corespondenta primarului


Cand Adrian Popescu s-a gandit sa porneasca o afacere avea déjà multi ani, lucrati ca angajat intr-o firma de echipamente electronice. Ii placea serviciul de aici dar si-a spus ca poate mai mult. Asa ca a fost tentat sa vada cum e de partea celalalta. A incheiat un parteneriat cu o firma italiana, pentru productia unor subansable in domeniul auto. A gasit o locatie, intr-un orasel nu departe de Cluj, si oameni care erau dornici sa lucreze si disciplinati, pentru ca acolo, zona nu oferea locuri de munca. In fabricuta lui, lucreaza cam 200 de oameni. Nu e putin lucru pentru oamenii de aici. S-a gandit la inceput, ca va avea sprijinul autoritatilor. Ca primarul isi va aloca un capital electoral, pentru faptul ca i-a acordat posbilitatea sa isi deschida fabrica aici. Lucrurile insa, s-au aratat a sta altfel. Consiliul local, i-a aprobat cererea de inchiriere a unui spatiu, bine amenajat. Pretul a fost si el, unul destul de bun.1000 de lei, chirie lunara. Doar ca, nu mai sosea contractul de inchiriere si nu putea incepe activitatea. Pe de alta parte, din cauza asta putea pierde contractul cu partenerul italian. S-a dus la primar de cateva ori in audiente. Primarul Niculae Pop l-a asigurat ca nu sunt motive de ingrijorare, ca sigur, contractul lui e pe la diferitele departamente ale primariei, pentru semnaturi. Dar poate sa inceapa lucrul, linistit  ca e doar o chestiune de zile. Garanteaza el, ca nu e nici o problema. Verbal, evident. Ca doar la ce se pricep cel mai bine primarii? La vorbe si la promisiuni. Presat de timp si de conjunctura Adrian a deschis fabrica si lucrurile incepeau sa mearga bine. Ieri, in timp ce se ducea la “fabrica”, asa ii placea lui sa spun, usor ironic despre firma lui, s-a intalnit cu presedintele partidului de opozitie din oras, Alexa Rusu. L-a invitat la o cafea, pentru o discutie. Un barbat de vreo 55 de ani, avea trasaturile indarjite ale unui fost comunist. Viata si vremurile doar, l-au facut sa ajunga in dreapta politicii. Alexa era si consilier local, asa ca stia multe din dedesupturile administratiei orasului.

–         Domnule director, daca-mi dati voie sa va spun, domnule Adrian. De mult am vrut sa va intalnesc. Stiti ca nepoata mea lucreaza in fabrica dvs. E o fata foarte de treaba si v-as ruga sa aveti grija de ea. Sa nu se oboseasca foarte tare. E o fata finuta. Noi avem bani, nu ne trebuie sa lucreze ea, dar daca asta a fost dorinta ei. Dar o vad saracuta cat vine de obosita dupa 6 ore de lucru. Dar nu numai despre asta vreau sa vorbim. Stiu ca primarul nu v-a dat contractul de inchirere.

–         De ce nu mi-l da? Poate ca dumneavoastra stiti mai multe.

–         Nu v-a spus inca? Primaul i-a spaga pentru orice semnatura. Nici nu o sa vi-l dea pana nu veniti cu un plic gros. Noi stim asta demult.

–         Adica sa-i dau bani pentru ca am deschis fabrica aici si am angajat 200 de oameni? Si cam cati crezi ca i-ar trebui?

–         Nu stiu exact. Ceva de ordinul miilor de euro.

–         Cred ca glumiti. Il privi pe Alexa cu neincredere.

–         Nu glumesc. Eu am vrut sa stam de vorba si daca vi se cer bani, sa fiti de accord sa ii facem un flagrant. Vorbesc eu cu cine trebuie la politie. Abia astept sa il dam jos pe ingamfatul acesta si sa punem pe unul de-ai nostri.

–         Eu nu ma implic in chestii din astea si in jocuri politice. Am alte probleme pe cap. Sunt sigur ca exista si mijloace legale.

Adrian se ridica si pleca. Uite cu ce isi pierdea vremea. Dar de fapt, la ce se putea astepta din parte unuor intriganti politici? In timp ce strabatea aleea principala catre fabrica, il vazu pe primar, care venise cu ceva treburi prin zona. Se duse glont la el.

–         Domnule prima, mi-ati primis ca se rezolva intr-o zi doua. Au mai trecut doua saptamani de la ultima audienta. Am nevoie de contractul de inchiriere casa pot obtine avizele necesare de functionare. N-as vrea sa ma trezesc cu o amenda ca atunci va fac responsabil pe dvs.

–         Pai hai sa-ti dam contractul. Doar ca trebuie sa vii si tu cu ceva.

–         Cu ce?

–         Pune intr-un plic 4000 de euro. Altfel, mai ai de asteptat. Cine ti-a zis sa te apuci de lucru pana nu ti-s gata actele?

–         Chiar dumneavoastra. Nu asa mi-ati zis? “ Pe raspunderea mea”.

–         Nu imi amintesc sa fi zis asa ceva. Dar chiar aveti imaginatie!

Adrian nu mai continua discutia dar era negru de suparare. Cum sa ii dea spaga 4000 de euro?  E o suma foarte mare. Abia si-a putut face rost de 5000 de euro sa inceapa afacerea, iar acum sa isi caute altii pentru un amarat de contract si o semnatura de primar? Pai cat trebuie sa munceasca el scoata banii acestia! Asta patetesc toti cei care fac afaceri? Trebuie sa sa gandeasca la ceva.

Dupa cateva zile, satul de framantari, Adrian se duse din nou la primar in audienta. Acesta il primi cu un zambet ironic.

–         Noa vedeti, tot la mine ajungeti. Ma bucur ca v-a venit mintea la cap. Cum ati crezut ca puteti face un contract si sa treceti peste mine?

–         Ei. Asta e. Vad ca nu am de ales. “Daca trebe, trebe”, zise el facand referire la un banc cu ardeleni. Dar tot nu inteleg cum vine asta.

–         Ei cum vine? Vrei sa functionezi aici in oras? Eu sunt seful. Iar pentru orice semnatura sau aprobare trebuie sa “sari” cu ceva. Altfel, adio afacere locala.

–         Pai si cati bani trebuie sa va dau?

–         Pentru contractul acela de inchiriere, am spus doar. 4000 de euro. Sper ca ii ai la tine si nu m-ai facut sa pierd timpul de pomana.

–         Dar, domnule primar, daca va dau banii acestia, imi dati contractul?

–         Bineinteles. E aici la mine. Uite-l.

Primarul ii flutura documentul prin fata ochilor. Deci a fost semnat de multa vreme, doar ca primarul nu isi primise banii. Mai vazu in mapa din care il scoase, un teanc de documente. Oare si acelea, tot contra spaga? Dar se opri cu gandurile. Primarul astepta. Plicul cu spaga doar nu corespondenta.

–         In ce data suntem, intreba Adrian.

–         In 25 mai.. Are vreo importanta?

–         Da. Are. Azi e ziua in care nu aveti noroc. “S-a intalnit fraierul cu prostul”. Si atunci scoase din buzunarul camasii un telefon mobil. V-as putea spune sa zambiti ca ati fost la camera ascunsa. Doar ca e pe bune si nu o farsa.

Adrian ii puse primarului sa asculte inregistrarea convorbirii lor. Facea fete- fete, de la galben la rosu- vanat. Ii arunca pe masa contractul, strangand din dinti.

–         Sa va para bine domnule primar, ca nu am acceptat oferta adversarilor dumneavoastra sa va inscenez un flagrant. Eu nu am timp cu prostii din astea.

Adrian era deosebit de bucuros ca isi rezolase problema si ca era prima lui victorie importanta, in lupta pe viata si pe moarte cu autoritatile corupte. Asa se fac afacerile in Romania?

De atunci, primarul se uita cu furie la Adrian, de fiecare data cand il vede prin oras. Nu ii raspunde la salut, dar de fiecare data isi zice in gand. “Mizerabilul si scarbosul asta!”.

Anunțuri

Posted on 28 Iulie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , , . Bookmark the permalink. 12 comentarii.

  1. O rezolvare fericita…

  2. da…pentru ca a avut tarie de caracter. Dar altii? Cati sunt nevoiti si constransi sa faca asta. Ca daca nu, se trezesc, in cel mai bun caz cu o ploaie de controale de nu le mai faci fata. Si controalele de la diferite institutii ale statului vin la comanda politica.

  3. alta poveste inspirata, imi plac povestioarele tale

  4. o poveste reala. Ca si toate celelalte. Zicem intr-una din povestirile mele, si se aplica si aici: „orice tentativa de a face un business, orice initiativa privata,trebuie musai pedepsita.” Asta e mediul de afaceri la noi.

  5. Lucruri ştiute de zeci de ani, că nu în perioada postdecembristă s-a inventat şpaga; acum numai a devenit condiţie OBLIGATORIE dar, lumea habar nu are ce şpăgari erau tovărăşeii şi înainte, de la activiştii de partid din primării, la miliţienii care îi făceau scăpaţi pe infractori pentru sume grase, şi terminînd cu UNII profesori sau medici şamd.

    Corupţia NU s-a inventat în ultimii 20 de ani, există aici de cînd lumea şi pămîntul.

    Se spune că romanii au venit peste daci, ca să-i pedepsească pentru că le contrafăceau monedele şi prădau unele convoaie cu mărfuri ale romanilor, aşa că … 🙂

  6. 🙂 asta e fata nespusa a istoriei romanilor. Deci, nu mai scapam de sapaga. E aici dinaintea noastra. Vezi, degeaba ne mai certam, pe motivul „care a fost primul”. Ne-a (le-a) luat-o inainte spaga.

  7. Curajos individ… se pare ca primarul nu stia ca inregistrarile, daca nu sunt facute de politie, nu au nici o valoare.

  8. 🙂 cum le stii tu pe toate. Au valoare dar nu pot fi folosite ca proba in instanta.

    • Pai daca nu pot fi folosite, ce valoare au? Influenteaza opinia publica? Asta, pentru politicianul roman, conteaza exact cat apa de ploaie pe gasca.

  9. da…numai ca e un semnal de alarma pentru autoritatile care se sesizeaza mult prea tarziu.

    • De la un asemenea caz, unde se merge mai departe? Sa zicem ca inregistrarea aia ajunge pe mana politiei. Nu e proba in justitie, trebuie ei sa isi aduca probele lor. Sa presupunem ca politistul este unul care isi face treaba pana in panzele albe, el trebuie sa caute acum pe altul cu care sa realizeze flagrantul… uff, ca deja ma doare capul… care autoritati?

  10. 🙂 lasa sa nu te doara capul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: