clarvazatorul


Ema ajunse la cinematograf si urca scarile pana la primul etaj al blocului din apropiere. Venise fara ganduri si fara asteptari. Era sanatoasa, atat cat poate fi un om normal. Doar curiozitatea o mana spre omul acesta despre care auzise vorbindu-se atata. Intra in apartamentul modest, de la primul etaj. In hol, pe un scaun mai asteptau doua persoane. Secretarul, un tinerel, o invita sa astepte cateva minute. Mirosea a tamaie si se auzea o muzica religioasa in fundal. Cei care asteptau si ei, nu vorbeau. Stateau tacuti in asteptarea lor. Fiecare venise aici cu un necaz, o durere de suflet sau de trup si asteptau macar o raza de alinare. Usa camerei se deschise si un tanar cu trasaturi frumoase si ochi migdalati aparu in cadru. O vazu pe Emma si o invita inauntru. Ea nu zise nimic. Era curioasa ce avea el sa ii spuna. El o ruga sa stea in picioare. Tanarul statea si el in picioare, in fata ei, la 1 metru distanta, cu palmele orientate in sus, apoi spre Ema. Ea ar fi vrut sa zambeasca neicrezator dar se abtinu.

–         Va rog sa luati loc, ii zise el bland.

Ea se aseza pe scaun. Tanarul, ii puse palmele pe crestet. Ea inchise ochi. II paru asta ca o mangaiere si avu senzatia ca, mintea sa era o carte iar el, tanarul acesta, ii rasfoia fiecare fila cu repeziciune. Dar nu se opuse.

–         Sunteti descarcata energetic. Ma mir ca mai stati in picioare. Aveti o durere de spate si ati avut doua interventii chirurgicale. Sunteti foarte obosita. In plan personal, exista o femeie bruneta care va vrea raul. Poate ca stiti despre ce e vorba. Daca doriti, puteti sa mai veniti. Aveti nevoie de 6 sedinte sa va echilibrati.

Tanarul veni in fata ei, si ii puse palmele pe genunchi. Statu asa prêt de 5-10 minute. Sentimentul ca un fluid ii intra in corp, ceva fin, ca un fum, ca un abur lin, de la genunchi, urcand prin fiecare fibra, i se paru foarte familiar. Asculta muzica religioasa si avu senzatia ca este intr-o alta lume, in afara timpului.  Tanarul se ridica. Terminase. Ema zambi si confirma noua vizita. Pleca. Se simtea mai usoara. Spondiloza care o chinuia de mult timp, durerile de cap disparura ca prin farmec. Nu ii venea sa creada. Parca nu le-ar fi avut niciodata desi ea se obisnuise anii acestia, cu ele. Ii era somn. Nu mai putea merge inapoi la serviciu. Simtea ca ii vine sa doarma acolo, in mijlocul drumului. Ajunsa acasa, dormi toata ziua. In dimineata urmatoare, colegul care ii recomandase sa mearga la bioenergetician o intreba:

–         Ei, ce impresia v-a facut?

–         Sincer, sunt foarte suprinsa. Credeam ca e o gluma si ca oamenii naivi, in disperare, se duc si acolo sa ii ajute cineva. Ca o ultima speranta. Dar trebuie sa recunosc ca mi-a facut bine. Mi-a spus lucruri pe care nu avea de unde sa le stie, si unele de care am uitat chiar si eu. Sunt impresionata.

Ema se duse la urmatoarele sedinte. Devenise constienta ca el ii putea citi gandurile si se straduia sa si le protejeze. De fiecare data cand ii punea mainile pe crestet, ea isi imagina ca sta pe niste stanci inalte iar la picioare, vedea desfasuradu-se un camp de maci in lanuri de grau.

A terminat sedintele si se simtea foarte bine. Neasteptat de bine si se temea ca asta sa nu aiba efect doar pe un termen scurt. Dar nu a fost asa. Nu a mai avut nevoie de altele.

Alexandru avusese o copilarie agitata. A avut capacitatile acestea de mic. Noaptea avea cosmaruri. Daca se trezea si umbla prin casa, lucrurile pe care le atingea produceau mici descarcari electrice. Parintii, credeau ca e bolnav. L-au dus la diferiti medici, dar nimic nu a schimbat starile lui. Au ajuns sa creada ca are o boala psihica. Abia tarziu, in liceu a inteles despre ce e vorba. La un centru pentru persoane cu capacitati speciale i s-au testat abilitatile energetice si acolo, a fost invatat cum sa le foloseasca. Acumula foarte multa energie si avea nevoie sa o dea mai departe. Asa ca a inceput sa vindece oameni. I s-a dus vestea, repede. Casa sa era mereu plina. Locuia la tara, apoi s-a mutat intr-un orasel. S-a gandit ca acolo era mai usor de gasit. Nu cerea bani, pentru ceea ce facea. Dar fiecare ii lasa, dupa puterile lui, cate ceva. E un tanar modest. Nu face nimic sa iasa in evidenta. Supararea lui e ca nu-si pastra mult timp o prietena, sau poate ca nu i-a fost dat sa o intalneasca pe cea pe care o astepta cu adevarat. Ceea ce putini stiu, este ca Tanarul are niste abilitati despre care nu prea vorbeste. Stie ca lumea nu prea intelege lucrurile acestea si nici nu le poate explica.

Ema auzise zilele trecute de o spargere in oras. Cineva s-a intors acasa si si-a gasit casa golita de lucrurile de valoare si bijuterii. Politia nu avea nici un fir. Totul se executase foarte curat, ziua in amiaza mare. Comandantul politiei stia de abilitatile lui Alexandru demult. Il cunocuse intr-o conjunctura stranie, legata de moartea suspecta a tatalui sau. S-a gandit sa il viziteze, discret.

–         Uite Alexandru. M-am gandit sa faci o incercare. Poate ne dai un indiciu despre furtul din zilele trecute. Chiar nu avem nici un fir si timpul trece in defavoarea noastra. Iar daca nu ne miscam rapid, nu mai aveam vreo sansa sa ii descoperim.

Tanarul zambi cu blandete, ca un om ce stie despre ce e vorba.

-Mergeti in primul sat, si la o intersectie e un drum in dreapta, apoi sa o luati pe prima ulita in stanga si acolo o sa vad o poarta de lemn, verde, vopsita doar pe jumatate. “In casa, sunt doi barbati. Cel tanar poarta pantaloni de trening verde cu alb. El e autorul. In magazia din curte, tine lucrurile furate. Asteapta pe cineva, deseara, sa i le predea. E foarte speriat si abia asteapta sa scape de obiectele acelea.”

Politistii l-au luat ca din oala si au asteptat sa apara complicele. A fost simplu de rezolvat cazul de acolo.

Alexandru stie ca totul e bine. El isi vede in continuare de bolnavii lui si de cei carora poate sa le transfere din energia si lumina pe care cineva , de sus, i-a harazit-o, lumina care il inconjoara si ii aduce multumirea fiecarei zile.

Anunțuri

Posted on 9 August 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , . Bookmark the permalink. 29 comentarii.

  1. miscellaneous11

    Mie imi dau fiori povestile acestea, mereu. 🙂

    • miscellaneous11

      Cu clarvazatori, oameni care au anumite capacitati etc. 🙂

      • de ce?…sunt oameni si ei. Si noi avem capacitatile acestea, dar in stare latenta. Uneori ele sunt mai puternice pur si simplu, din nastere sau datorita unui eveniment care il marcheaza pe personaj. Alteori, si le cultiva. 🙂

  2. miscellaneous11

    Da, cine stie … dar mie tot mi se face pielea de gaina. 😀

  3. atunci…du-te la un clarvazator.Doar cu asta te poti vindeca. 🙂

  4. Găbiţa, pe 15 sunt la Cluj şi mi-ar face plăcere mare să ne vedem la un suculeţ! Îmi trimiti pe mail numărul de telefon? Te pupic!

  5. ok. ti-am trimis. 🙂

  6. Observ – şi mă bucur – că toate comentariile sunt laudative, în sensul bun al cuvântului. Am mai spus-o, ai un stil deosebit, iar aceste poveşti de viaţă sunt adevărate pilde.

    Gânduri bune!

    • multumesc Cristian. Pentru mine e incurajator. Povestile acestea asta as vrea sa fie. Pilde. Fiecare invatam mereu din experienta proprie. Dar e bine sa fim atenti si la cea a oamenilor din jur. Am spus-o de multe ori, nimeni nu te invata sa traiesti propria viata. Important e sa invatatm din tot ce ni se intampla. Viata e un exercitiu fara repetitie.
      O zi frumoasa sa ai si tu!

  7. Nu prea ştiu ce să cred despre astfel de fenomene.
    Am citit, am văzut şi pe la televizor, fenomenul chiar in-explicabil, este clar că există; din păcate, tot în zona asta se învîrt şi mulţi excroci.

    • tipul acesta chiar avea capacitati. Cand m-am dus la el, m-am dus sa ma conving ca nu are nimic, nici o energie, mai ales ca eu nu credeam in asa ceva. Citisem mult , dupa ’89, era chiar un fel de lectura favorita a momentului, despre oamenii cu bioenergie sau cu clarviziune. Sunt niste rusoaice celebre, Vangha si Djuna, care aveau astfel de abilitati. Rusii le-au folosit in spionaj. Si americanii au institute unde ii testeaza pe oamenii cu capacitati paranormale si ii utilizeaza in aceste scopuri. Am citit despre calugarii tibetani iarasi lucruri fascinante. Dar cand ai asemenea lecturi te gandesti la cat este fictiune si cat realitate, in ceea ce prezinta scriitorul. Vreau sa spun ca, dupa prima sedinta, am fost impresionata, si am realizat ca sunt intradevar oameni foarte diferiti de noi, datorita acestor abilitati. Mie mi-a facut bine intalnirea cu tanarul acesta si l-am recomandat si altora. Pacat ca, nu am mai pastrat legatura si acum nu mai stiu nimic despre el.

      • Vanga era bulgaroaica…Un reporter roman a vizitat-o la vreo cativa ani dupa ’89, si a scris o carticica despre ea, fiind foarte impresionat de batrana femeie clarvazatoare.

      • oamenii acestia, care au capacitati paranormale sunt fascinanti.

      • Ioanut, am o prietena care a facut yoga multi ani, altfel, cand o vezi pe strada e un om simplu. Cand am intrat prima data la ea in casa, am simtit un flux de energie pozitiva. Mi-e greu sa descriu sentimentul, dar stiam despre ce era vorba, dupa ce fusesem la tipul cu bioenergie. Atunci nu am stiut ca ea are astfel de preocupari. Dupa o vreme, mi-a povestit despre niste experiente interesante si e prima data cand discut despre ele. Avea legaturi cu persoane cu capacitati paranormale. La un moment dat, mi-a povestit ca niste rusoaice, care venisera la ea in vizita, i-au aratat cum stau de vorba cu oameni din afara spatiului terestru. Nu am stiut daca sa ii dau crezare sau daca isi imagineaza doar. Dar link-ul pe care mi l-ai dat, mi-a amintit de povestile acelea ale ei. Poate ca e un motiv sa o vizitez. Nu am vazut-o de multi ani. O sa imi spuna cu siguranta povesti interesante.

  8. Fain ai expus
    Cunosc si eu 2 de aici din Cluj. Unul dine ei are colaborari si cu politia. Ambii sunt modesti. Unul din ei tot asa, in copilarie se simtea ca pasta; avea dureri de cap, ameteli care i-au trecut dupa ce si pus la lucru capacitatile.

  9. Omul e obişnuit să se îndoiescă tot timpul, să fie circumspect la orice pare pentru el ieşit din comun. Am cam devenit cu toţi Toma Necredinciosu şi această poveste a ta poate e un semnal de alarmă. Poate ar trebui să credem şi fără să vedem pentru că nu asta nu ne face rău. Dar e mai uşor să judeci un om şi să îi spui că e mincinos sau făţarnic.

    • cand nu-si pot explica un lucru, inventeaza sau il neaga. Cam asa e si cu oamenii acestia. Cand am fost la baiatul acela, eu eram convinsa ca fortele acelea, capaitatile lui nu exista, si ca totul se bazeaza pe autosugestia subiectului. Dar cand am iesit de acolo, eram de cu totul alta parere.

  10. Eu cred in aceste forte; acum sunt si mai convins !

  11. esenta umana este atat de complexa si are inca atatea mistere si forte nedezvaluite pentru majoritate…personal nu m-am intalnit indeaproape cu acest fenomen, dar stiu ca exista…in ignoranta sa multi prefera sa nege tot ce nu pot explica, insa ei nu inteleg, ca atunci, ar trebui sa negam foarte multe lucruri…

  1. Pingback: SCRISOARE CU VISE « Carmen Negoiţă PHOTOGRAPHY BLOG

  2. Pingback: IUBIREA FLUTURILOR PHOENIX « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: