niste suflete de tigan


La registratura judecatoriei intra o tiganca tinand la san, legat  cu o basma, un bebelus. De mana, un alt copil, de veo 4 ani, cu parul ciufulit carliontat, blond, cu ochii negri si umezi si cu picioarele goale.

–         Buna ziua, am nevoie sa ma ajutati, ca nu stiu ce sa fac. Barbatul meu a fost trimis in inchisoare, ca a avut cateva amenzi neplatite. Si vreau sa stiu ce sa fac, sa vina acasa.

Amalia, tanara draguta de la birou, o privi cu compasiune, in ochi, direct si incerca sa afle despre ce era vorba. Calinut si Traienut sunt doi frati, tigani, care ingrijesc de cireada de vaci a unui sat din apropiere. Amandoi fratii, au doua casute saracacioase in care-si inghesuie familia numeroasa. Cand primesc banii de la sateni, fratii mai trag cate o bauta la birtul din sat. Atunci, spiritele se incing si fac prostii. Sparg pahare, se cearta cu clientii care stau la mese, se dau in spectacol. Oamenilor nu le place sa-i vada incaierandu-se si de fiecare data, cheama politia. In fiecare luna, tiganii primesc cate o amenda. Cum nu au bani, si cei pe care-i primesc de la sateni se epuizeaza in trei zile, amenzile raman neplatite transformandu-se in cele din urma, in zile de inchisoare. Amalia le cauta toate dosarele celor doi frati, calculeaza cat are de platit si ii inmaneaza femeii hartia. Mai ramasese un proces verbal care nu putea fi platit, pentru ca sanctiunea era cu zile de inchisoare. Oricum, déjà executasera mai mult de jumatate din pedeapsa si peste o saptamana urmau sa vina acasa.

–         Dar nu o pot plati si pe asta?- intreba tiganca ingrijorata.

–         Nu poti. Dar de ce te chinui sa cheltui alocatia copiilor pe plata amenzilor? Lasa-l sa stea acolo, sa se linisteasca. Asa o sa inteleaga ca trebuie sa se mai tempereze.

–         Nu pot sa-l las, domnisoara. E barbatul meu, si asa cum e, are grija de mine si de copii.

–         Cati copii ai?

–         Sapte. Astia sunt cei mai mici si mai astept unul.

–         Dar cati ani ai?

–         26.

Tanara fu impresionata. I-ar fi dat cu cel putin 10 ani mai mult, desi in ciuda aspectului dezordonat pastra inca trasaturile unei femei frumoase, simple si naturale. Ii dadu cu rabdare indrumarile necesare  si dupa o saptamana, in birou intrara in persoana, Calinut si Traienut. Doi tigani inalti, de 1,90m, cu palarii cu boruri largi, cu mustati generoase si imbracaminte ponosita dar in care ei se simteau in largul lor. Diminutivele numelor nu aveau nimic in comun cu aspectul posesorilor. Amalia zambi. Le-a spus ce are de facut si plecara. Tiganca o privea cu drag si ii multumi ca i-a spus ce are de facut.

Peste cateva luni, in timp ce mergea spre casa, Amalia vazu trecand pe langa ea, o caruta cu un cal amarat. O tiganca si un tigan, si o droaie de copii. Isi aminti de Calinut si Traienut. Vazu ca, la cativa zeci de metri, caruta se orpeste. Ajunsa in dreptul ei, tiganca se dadu jos si veni sa o salute. Era femeia de atunci. La san avea déjà un alt copil.

–         Vedeti domnisoara ce copil frumos am?

Amalia surase cu sinceritate si ii mangaie copilasul pe crestet.

–         Sa-ti traiasca si sa creasca mare! Mai aveti probleme?

–         Cu Calinut? Nu! S-a invatat minte. Acum nu mai vrea sa pateasca ce a patit atunci. V-am vazut de departe. Stiam ca sunteti dvs, si am vrut sa va multumesc ca ne-ati ajutat. Aveti un suflet bun. Daca ar fi fost altcineva ne-ar fi dat afara din birou sau poate ca nu i-ar fi pasat de necazul nostru.

–         Ei. Nu cred. Aveti numai grija de voi sa nu mai patiti alte lucruri neplacute.

Femeia s-a urcat in caruta. Copii ciufuliti, murdari dar veseli abia asteptau sa porneasca. Le-a facut cu mana si ei i-au raspuns purtand in ochii lor, soarele toamnei. De atunci, nu a mai vazut-o, dar sigur, undeva, intr-o casuta amarata, sufletele acestea isi traiesc viata lor libera, simpla si modesta, de neinteles pentru rumani.

Anunțuri

Posted on 29 August 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , , . Bookmark the permalink. 12 comentarii.

  1. Știu că nu prea ești prietenă cu ariciul meu, dar uite aici un mod de a gândi despre țigani destul de pe placul meu.
    http://kekee.wordpress.com/2010/08/27/avem-o-minoritate-ce-facem-cu-ea/

    • nu sunt suparata pe nici un arici 🙂 si chiar mi-a placut ce a scris. Am trait pana acum o viata plina de experiente si situatii de tot felul. Am invatat foarte multe, din fiecare experienta si din acest motiv, stiu ca oamenii trebuie tratati fiecare, individual nu dupa clisee. Nu servesc idei de-a gata. Cand stau cu cineva de vorba, nu stau de vorba cu un neamt, un englez, african sau tigan. Stau de vorba cu un OM. Si el are calitati si defecte, ca mine si ca restul lumii. Eu nu pun etichete, nu caut sa ma orientez doar spre elite. Sunt un om obisnuit si vorbesc cu oameni obisnuiti. Am intalnit multe personalitati, am stat de vorba de-a lungul timpului cu oameni care erau importanti la momentul acela. Suntem doar oameni. Si atat. Nu ma intereseaza functii, rase, etnii, apartenente etnice, sexuale, sau de orice alta natura. Ma intereseaza OMUL.

  2. DA! Gabriela, da! Exact aici este esenta problemei :

    „Tanara fu impresionata. I-ar fi dat cu cel putin 10 ani mai mult, desi in ciuda aspectului dezordonat pastra inca trasaturile unei femei frumoase, simple si naturale. Ii dadu cu rabdare indrumarile necesare si dupa o saptamana, in birou intrara in persoana, Calinut si Traienut”.

    Pentru ca,

    „sufletele acestea isi traiesc viata lor libera, simpla si modesta, de neinteles pentru rumani.”

    Este mult mai usor sa condamni decit sa incerci sa intelegi …

  3. Mi-ar placea sa vad mai multa lume deschisa la minte. Cunosc persoane cu pretentii de intelectuali, care mai spun ca mai bine i-ar fi exterminat Antonescu. Sau care gandesc dupa modelul: „ce te astepti doar, e un tigan”. Suntem din pacate tributari multor clisee de gandire. dezaprobam discriminarea negrilor in America dar noi facem acelasi lucru cu tiganii.

  4. hm, adevarat, suntem inlantuiti de clisee, intoleranti si agresivi de cele mai multe ori… pe cand e asa simplu uneori, sa mangai un suflet necajit si sa faci un bine…

  5. pentru unii, a face bine e un efort supraomenesc.

  6. Iubim omenirea, dar ne irita cei ce se mocosesc in fata noastra la caseria de la supermarket; sau cei din autobuz…

    • 🙂 stiu ca nu esti superficial. Ce daca mocosesc? Daca ar fi o batranica ce scormoneste in fundul portofelului dupa 5 bani si apoi cere explicatii amanuntite caseritei pentru costul produselor cumparate? In autobuze cersesc si romani saraci si cel mai tare put batranii nespalati, cei care traiesc dupa principiul ca, e sanatos sa faci baie doar o data pe luna.
      Nu ma uit la oameni cand merg pe strada, nu ii vad, dar cand fac asta, cand ii privesc pana in adancul ochilor, indiferet ca sunt romani sau tigani, arabi sau occidentali, vad omul care sta in fata mea, nu e eticheta pusa de extremisti, rasisti, sau oameni cu alte probleme de acest gen.

  7. Voiam sa spun ceva si despre tigani; ceva de genul ca sunt de mai multe feluri…

    • sunt de mai multe feluri. Si noi romanii suntem de mai multe feluri. Dar nu mi se pare corect sa generalizam. Cred ca fiecare individ in parte are dreptul sa fie analizat dupa faptele sale nu ale unor conationali.

  8. mie nu mi-e rusine oriunde as fi, ca sunt roaman. Cred ca fiecare trebuie sa ne purtam cu demnitate si atunci suntem tratati pe masura. Am fost plecata de cateva ori din tara, dar nu am simtit niciodata ca m-ar discrimina cineva, sau ca m-ar fi tratat altfel pentru ca sunt romanca. Iar daca as fi tiganca m-as purta cu aceeasi demnitate si mandrie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: