sufletul meu cu vedere la ocean


Am deschis fereastra si in fata ei, s-a deschis oceanul. Deasupra lui, ca o panza albastra, cerul senin. Nori de fluturi albi si-au luat zborul catre orizont. In camera goala a mai ramas doar amintirea ultimei povesti de dragoste agatata in buchetul de trandafiri, cazut pe podea. A fost iubire sau minciuna multa? Parfumul florilor si aerul sarat acopera cu linistea lor, un sunet indepartat, de telefon. Dar e soare, cald si senin. E locul de unde incepe viata.

Anunțuri

Posted on 11 August 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , . Bookmark the permalink. 13 comentarii.

  1. Mi-a plăcut imaginea acelui buchet de trandafiri…

  2. Multumesc Cristian. Esti o persoana cu suflet sensibil, de artist.
    O zi frumoasa iti doresc!

  3. Frumos ca de obicei. Oare chiar exista iubirea? Mai e?

  4. uneori ai senzatia ca exista, ca o traiesti intens si dureros, apoi se risipeste ca un fum.

  5. Carmen Negoita

    Fluturaşii tăi au plecat către alte orizonturi, către alte iubiri. Oare telefonul acela reprezintă totuşi o speranţă pentru povestea de iubire?

  6. nu…deloc…e un ecou in sala pasilor pierduti.

  7. superb! suflul iubirii trecute nu-i in stare sa inoureze seninul de unde viata isi ea un nou inceput… mi-a placut.

  8. ma bucur ca ti-a placut.

    • Uneori preferăm minciunile în locul singurătăţii, alteori preferăm singurătatea în locul minciunilor… Când greşim? Când suntem nefericiţi!

      • Ai dreptate. Viata e un spectacol cu masti. Masca unui iubit inflacarat, masca unui om integru, masca unui om bun, cea a unui familist convins, a unui partener de afaceri onest, a unui prieten special. Daca dai la o parte mastile acestea construite special pentru reprezentatie, pentru spatiul social, toti sunt doar, niste oameni. Aceleasi calitati si defecte dispusein fiecare, intr-o alta ordine. De ce jucam teatru? Poate asta e viata. Sau poate ca e un drum spre cautarea unei clipe de fericire care sa compenzese ani de nefericiri.

  9. Există iubire, sigur că există! am fi morți fără ea! Frumos text, Găbița, mi-a plăcut mult!

  1. Pingback: DIN CETATE ÎN CETATE… « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: