Cateii mei
Mai tineti minte? Trei ghemotoace de blana pe care le-am hranit sa creasca marisori sa poata face nazbatai prin casa.
Posted on 15 septembrie 2010, in plante, flori si animalute and tagged catelusi draguti. Bookmark the permalink. 35 comentarii.
Fata din vis 
Cel cu alb si negru e scump foc. Dacă stăteam la curte, zău că băteam drumul până la Cluj după el. 🙂 Bine că pisica îi tolerează, la cât sunt ei de năzdrăvani.
foarte frumusei:D
da. sunt niste jucarii vii care se joaca intre ele si fac o suta si o mie de nazbatii. 🙂
frumosi, ala cu negru e preferatul meu.
e foarte simpatic. Seamana foarte bine cu cainii din rasa Ciobanesc de Berna. 🙂
Sunt superbi, şi ei şi pisicuţa. Să-ţi trăiască! 🙂
multumesc. dunt foarte dragalasi iar pisica m-a uimit. Ea e foarte pretentioasa cand e vorba de noi cunostinte. Sunt persoane pe care nu le suporta nici sa le vada. Cand am mai adus animalute in casa s-a suparat, si nu s-a apropiat cu nici un chip de ele. Dar u astia, a fost dragoste la prima vedere. 🙂
Mie-mi plac pisicile.
am si o pisica. Birmaneza. O cheama Pufy si ii dadaceste pe catei. Pentru ca au crescut sub ochii ei, ea nu a observat ca gagalicile care erau acum cateva saptamani, o ajung acum in inaltime. 🙂
Tot Ulise e mai frumos: http://blogulise.wordpress.com/2010/08/22/ce-e-cultul-personalitatii-aprofundare/
simpatici, si taica-miu are doi, cand ma duc mor de ras de ce fac
astia abia au inceput sa se joace. Acum sunt mai dragalasi.
Am lăsat şi ieri un comentariu, dar să nu se fi rătăcit pe la spam (mi s-a mai întâmplat 😀 ). Căţeluşii sunt foarte dulci, iar cel alb cu negru este o minunăţie. Dacă aş fi stat la curte, mai că aş fi venit după el până la Cluj. Mi-a cucerit inima definitiv. Să ai grijă de ei şi să le găseşti stăpâni cu inimă mare! Pup pe fiecare pe botic. Inclusiv pisicuţa care văd că le tolerează toate nebuniile. 🙂
pisicuta ii iubeste, ceea ce e foarte ciudat pentru ea. Nu accepta pe nimeni si nici cand am adus pisoi rataciti nu i-a agreat. Pe ei insa ii tolereaza.
Întotdeauna m-am dat în vânt după puii de animale. Sunt superbi! Cred că e o adevărată bucurie să-i urmăreși ce năzbâtii fac! 😀
Nu rod prin casă?
le-am cumparat chestii de ros si sunt preocupati de ele. Sunt foarte simpatici, dar am facut curatenie pentru urmatorii 10 ani, in casa, cat am facut ordine dupa ei. 🙂
Îi păstrezi pe toți? 😕
Nu ii pastrez. Am dat deja azi unul, o fetita. I-am gasit niste stapani iubitori, sper sa reusesc si cu ceilalti.
Sunt foarte drăgălaşi! Să te bucuri de ei! Ei chiar ştiu să ne aducă bucurie în suflet…
Da. Multumesc. Sunt niste jucarii vii.Acum le caut stapan ca sunt marisori si eu nu pot sa ii tin.
Văd că nu-ți permiți decăt căței alb negru :)!Poate în viitor vei avea și color.
PS:personal îmi plac și așa.
pai cei albi, au niste pete discrete bej-aurii. 🙂
Aiaiaiiii ce șozi îs!!
Ce frumoooosiiiii! Is topita, gata!! Brava Gabita, buna treaba ai facut! ai un suflet mare! Sa’ti ajute Dumnezeu!
multumesc Georgiana. Fetitele albe si-au gasit deja stapani in doua familii care le iubesc. SI baietelul negru isi va gasi curand. A meritat efortul. Stiu ca va avea grija cineva de ei, de acum inainte.
foarte draduti! da credca ai avut ceva ocupatie cu ei 🙂 🙂
🙂 am avut ceva mai multa ocupatie cu ei. Dar a meritat tot efortul.
Cel alb cu negru zici ca-i Border Collie, Ce scumpi pot sa fie! Si ei si pisica. Prieteni, nu?!
Avem si noi o potaie flocoasa, un rasfatat cracanat, uneori ma intreb de ce nu raman puiuti, sunt tare dulci cand sunt mici (nu ca nu ar fi si cand cresc, dar se … obraznicesc 😆 )
pisica i-a acceptat imediat ce i-am adus. I-a vazut atat de mici si scanceau cand ii spalam si ea mieuna sa nu-i mai fac sa planga. Ii spala, daca ii lasam aproape de ea. Cateii au crescut repede si au depasit-o. Acum catelul are 20 de kilograme si mai creste. Pisica are doar 3. 🙂 E un raport de forte. 🙂 nu ii mai spala dar nu se teme de el.
eu am pigal. si e micuta si o chiama Laica.
🙂 trimite-ne o poza cu ea sa o vedem. stii ca Laica e numele unei cateluse care a zburat in cosmos?
Pingback: MUZEUL SATULUI DIN SIBIU (9) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Pingback: SIBIU – MUZEUL SATULUI – DETALII RURALE « Cristian Dima
Pingback: Să mocnească focul « Noaptebunacopii's Blog
Pingback: MUZEUL SATULUI DIN SIBIU (10) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI