Intre vis si realitate


Alain e directorul unei fabrici de mobila. A lui. Dar pana sa ajunga aici a parcurs un drum lung. De la o copilarie chinuita, intr-o familie modesta, pierderea mamei, greutatile financiare, a ajuns sa studieze stiintele economice si marketingul si sa devina un bun profesionist. A fost angajat in cele din urma de proprietarul unei companii multinationale si l-a trimis in Romania, ca director al unei fabrici de mobila. Asta se intampla dupa ’90.

A muncit, s-a casatorit cu o romanca, si-a facut aici casa. Daca il intrebi despre concediu, iti raspunde cu o alta intrebare: “ Ce e aia?”. Nu isi permite sa mearga in concediu. Ii place sa organizeze perfect totul. Ambitia lui e sa aiba propria lui afacere. Dar visul lui pe care il poarta din copilarie e sa aiba un Ferrari. Masinuta rosie, e gandul cu care se trezseste si si culca. Aduna ban cu ban. In cele din urma, cand a avut suficienti sa isi poata cumpara a stat si a reflectat. Cu mare emotie se gandea cum o sa isi ia masina, cum sa se se plimbe cu ea, pe drumuri o sa rataceasca. Si apoi? Apoi… ar fi fost un tanar fara vise. Si si-a zis:”Daca a fost un vis sa ramana un vis!” Cu banii si-a deschis propriul business, si-a cumparat si masini, dar nu atat de luxoase si de scumpe, si are evident, ca orice francez, o masina frantuzeasca, semn ca indiferent unde ar fi, patriotismul il poarta in suflet. Alain a devenit implinit si fericit in Romania, dar un om energic cu vise si idealuri, mereu noi si motivante.

Anunțuri

Posted on 19 Septembrie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , , . Bookmark the permalink. 29 comentarii.

  1. hm, visele sunt si ele diferite; la unele poti sa renunti, la altele- nu; de fapt el n-a renuntat definitiv, pursisimplu a amanat relizarea lui 🙂

    • nu a amanat. Visul a fost un motor care l-a stimulat sa evolueze atat de mult incat sa isi permita realizarea lui. Asta i-a creat un fel de a fi. Intre timp a invatat ca poate face investitii mai bune. Si ca e bine in viata sa iti fixezi scopuri pe care sa le atingi. Asta se cheama sa ai succes. Succesul e calea nu destinatia! 🙂

      • hm, intradevar, mai ales, daca te gandesti ca destinatia odata atinsa, devine neinteresanta/neimportanta 🙂 iar faptul ca „Intre timp a invatat ca poate face investitii mai bune” arata o evoluare a personalitatii sale, desigur… dar nu exclude posibilitate amanarii, cine stie ? 🙂

      • da…un fel de treapta in evolutia personala.

    • da. A fost un raspuns e care l-am apreciat si a spus multe despre el. „Daca a fost un vis sa ramana un vis”. La noi, fiecare tanc viseaza ca ii cumpara mama si tata un BMW cand implineste 18 ani, altfel nu e in rand cu lumea. Si ne mai miram de ce au tinerii caracterul acesta.

  2. hmm, frumos vis. Aceasta masina era si in visul meu, si fiindca nu l-am realizat, l-am trimis feciorasului. Cand va creste vom vedea meritul aspiratiilor, speram 🙂

  3. Atâta timp cât avem vise… merită să ne trăim viaţa. Avem un scop. La fel de adevărat, este că trebuie să ştim care au întâietate, pentru a nu ne irosi viaţa aiurea.

  4. Fata din vis vorbeste despre vise si realitate… Interesant! 🙂

  5. Mi-a plăcut mult partea în care a decis ca visul să rămână vis!

  6. ? romanii sa ne cumparam DACII?
    Sau numai cand lucram in strainatate?
    PS. Se pare ca cetatenii francezi au ceva deduceri cand achizitioneaza masini nationale…

  7. a visa ,asta-i fericirea,a astepta, asta-i viata
    (Victor Hugo)

  8. Alexandra Vasilescu

    CU STIMA SI RESPECT DOAMNA GABRIELA !
    SUNT INTERESANTE MATERIALELE POSTATE PE BLOGUL PERSONAL !
    SE OBSERVA VALOAREA CULTURALA SI SPIRITUALA , PE CARE O PROMOVATI IN PREZENTATREA BLOGULUI !
    VA UREZ MULTA SANATATE SI NOROC IN PROIECTELE DE VIITOR !
    CU RESPECT , Alexandra Vasilescu

    • Bine-ai venit pe blog Alexandra. Ma bucur ca ti-a placut. Putem renunta la protocol si sa-mi spui simplu, Gabriela. Poate ca ai observat, fiecare povestire este o lectie de viata, o intamplare reala, cu final neasteptat dar din care se pot trage multe invataminte. Majoritatea intamplarilor sunt din viata mea. Restul, fac parte din viata unor cunoscuti. Te mai astept oricand, cu placere! 🙂

  9. Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe posturi.

  1. Pingback: Cafea cu… chelner « Noaptebunacopii's Blog

  2. Pingback: Toamna se numără bărboșii « Andi Bob

  3. Pingback: MUZEUL SATULUI DIN SIBIU (12) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  4. Pingback: MUZEUL SATULUI DIN SIBIU (11) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  5. Pingback: Cristian Dima Revine – Senzaţional! « Cristian Dima

  6. Pingback: MUZEUL SATULUI DIN SIBIU (13) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: