Pretul dreptatii


Alex si Gina, sunt doi oameni trecuti de prima tinerete. Fiecare are in spate un sir de ani de casnicie, finalizata cu un divort. Cuminte, tot in spatele lor, sta un sir de “experiente”, intalniri cu alti parteneri, unele simple tatonari, altele relatii de scurta durata, esuate. Nu e simplu sa iti refaci viata, dupa o casnicie ratata. Si apoi, cu cat trece timpul, constati ca esti din ce in ce mai exigent cu cei din jur si chiar cu tine. Iti impui noi standarde, la fel si prietenilor. Si dintr-o data, incepi sa fi catalogat ca neadaptat, infatuat sau cine mai stie ce. Trecand peste toate acestea, Gina l-a acceptat pe Alex, dupa o relatie de tatonare de cateva luni, sa locuiasca impreuna, in apartamentul ei din centrul orasului. Prima luna s-a scurs fara intamplari si chiar i s-a parut ca ar fi ceea ce asteptase de multa vreme. Dar caracterul lui Alex, tinut in frau, si-a dat liber comportamentului sau obisnuit. Alex a inceput sa iasa cu baietii in oras, tot mai des. La fel de des, venea acasa cherchelit si cu chef de scandal. Din barbatul atent, dragut, pe care Gina credea ca l-a exploatat fosta nevasta, Alex a devenit, ca intr-o transformare uluitoare, un barbat dominant si agresiv. Daca era beat si Gina indraznea sa il ia la rost sau sa il contrazica, el spargea totul in casa. In cateva luni, au luat cateva randuri de vesela. Or fi aducand ele, cioburile, noroc, dar Gina s-a saturat. Fostul ei sot nu era nici pe departe asa de rau. Ultima cearta a pus capac. Alex, a lovit-o pe Gina,fara nici un motiv serios. Ea a chemat politia si l-a dat afara din casa. In ziua urmatoare, cu rusine si durere, femeia si-a scos de la medicul legist un certificat care atesta cum ca avea mai multe contuzii si echimoze, recomandandu-i-se mai multe investigatii si cateva zile de concediu medical. Pentru prima data in viata ei, a fost obligata sa isi puna ochelarii de soare ca sa mascheze un ochi vanat. Apoi, enervata, refuzand sa mai raspunda apelurilor disperate si insistente ale barbatului, se duse la avocat si ceru sa deschida proces impotriva fostului ei iubit, pentru lovire.

Femeia se retrase in apartamentul sau si isi promise sa nu mai accepte sa i se mai intample vreodata asa ceva. Era de neconceput si sub demnitatea ei de femeie sigura pe ea. Soneria de la usa tarai strident si scurt.

–         Cine e?

–         Alex. Am venit sa vorbesc cu tine. Vreau sa te rog sa ma ierti si sa imi mai dai o sansa. Iti promit ca nu o sa se mai intample vreodata asa ceva. Te rog.

Dar femeia se vindecase de naivitate, iar sentimentele care incepura sa se infiripe candva pentru omul acesta s-au transformat in ura. Atunci a descoperit ca ura, iti poate invada sufletul atat de puternic si ca e un sentiment la fel de pur, ca si iubirea. Asa ca il expedie scurt, pe barbat.

–         Pleaca! Nu mai avem ce discuta!

De la tonul rugator, jignit ca femeia nu ii luase in considerare atitutdinea umila, barbatul trecu la amenintari. Incepu sa loveasca cu picioarele in usa. Vecinii de bloc se uitau déjà pe vizor. Gina chema din nou politia.  Intre timp, Alex incepu sa se impinge cu umarul sperand sa sparga usa, care era ca o ultima baricada intre el si femeie.

Nervoasa si stresata, si mai ales indurerata ca s-a facut de rasul vecinilor, Gina puse mana pe facalet, fara a mai astepta sosirea echipajului, deschise usa. Barbatul fu luat prin suprindere de forta nebanuita si agresivitatea femeii. Ploaia de lovituri, il obliga  sa se retraga, cu spatele, si cum nu realizase ca se afla in varful scarii, se pravali pe trepte. Un urlet de durere se auzi. In alunecarea sa, el isi fracturase mana. Echipajul de politie sosi in cele din urma, tocmai la timp sa impiedice  batalie pe viata si pe moarte intre cei doi. Plin de vanatai si cu mana rupta, Alex ajunse si el la avocat. Avea nevoie si el de o reparatie morala. Daca tot se facuse de ras, macar sa o faca pe muierea asta afurisita si nebuna sa plateasca. Orgoliul sau masculin se zbarli dintr-o data. Cum sa accepte el rusinea ca amicii lui, cu care iesea la terasa, sa rada de el ca a fost batut mar de o muiere? Asa ceva nu era de inghitit. Cele doua dosare s-au judecat impeuna, de catre acelasi judecator batran. Acesta s-a uitat peste ochelari la amandoi, dupa ce le-a audiat marturiile. Sentinta a fost destul de dura. Cate 6 luni de inchisoare in penitenciar, pentru fiecare, iar pe barbat l-a obligat in plus,  la o amenda penala consistenta. Evident ca amandoi au facut recurs imediat, socati de decizia judecatorului.

Cazul, aparent banal, a fost supus atentiei tribunalului. Presedintele, l-a invitat pe batranul magistrat sa explice motivatia sentintei. Acesta a argumentat cu detasare.

–         Ei, le-am dat la fel la amandoi, ca sa aiba timp sa mediteze la ceea ce au facut.

–         Pai bine, dar femeia era in legitima aparare.

–         Nu exista legitima aparare. Ea nu avea voie sa il atace. Trebuia sa lase organele de politie sa isi faca datoria, nu sa isi faca dreptate singura. Pentru asta sunt institutii abilitate.

In cele din urma, recursul a schimbat finalul povestii dintre fostii iubiti. Gina a fost achitata iar Alex, a primit doar o amenda zdravana, ca sa ii aduca aminte ca orice fapta are pretul ei.

Anunțuri

Posted on 25 August 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , . Bookmark the permalink. 16 comentarii.

  1. apoi da…nimic nu-i gratis…

  2. :)in viata fiecare lucru are pretul lui.

  3. E mare păcat că se ajunge la aşa ceva după ce, mai întâi, sentimente frumoase îi apropie. Nici nu mai contează cine are dreptate…

  4. e interesant cat teatru pot juca unii pana cand isi ating obiectivele. Obiectivul lui a fost sa fie impreuna cu femeia aceasta. Dupa ce a trecut testul si ea l-a acceptat, el si-a aratat adevarat fata si caracterul sau urat. Pedeapsa a fost destul de complexa pentru el: oprobiul amicilor de pahar, umilinta de a fi batut de o femeie, ruperea relatiei cu ea si pedeapsa aplicata de justitie. Nu stiu daca a invatat ceva din lectia primita. Caracterele se construiesc in ani dar nu se schimba decat foarte rar si niciodata in bine.

  5. Doi fraieri! El fiindca si-a dat in petec , cand putea sa se poarte frumos in continuare,nu-l costa nimic, iar ea ca nu si-a dat seama ce poama are langa ea. Cred ca isi merita soarta amandoi.

  6. Carmen Negoita

    E trist când povestea de iubire se transformă în una violentă. Din păcate, nu e un caz singular. Ea măcar a divorţat de el. Altele stau şi înghit toanele soţilor lor.

  7. miscellaneous11

    ”Nu exista legitima aparare. Ea nu avea voie sa il atace. Trebuia sa lase organele de politie sa isi faca datoria, nu sa isi faca dreptate singura. Pentru asta sunt institutii abilitate” – nu sunt de-acord cu asta, putea bărbatul ăla să o omoare până ar fi venit organele de poliție …

  8. Exact. Din pacate, dreptul penal, se bazeaza pe legislatia italiana si legitima aparare trebuie dovedita. Pana atunci, persoana care s-a aparat, este cercetata ca si infractor. Am intalnit deseori situatii de genul acesta. In ce priveste femeile sau copii abuzati sau maltratati, nu prea pot opune rezistenta. Imi amintesc de cazul un baiat care si-a omorat tatal, dupa ce acesta l-a batut si agresat ani in sir, sub ochii vecinilor si rudelor, fara ca vreunul din ei sa ia atitudine. Si minorul, a fost internat intr-un cetru de reeducare. Sunt cazuri dramatice si extreme iar legislatia are multe carente. Si mai e de amintit povestea sotului Romanitei Iovan, care l-a impuscat pe hotul care a intrat noaptea peste ei in casa.
    In alta ordine de idei, imi place ca ai sesizat exact ceea ce eu am vrut sa scot in evidenta. Femeia, trebuia sa accepte sa fie sacul ei de box si sa astepte ani in sir sa ii faca si ei cineva dreptate, iar cand ar fi primit-o, dreptatea, reparatia morala si materiala, nu ar fi avut ce face cu ea. Asta e o problema in functionarea actului de justitie.

  9. Mda, bărbătoasă femeie! Să sari totușiu cu făcălețul la om… Oricât de nervoasă sau speriată ar fi fost… Să-i rupi mâna, asta cere forță, nu glumă. După așa ispravă, nu cred să-i mai dea mulți târcoale. 😀

  10. 🙂 in situatii extreme oamenii reactioneaza in mod nebanuit.

  11. Așa e, dar eu tot m-aș feri din calea ei. ;))

  1. Pingback: Grădina Labirint… (19) « Cristian Dima

  2. Pingback: PIŢIPOANCA – scurt studiu de caz «

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: