banii nu sunt totul


Taximetristul le privi in oglinda pe cele doua femei care se urcara pe locurile din spate. Una de vreo 40 de ani, cealalta trecuta de 60. Erau amandoua in haine de culoare inchisa, desi afara e cald. Ultimele zile de vara. El se gandi ca femeile poarta haine cernite. Ii cerura sa le duca la un notar, in zona centrala dupa care il ignorara total. Ele erau triste si preocupate ca sa mai observe ca el era atent la conversatia lor.

–            Mama, Ionut a devenit de neinteles. Oricate as face pentru el, parca nu e de ajuns. Iar acum, povestea aceasta cu masina a pus capac. La 18 ani i-am cumparat masina cand eu, la varsta lui abia ma puteam gandi la o pereche de blugi. Iar acum, nu mai e buna masina aceea. Vrea una noua. Ma ameninta ca se sinucide si dupa cat l-am vazut de pornit ma tem sa nu faca vreo prostie.

–            Pacat ca nu mai traieste tatal sau. Poate ca atunci situatia ar fi fost alta. Ce ai de gand sa faci? Chiar vrei sa vinzi terenul acela?

–            Da. Nu am de ales. Tatal sau vroia sa il pastrez ca Ionut sa isi construiasca o casa acolo. Acum sunt nevoita sa il vand si sa ii iau masina. Imi reproseaza ca rad prietenii de el ca umbla cu vechituri. Auzi, vechitura o masina de 6 ani? Taica-sau nu si-a permis masina. A muncit din greu toata viata, a circulat doar cu autobuzul. Noi nu am fost instariti sa ne permitem lux dar am trait decent si am pus ceva deoparte pentru viitorul lui.

–            Si dupa moftul cu masina, ce o sa faci? O sa ajungi pe strada daca o tii asa. Copilului nu trebuie sa ii pui totul sub nas. Noi nu asa v-am crescut. Trebuie sa munceasca si el, sa castige banii munciti de el si sa isi faca planuri pe ceea ce realizeaza. A invatat insa ca santajul il aduce repede la rezultatul dorit.

–            NU stiu. Abia astept sa termine scoala. La facultate abia a trecut anul si are restante din anii trecuti. Poate a da Dumnezeu si a termina sa isi caute un serviciu ca lumea. Ca altfel e baiat bun.

–            Draguta. Acum nu te mai angajeaza nimeni ca esti baiat bun. Trebuie sa faci fata. Vezi ca sunt atatia someri. Dar dupa cum il vad eu pe el, va fi un vesnic candidat cu CV-ul in mana, cautand pe cineva care sa il angajeze. Asta va fi profesia lui.

Femeile ii cerura taximetristului sa opreasca. Ii platira cursa si intrara in curtea notarului. Taximetristul deduse ca merg sa vanda terenul cu pricina. Ce o fi cu tinerii din ziua de azi? Copilul lui are doar 12 ani. Asa va face si el peste cativa ani? Sigur nu. El il va tine din scurt si il va invata ca important este sa fii responsabil si ca in viata trebuie sa obtii singur, cu efort propriu, lucrurile de care ai nevoie. Banii nu sunt totul si un barbat adevarat e cel care are prioritare in gand principiile, onoarea, responsabilitatea. Iar acestea nu se cumpara!

Anunțuri

Posted on 28 Septembrie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink. 26 comentarii.

  1. banii sunt o forma de energie periculoasa. Daca nu o stii stapani te stapaneste ea pe tine. 🙂

  2. adevarat, e jale mare, cand se ajunge la astfel de relatii… e cutremurator… fie ca e un santaj, fie gandeste cu adevarat, ca mama ii este datoare sa-i satisfaca mofturile, pentru a fi in rand cu prietenii..

    • parintii care au copii adolescenti trec prin astfel de situatii in mod frecvent. Si intr-o anumita masura, ele se datoreaza tocmai indulgentei exagerate si a protectionismului in exces de care dau dovada. Parintiivor trebui sa intelega ca daca ai bani nu esti mai bun sau mai destept iar banii nu pot rezolva toate problemele.

      • Din păcate, tot mai mulţi părinţi tocmai asta le spun odraslelor: că dacă ai bani AI TOTUL!!! Iar ei „învaţă” repede „lecţia” şi se comportă ca atare. Mi-a povestit cineva o întâmplare cu un copil care, la şcoală, şi-a întrebat învăţătoarea cu multă îndrăzneală: „ce-i iese dacă îşi face tema?” Tema ca o …afacere! Nedumerită, învăţătoarea a aflat că părinţii îi dădeau bani copilului pentru ca să înveţe, să-şi facă temele!!! Iar el a înţeles că şi la şcoală poate să facă la fel.
        Cât despre indulgenţă…ce să mai spunem? Dacă un copil „cocoloşit” de părinţi este certat pentru greşeli/fapte rele la şcoală…e dramă mare! Părinţii îi ţin tot lui partea şi se ceartă cu… profesorii care i-au „jignit” sau „speriat” …”îngeraşii”! Mai târziu…culeg roade precum cele amintite mai sus!

      • ai dreptate. Eu spun ca e o problema de educatie si de false valori. Si in clasele mici e doar inceputul. Apoi, cand parintii, unii, inteleg unde au gresit, e prea tarziu. Altii nu inteleg deloc si cred ca asa e bine.

  3. hm – unul dintre multele ”cioburi de realitate” vazute de un taximetrist care vrea sa vada..
    Frumos!

  4. E greu, probabil să creşti un copil ca femeie singură, dar în acest caz, mama are cea mai mare parte de vină. Un copil care işi șantajează părintele, are nevoie neapărată de consiliere….

  5. E trist când un copil ajunge la şantaj sentimental pentru a obţine satisfacţii materiale. Din păcate, unii tineri au crescut cu nişte valori prost înţelese chiar şi de părinţi. Remarcasem prin vară un dialog între o mamă de vreo 40 de ani si copilul de vreo 10-12 ani, prin care mama încerca să convingă copilul că ochelarii de soare de la noi de pe tarabă nu sunt buni, că cei din Italia sunt cei mai buni. Diferenţa e că acolo nu se vând pe tarabă… şi în asta o fi văzut ea calitatea.

    • calitatea reprezenta pentru ea niste cuvinte scrise in alta limba, reclama unei marci celebre, pretul. Am vazut multe persoane care refuza sa cumpere lucruri ieftine doar pentru ca sunt ieftine. Dar daca scrie in engleza sau italiana, nu conteaza ca sunt din plastic, ca sunt fabricate pe vapor, ca nu au mare lucru in comun cu brandul original, pe care ei oricum nu il pot deosebi. E „de firma’ si asta le garanteaza lor calitatea.

  6. Banul a ajuns sa fie
    Cel mai sfant lucru din lume,
    Pretuit, ravnit,cautat
    De toata lumea vanat.
    Iar cum sti si tu
    BANU-I OCHIUL DRACULUI.

    • E adevarat. Eu am spus mereu ca traim intr-o lume guvernata de bani si de aparente. :)Suntem superficiali, de multe ori inculti, incapabili de a departaja lucrurile cu adevarat valoroase de banalitati si kitchuri. Dar avem orgolii nemasurate.

  7. Da, e tare tristă povestea. Mă pun în pielea ei și-mi dau seama că n-are ce face acum. Greșeala s-a produs cândva în trecutul lor și nu știu dacă va putea fi reparată vreodată…

    • asa cred si eu. Sau poate ca ar exista o solutie. Sa il determine sa se descurce singur. Fara ajutor. Sa intelega ca viata nu e asa cum a vazut-o pana acum. Eu sunt convinsa ca in situatii similare ai vazut destui parinti si copii.

  8. am si eu o adolescenta acasa.tinde sa fie mereu nemultumita si sa ceara cat mai mult.valorile pe care incerc eu sa i le imprim,palesc in fata independentei colegilor. oscilez continuu intre a fi dura si a fi intelegatoare.
    sper doar ca am rabdare sa scot om din ea pana la final!

    • si eu am un baiat, iar din acest punct de vedere nu mi-am facut probleme. Nu a fost tentat de competitie materiala cu nimeni. Cu fetele cred ca e putin altfel si nu stiu cum ar fi fost daca as fi avut o fata. :0

  9. Indulgența este otrava principiilor, onoarei, responsabilitții…

  10. Banii nu sunt totul?-Voi nu ganditi, in zilele noastre ai nevoie de bani cu sacul ca sa traiesti!Cateodata sunt invidioasa pe palatele altora, dar mereu gandesc ca daca am incredere in mine si in Dumnezeu voi obtine orice imi doresc, cu conditia sa fiu darnica!

    • Andreuta, daca ai incredere in tine vei reusi orice iti propui. Ai citit povestirea ori doar titlul? Iar daca e vorba de bani pot sa iti spun ca exista lucruri mult mai de pret pe lumea asta: sanatatea, iubirea, respectul, educatia, munca, familia, prietenii. Daca le ai pe acestea si te straduiesti sa faci tot ce e mai bine pentru a le mentine banii vor veni de la sine. Dar daca primesti bani fara munca, nu ii vei respecta. Asa cum i-ai primit de usor asa se vor duce. Valoarea umana nu consta in cati bani ai, ci in ce esti tu de fapt. Si apoi, important este nu ce fac altii pentru tine ci ce faci tu pentru tine. Gandeste-te ce vrei sa fii tu peste ani, fixeaza-ti obiectivele si urmeaza-ti calea.

  1. Pingback: Stephen Crane (1871-1900) – Drumeţul « Orfiv

  2. Pingback: PARC, PONEI, PLIMBARE ŞI… PICI (1) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: