un suflet de om


Plouase afara si era ud pe jos. Barbatul era intins pe dalele aleii, scuturandu-se de spasme. Sa fi avut vreo 40 de ani, dar hainele lui si infatisarea neingrijita il faceau sa para mai batran. Femeia, la fel de neigrijita si ea, clatinandu-se pe picioare, ii pusese o haina sub cap, si plangea, implorand ajutor trecatorilor. Oamenii se uitau la ei cu nepasare si dispret. “ niste boschetari”. Blocul de 10 etaje, langa care cei doi stateau suferind, era ca un furnicar. Oameni vin si pleaca. Unii se cunosc, mai schimba vorbe. Batranul Costica, trecu pe langa cei doi, intreba ce se intampla si pleca mai departe. Tanti Nina, o fosta asistenta pensionara, se ducea sa hraneasca pisicile blocului. Costica, ii zise peste umar.

–         Doamna Nina, cred ca moare Marius.

–         Cum adica sa moara Marius? Unde e? Ce s-a intamplat?

–         La coltul blocului, pe trotuar. Are o criza de epilepsie. Dar nu mergeti acolo, acum. Ma duc eu peste 10 minute sa vad daca a murit si apoi dau telefon la spital.

–         Cum sa nu merg? Stai ca ma duc sa vad despre ce e vorba.

Tanti Nina e o batranica sufletista. Plinuta, cu obrazul intins, fara riduri, cu ochii albastri si trasaturile vii ale unei frumuseti pe care nu si-o pierduse odata cu varsta. Fusese o femeie deosebit de frumoasa. Ajunsa la coltul blocului, se apleca peste barbat. Se uita la el. Ochii lui tulburi cereau ajutor. Nu putea vorbi. Culoarea lui vinetie, trupul lui scuturat de spasme, o facura sa inteleaga ca e vorba de o criza de hipoglicemie. Mai intalnise cazuri din acestea. Se duse in garsoniera ei, puse intr-un pahar cu apa 4 linguri de zahar si se intoarse langa cei doi nenorociti. Ii ridica barbatului capul, si il facu sa bea. O intreba pe tanara murdara si usor ametita.

–         Ati mancat ceva azi?

–         Nu. Nu am mancat nimic de o saptamana. Cred ca de asta i s-a facut rau. Si nimeni nu ne-a intins o mana de ajutor sau o coaja de paine.

–         Stai cu el. Ma duc pana sus si ma intorc.

In fata blocului, cateva babe, calme, pe o banca, priveau scena cu nepasare.

–         Dati va rog un telefon la salvare. Amaratului acesta i s-a facut rau.

Batranele ii zambira tamp. Stia ca Nina nu poate suna ca avea doar un telefon cu cartela pe care nu o incarca. Doar copiii o sunau pe el. Dar nici una nu schita vreun gest ca le-ar pasa.

–         Lasa ca nu are nimic. Iar daca a muri, ce? Paguba in ciuperci. Un boschetar mai putin.

Nu mai statu, urca din nou cu liftul, cateva etaje pana acasa. Cauta in frigider. Lua un pate, o felie de cas, rosii si o jumatate de paine. Le puse intr-o punga de nailon si se intoarse la cei doi. Barbatul incepuse sa isi revina. Sedea jos. Nu se putea ridica in picioare. Le dadu sa manace.

Dupa o jumatate de ora, barbatul se ridica. Se indrepta in parcul de peste drum si se duse sa isi caute un culcus. Realizase ca fusese la un pas de moarte si ii multumi cu recunostinta batranei. Aceasta era déjà ocupata cu pisicile blocului, in timp ca babele natange stateau insirate pe banca din fata blocului, ca niste ciori pe un gard. Nina se indigna, plina de suparare si de revolta, pentru rautatea umana pe care o vede din ce in ce mai acuta, de la o zi la alta. Si nu de la tineri, ci de la cei batrani care se plang mereu, ca sunt tratati prost de generatiile tinere, ca nu sunt respectati. Isi repeta in gand, dand din cap:”Cum sa lasi un om sa moara?”

Anunțuri

Posted on 25 Iulie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , . Bookmark the permalink. 14 comentarii.

  1. Florin Iepan

    În ziua de azi se uită mai repede la un câine decât la un om… lipsa de iubire se simte din ce-în-ce mai acut.

    • Nu se uita nici macar la un caine. Si animalele merita tratate cu grija si blandete. Oamenii au datoria sa fie umani. Iar daca natura umana degenereaza, nu stiu cum o sa arate viitorul.

      • Florin Iepan

        Viitorul o să arate bine, fiindcă asemeni unui copac ale cărui frunze se vestejesc și Terra se va scutura într-o zi de frunzele nefolositoare pentru a face loc celor noi. Cum zicea într-o veche reclamă: „viitorul sună bine” 🙂

        ps: atâta timp cât încă mai există oameni care iubesc așa cum trebuie, va exista mereu un viitor frumos.

      • optimismul e bun, dar realismul, chiar daca ne enerveaza uneori, ne prezinta viata asa cum e.
        „oameni care iubesc așa cum trebuie,” cum vine asta? Iubirea adevarata nu e impusa de norme. E neconditionata.

      • Florin Iepan

        Chiar asta și înseamnă pentru mine „așa cum trebuie”: necondiționat! 🙂 … pentru mine doar asta e iubire, restul e orice altceva numai iubire nu (amor, atașament, pasiune……)

    • ok…am inteles. 🙂

  2. îmi plac poveştile tale. îmi pare rău că se întâmplă aşa. oamenii sunt răi, indiferent de vârstă, au în adn asta.

    • Ma bucur ca iti plac. Despre rautatea celor din jur, vad mereu scene impresionante. Parca in ultima vreme lumea s-a inrait. Si nu vorbesc despre tineri, ci despre cei batrani. Ce sa invete atunci, tinerele generatii? Ele sunt doar produsul generatiilor de bunici si de parinti, de la care au primit „cei 7 ani de acasa”.

  3. Cu-tre-mu-ră-tor.

    Din păcate, scenele în care un OM moare, indiferent de motiv, nu prea mai impresionează aproximativ pe nimeni.
    Ne-am dezvrăjit.
    Nu mai ştim să vrem să ştim de alţi oameni.
    Este un oropsit al soartei OM ?
    ESTE ! Dar nu mai vrem să recunoaştem acest adevăr.

    ” Cum să laşi un om să moară ?”
    Devine din ce în ce mai simplu.
    Pentru prea mulţi dintre noi. 😦

  4. Si mie imi creaza aceeasi reactie. Cand de indobitociti si de inumani pot fi cei, care la randul lor ajung sa cerseasca mila si compasiune. Am ramas suprinsa si indignata cand mi-a povestit tanti Nina. Si asta s-a intamplat ieri, nu mai demult.

  5. Ei, lasă că am chemat şi eu odată Salvarea pentru că era unul căzut jos, în staţia de autobuz. Să vezi ce criză de draci a făcut asistenta când a constatat că omul nu era decât beat. De parcă intoxicaţia cu aclool n-ar fi o boală!

  6. foarte interesant. Eu ii ziceam cateva si sigur nu ma multumeam cu atat.

  7. multumesc. E realitatea traita.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: