ascult piatra cum creste


Gradina in care eu imi odihnesc sufletul, este una japoneza. Am in ea copaci taiati cu atentie, arbusti, plante frumoase, cu frunze colorate si flori delicate, gandurile mele din fiecare zi. Intre ele, sunt alei acoperite cu nisip auriu, greblat cu grija, drumurile mintii pe care le strabat zilnic. Intr-o parte, un mic ochi de apa domoleste gandurile involburate. In mijlocul gradinii, sta o piatra mare, alba adusa din munti. In ea se reflecta razele lunii, viitorul si trecutul. Iar eu stau si ascult piatra lunii cum creste, asteptand zorii.

Anunțuri

Posted on 29 Iulie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , . Bookmark the permalink. 20 comentarii.

  1. Greu de comentat sublimul.
    Totuşi : splendide analogii!

  2. multumesc. Era un text simplu dar se vede ca am intimidat comentatorii. 🙂

  3. Ei, simplu.
    Parcă nu este bineştiut că simplitatea aparentă este cel mai greu de obţinut. 🙂

  4. lucrurile cele mai bine ascunse sunt cele la vedere. Imi place sa remarci repede nuantele si substanta fiecarui material. Denota experienta de viata si multa cultura generala. Si dragoste pentru arta scrisului.

  5. Mulţumesc.
    Nu sufăr de falsă modestie dar, îmi place să cred că înainte de orice, sînt un cititor destul de bine antrenat.
    Chiar îmi place să trec de suprafaţa unui text şi să intru în profunzimea sa, măcar atît cît îmi stă mie în putinţă. 🙂

  6. Foarte frumos scris, Gabitza! PA’ul ala de Carmen l’ai scris? parca nu l’am vazut pe aici… ?

  7. frumos, te face sa visezi

  8. ma bucur ca ti-a placut.

  9. Foarte tare mesajul! In ton cu numele blogului. Ma face sa ma simt ca un elev dintr-un Dojo.

  10. viata e un vis intr-un alt vis. 🙂 Bine-ai venit pe aici. Imi place civilizatia japoneza, inclinata spre disciplina, meditatie si natura.

  11. Ascult piatra cum creste…. gandurile mele din fiecare zi…

  12. 🙂 E vorba de un fel de a fi, de momentul de introspectie.

  13. Nu ma mai satur de citit aceasta cugetare ! O fac aproape-n fie’sce zi. Profunda !

  14. 🙂 ma bucur ca iti place Mishulake. Am fost si sunt fascinata de civilizatia japoneza. Am invatat foarte multe din ea si m-a ajutat sa imi constuiesc un eu interior, puternic. Ca sa asculti piatra cum creste, trebuie sa meditezi. Gradinile japoneze, sunt adevarate poeme. In mijlocul lor, proprietarii plaseaza o piatra, cu o forma si dintr-o compozitie speciala, adusa de ei din munte sau de la rau. E un element reprezentativ, un adevarat centru al universului gradinii. Sa asculti piatra cum creste, e un indemn la meditatie,introspectie, comuniune cu natura si universul din care facem parte.

  15. minunata gradina ta! frumos este sa asculti piatra cum creste! dar si mai frumos este când, venind în mod regulat, sa constati ca a chiar crescut, ca te recunoaste si se bucura de vizita ta! 🙂

  16. ma bucur de toate vizitele, Carmen si de a ta in mod special. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: