reclama cu suflet


Reclama e sufletul comertului! Orice vanzator, oricat de nepriceput ar fi el, stie sloganul acesta. Si mai stie ca, fiind pe o piata concurentionala, trebuie sa isi promoveze produsul, altfel risca sa ramana cu marfa. Barbatii coborara din masina prafuita si intrara sa-mi cumpere ceva de mancare la pachet. Magazinul acesta, cu de toate, il intalnesti la orice colt de strada. Inghesuit intr-un spatiu mic, de abia ai unde sa te intorci. O fata tanara, probabil o proaspata absolventa de liceu, fericita ca si-a gasit ceva de lucru, serveste clientii, rari dealtfel, cu multa rabdare. Asa a fost instruita. Are grija sa puna mici afise pe care scrie cate ceva despre produse. Pe un galantar cu mezeluri, o bucata de carton pliata in doua, evidentia noutatile: “Avem piept proaspat.” Costica, se uita cam ce ar fi pe placul lui si dadu cu ochii de cartonul cu reclama. Serios ii zise colegului.

–         Uite Ioane ce piept frumos are domnisoara! Ne serviti si pe noi?

–         Da, cum sa nu, spuse tanara fara sa fi inteles aluzia.

–         Dar mai bine dati-ne niste sunculita. Ca vad ca si din asta aveti frumoasa.

Tanara avea un decolteu impresionant peste sanii bine dezvoltati. Fusta scurta si rosie, abia ii acoperea soldurile generoase. Llua o bucata si i-o felie cu aparatul. I-o impacheta frumos. Cu ochii in decolteu domnisoarei, barbatii platira costul si iesira zambind. Domnisoara nu intelesese ce i-a binedispus intr-atat. O fi comportamentul ei foarte atenti si serviabil, se gandi ea si se intoarse la aranjatul catorva de borcane pe rafturi.

Anunțuri

Posted on 8 Octombrie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , , . Bookmark the permalink. 15 comentarii.

  1. Bine, ca nu era intamplarea asta intr-un magazin de lactate…

  2. daca era in magazinul de lactate se prindea…erau sanse mari sa bea lapte nefiert si sa se prinda. 🙂

  3. sunt tot felul de oameni.ne mai miram ca-s acre unele vanzatoare.dupa cativa „glumeti” din astia ii piere femeii cheful sa mai fie amabila!

    • Barbatii glumeau doar ca domnisoara nu avea simtul umorului dezvoltat. Si apoi, mi se pare aiurea intr-un magazin sa te expui asa, cu sunculitele si cu pieptul la vedere, mai ales cand ai in exces. Vanzatoarele acre sunt asa din cu totul alte motive. Ori sunt de felul lor niste „muraturi”, ori au fumuri in cap, ori sunt plictisite de munca lor.

  4. Asta-mi amintește de o întâmplare de la restaurantul Gării de Nord, când eram studentă. Un ofițer de armată, însoțit de o jună, îl întreabă pe chelner:
    -Ficat în sânge aveți?
    La care ăla, hâtru, răspunde:
    -Personal, da. Nu știu dacă au și la bucătărie! 😀

  5. am un butic in fata blocului, inaintarea ostentativa a vanzatoarei face vad, hihi, glume nesarate cu caru

  6. P.S. Are vreo 50 ani, 120 kg si un limbaj pe masura ,,ofertei”, imbietoare rau hihi

    • pai…daca cele 120 de kilograme sunt repartizate pe inaltime mai e acceptabila „oferta”. Acuma, 50 de ani nu e chiar asa de batrana. O sa ajung si eu acolo peste cativa ani. 🙂

  7. nu-i vb. de ani, ca si etate, fizica, ci mentala, la o fem. de …20…hai sa zic, isi expune la galantar nurii, varsta necoapta, dar la 50…cam dizgratios

    • ai dreptate. Eu cand ma duc la cumparaturi sau la restaurant nu-mi place sa vad vreo fatuca etalandu-si decolteul sau alte inzestrari naturale. Me enerveaza de-a binelea.

  1. Pingback: TOAMNĂ CALINĂ « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: