batraneti! 🙂 🙂 🙂

  13. frumoasa poveste. bine ca mai exista si din astea.cel mai bine e cand isi tin lingurile de miere pt sotii lor 😉

  14. :mrgreen: Despre miere știu și bărbații români. Sunt din ce-n în ce mai multe cupluri mixte. 😀
    Ce frumos este când poți așterne happy end-uri.

  15. 🙂 na, aici ma abtin de la comentarii … dar povestea e chiar faina

  1. Pingback: “L-am omorât şi asta e!” « Noaptebunacopii's Blog

  2. Pingback: PROVOCARE DE WEEKEND « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: