cu atitudine


Primaria din comuna, functioneaza intr-o cladire veche, amenajata in interior, cu finisaje si mobilier modern. In cele cateva incaperi, functionare patrunse de importanta muncii lor, stau la birou toropite de caldura naucitoare. Cand si cand, cate un satean intra in birou, doar pentru a le alunga femeilor stare de apatie. Masina, sau mai bine zis vanzarea ei i-a adus pe cei doi barbati in biroul primariei. Aveau nevoie de un certificat fiscal, ca sa poata finalize tranzactia. Ca sa iti poti vinde masina, statul de obliga sa ai platite la zi, toate obligatiile. Un fel de santaj. Iti dau, daca imi dai. Un sistem fara scrupule, dar cum nu ai de ales, accepti. Functionara, o femeie bondoaca, la vreo 50 de ani, cu aere de tzatza, se uita peste ochelari.

–       Buna ziua, va rog sa-mi eliberati un certificat fiscal. Vreau sa vand o masina, ii zise domnul Iuliu Toma. Era cunoscut de catre femei, pentru ca avea un mic atelier in comuna, deci, in viziunea lor un important om de afaceri.

Raspunsul functionarei, dincolo de marimea ochelarilor si a expresiei ei rautacioase, pline de invidie, veni scurt.

–         Atunci, mergeti la Auto Mircea. Sa va dea ei.

Auto Mircea, e o firma la oras, care perfecteaza contracte de vanzare –cumparare de masini. Functionara era de-a dreptul deranjata ca barbatul ii ceruse un document de care ea habar nu avea. Nici nu se sinchisi sa intrebe colegele. Si mai mult, ca nesimitul, venise cu mana goala. Om de afaceri, si nu aduse nici macar o cafea! Pfff!

–         Doamna Sabina, va rog sa-mi dati documentul acesta, zise el, acceptand cumva obraznicia femeii, stiind ca va mai avea nevoie sa mai vina la primarie si atunci, il va trimite la plimbare.

Cumparatorul insa, nu avu chef de figurile functionarei si i-o reteza din prima.

–         La Auto Mircea sa mergeti dvs. doamna, daca doriti, ii raspunse el. Certificatul mi-l dati dvs. Daca nu stiti ce sa faceti, haideti ca va spun eu. Domnul acesta are datorii la stat? Uitati-va in registru.

Femeia se uita stramb, mestecand de enervare niste cuvinte printre dinti.

–         Nu. Nu are.

–         Atunci va rog sa-mi eliberati certificatul. Ca nu am timp de pierdut cu prostii.

Din ce in ce mai enervata, functionara, ii completa documentul si i-l dadu pana la urma. Dar nu scapa ocazia sa ii arunce lui Toma cateva cuvinte.

–         No, cu din astea sa nu-mi mai veniti!

Cumparatorul, se enerva de-a binelea.

–         Dar vad ca sunteti de o obraznicie rara. De ce sa nu mai vina cu din astea? Aici se elibereaza documentele acestea? Atunci o sa mai vina, de cate ori va avea nevoie. Si dumneata o sa i le eliberezi, pentru asta e datoria dumitale. Cred ca intelegeti ca lucrati la o institutie de stat nu la srl-ul lui bunicul. Iar daca primiti un salariu, e pentru ca eu si domnul si altii, platesc taxe. Asa ca faceti bine si va controlati cuvintele si atitudinea.

Femeia nu mai zise nimic. Pusa cu botul pe labe si facuta de rusine in fata colegelor care nu cracneau in fata ei, isi baga capul in niste documente, ca si cum ar fi avut dintr-o data lucruri foarte importante de facut. Cei doi plecara, iar afara, Toma ii multumi barbatului ca a intervenit. Altfel, functionara l-ar fi plimbat cateva zile, aiurea, pana cand plictisit si obosit ar fi venit cu o atentie. Apoi, ca prin farmec, orice se putea rezolva rapid. Asa s-au invatat, iar in sistemul asta, se pare ca nu exista dezvat de obiceiuri proaste.

Anunțuri

Posted on 17 Iulie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , . Bookmark the permalink. 13 comentarii.

  1. Deprimant…
    Functionarii primarilor, stapanii ajutoarelor sociale, se cred cu drept e viata si de moarte…

    • e foarte adevarat. Nu spun ca toti functionarii sunt la fel. Doar ca, unei asemenea atitudini i se raspunde pe masura. Si cred ca, fiecare dintre noi am avut ocazia sa intalnim astfel de functionari.

  2. Carmen Negoita

    Sunt cazuri şi cazuri. N-ar trebui generalizat. Lucrez într-o instituţie publică şi pot spune că sunt şi clienţi care vin cu aroganţa şi cu tonul pregătit gata de ceartă, fără a avea răbdarea de a purta o discuţie civilizată. Sunt cazuri negative şi de o parte şi de cealaltă.

  3. Carmen Negoita

    P.S. Dă un ocol pe la Georgiana… te va încânta teribil. 🙂

  4. Cred ca peste tot sunt genul asta de oameni: prost pregatiti, fara educatie,indolenti, doar ca fiind in contact direct cu publicul sunt mai vizibili.Fiind si prost platiti, nici macar nu-si dau interesul sa puna un zambet de fatada.Intr-un fel , ti-e si mila…

    • e foarte adevarat ca in general sunt prost platiti. Numai ca, oamenii sunt marginiti de propriile limite. Nimeni nu-i obliga sa lucreze undeva unde nu sunt bine platiti. Daca pot si vor mai mult, pot sa se angajeze in alta parte.

  5. De aia eu, de fiecare data, ma duc direct c’o punga de cafea la ele! 😀
    Carmen, esti o scumpica! Manca’te’ar mama! Cum imi faci tu mie reclama! Vin’ sa te tzuc!

    • aveam o colega, care isi facea meseria doar daca primea ceva. Orice act elibera, dadea de inteles ca trebuie sa vii cu ceva la ea? Intr-o zi, un batranel a venit si mi-a spus ca, nu avea bani sa ii cumpere ei un pachet de tigari, si s-a dus pe jos pana acasa, 1 kilometru, si-a luat bani imprumut si a venit sa ii rezolve problema?

  6. Carmen Negoita

    Dragă Gabirela, am onoarea de aţi preda ştafeta ca turist al Oraşului PA. 🙂
    http://carmen76negoita.wordpress.com/2010/07/19/pa-leapsa-continua/

  1. Pingback: PA LEAPŞA CONTINUĂ… « Carmen Negoiţă PHOTOGRAPHY BLOG

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: