cei mai buni prieteni


Stau amandoi fata in fata, glumind, in timp ce in sala de restaurant se aud murmure si clinchete de pahare si tacamuri. Cei doi baieti, printre glume, savureaza feliile de pizza si fac comentarii asupra unor evenimente recente.

Madalin si Codrin, sunt prieteni buni. De cand se stiu. De la gradinita. Parintii lor se cunosc, iar relatiile de genul acesta sunt destul de solide sa reziste timpului. Tatal lui Madalin, e inginer si are o firma de constructii, astfel ca fiul, stie précis ce facultate va urma si ce va face de acum inainte. Spiritul organizatoric, disciplina, conseventa si autoritatea sunt cateva de trasaturile care ii definesc caracterul. Codrin are un alt fel de familie. Mama contabila iar tata functionar la vama. Un tata dur, nepasator fata de problemele familiei, micul tiran al casei. Frustrarile de la serviciu si le revarsa asupra sotiei si copilului. Orice lucru, cat de marunt e un motiv ca acesta sa scoata cureaua si sa il bata pe Codrin. Ce il doare cel mai tare pe baiat e ca, mama sa, nu ii ia apararea niciodata, poate de frica agresivitatii barbatului. Chiar si acum, cand are aproape 20 de ani, tatal mai are cate o “scapare” si ii mai arde cateva curele, fiului, peste spate. Altfel, la serviciu, e cel mai bun si mai saritor coleg. Niciunul dintre colegii sai nu si-ar imagina la ce calvar isi supune omul acesta deschis si glumet, familia.Un om cu doua masti.Deosebit de atent cu imaginea sa publica, dar indiferent fata de copil si de sotie. O indiferenta care se manifesta in multe feluri. De mic, Codrin s-a obisnuit sa nu primeasca bani de buzunar. Ca sa castige ceva, sa isi permita si el mici nimicuri sau cateva dulciuri, mai apoi cate o iesire in oras, si-a cautat de lucru, dupa orele de scoala. Azi, Madalin, l-a invitat in oras. A fost suparat rau ca in timp ce era la ora de sport cineva i-a spart vestiarul. I s-a furat portofelul cu acte si bani si telefonul mobil. I-a sus tatalui, despre patanie si acesta l-a chemat sa ii dea bani de buzunar.  Ca sa treaca mai usor peste pierderea aceasta, l-a luat pe Codrin la o pizza. Acesta din urma, statea degajat la discutii si incerca sa il consoleze pe bunul sau prieten, la care apela de cate ori avea nevoie de ceva. In sinea lui isi zise:

–             Lasa ca are de unde! E un fraier. Are taica-sau destui bani, ce mai conteaza cateva milioane? Cred ca daca ar sti ca eu i-am luat portofelul, banii si telefonul nu ar mai vorbi cu mine o vreme. Apoi ii va trece supararea si am redeveni amici. Asa e el, mai sentimental.

–             Auzi Codrine, zise Madalin. Mi-a trecut supararea. O sa fiu mai atent alta data. Unde ziceai ca te inscrii la facultate?

–             La Teologie. Imi place meseria asta, mai ales ca am mai cantat in corul bisericii. Ce nu-mi place e sa postesc. Dar am vorbit cu prietena mea, cu Nicoleta si mi-a promis ca tine ea posturile in locul meu. E mai greu de intrat, dar dupa absolvire, daca prind un loc bun, sunt om pe toata viata. Chiar si la tara e fain sa fii popa. Vin credinciosii cu de toate. Si vin, pentru ca au nevoie de popa, la orice eveniment, nunta, botez sau inmormantare. Iar femeile, au nevoie uneori sa mai discute despre problemele lor si cauta sprjin la biserica. Iar in zona aceasta, a sufletului si a spiritualitatii, nu exista sfarsit.

–             Hmmm. Si se poate asa, sa tineti posturi in parteneriat?

–             Da. Cine mai stie? Doar nu te cauta nimeni in burta. Si Nicoleta e foarte dispusa sa faca asta. Mai ales ca ea  mai plinuta, are ocazia sa slabeasca.

Codrin manifesta tot felul de mici rautati. E invidios pe toata lumea si nu se da in laturi cand era vorba de o mica intriga. Pe Nicoleta a cunoscut-o la firma la care lucreaza. Din primele zile, a inceput sa o sicaneze, sa le spuna sefilor ca nu e suficient de competenta pentru job-ul ei. Apoi, cand a vazut ca in ciuda micilor sale barfe, pozitia ei e solida, si-a reconsiderat atitudinea. A inteles ca decat sa ii fie dusman, mai bine prieten. Avea mult mai mult de castigat. Asa ca a inceput sa fie foarte amabil, ii aducea flori, a invitat-o de cateva ori in oras, gentiletea intruchipata. Ea, a cedat in cele din urma, si de atunci sunt aproape nedespartiti. El nu o lasa singura nici un moment, si e autoritar cu ea. “Nicoleta du-te acolo! Nicoleta fa aia, fa cealalta!” Si ea nu obiecteaza. Se executa imediat ca si cum nu ar remarca faptul ca el ii ordona pe un ton ridicat.

–             O iubesti? Intreba intr-o zi un alt amic, care asistase la o astfel de scena.

Raspunsul lui Codrin, il nauci.

–             Ei, nu o iubesc. Dar ea are nevoie de mine, sa fiu langa ea. Stii bine ca ea e mai mare decat mine cu 4 ani, si e stresata ca are niste probleme mai delicate. Nu poate avea copii. Medicul i-a zis ca are uterul infantil. Si de atunci e depresiva. Mi-e mila de ea. Nu o pot parasi.

Cu siguranta ca Nicoleta habar nu avea de “dragostea” iubitului ei. E convinsa ca el o iubeste si ca e el mai bun prieten al lui. Altfel e o fata inteligenta, insa el i-a prins punctual slab, si o exploateaza. Cum va fi noua lor familie, pentru ca ei si-au propus sa se casatoreasca peste 3 ani? Nu e greu de ghicit. Cum e tatal e si fiul. Cat de buni prieteni vor fi Madalin si Codrin dupa cativa ani? Nici asta nu e greu de ghicit. Fraierii se mai desteapta uneori. Nu raman toata viata, fraieri. Oamenii fara caracter insa, raman neschimbati. Prostia si nesimtirea sunt boli incurabile.

Anunțuri

Posted on 14 Iulie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , . Bookmark the permalink. 10 comentarii.

  1. Femeile inteligente nu au puncte slabe ! Daca esti inteligent stii bine pe ce lume traiesti, si intre ce oameni ! Asta e doar o scuza pentru femeile batute in cap, ca e desteapta dar nu-stiu-ce… Pai atunci e proasta, nu e desteapta ! Un om destept cu adevarat nu are nicio slabiciune, nu e asa tampit incat sa se lase fraierit de unii si altii !

  2. Aline, poti a fii si una si alta in acelasi timp. Si femeile, sunt femei. E in structura lor sa accepte sa fie convinse de vorbele barbatilor. Dar sunt si barbati destui care au slabiciuni.

  3. Carmen Negoita

    Păcat că fiul nu a tras nişte învăţăminte din comportamentul tatălui său. De obicei, când copilul este nemulţumit de un anumit aspect al părintelui, încearcă să nu-l copieze. Poate iubita lui se va trezi la un moment dat şi-şi va da seama cât de falsă este iubirea lui.

  4. Eu cred ca parintii sunt responsabili de multe dintre trasaturile de caracter ale copiilor. Si sunt unele, care se transmit genetic. Fiul, a fost pe de o parte, victima abuzurilor fizice si verbale ale tatalui, a lipsei de afectivitate a mamei, dar si a propriului caracter.

  5. Dacă peste trei ani cei doi se vor căsători, Nicoleta va avea o viaţă grea. Tirania se învaţă. Cei ce au fost brutalizaţi de mici vor brutaliza şi ei la rândul lor pe cei mai slabi.
    Astăzi am privit în ochi un tip la fel de ticălos ca şi tatăl său. Nişte ochi goi, nişte buze neterminate care arată clar lipsa caracterului.
    Citind finalul poveştii tale, chipurile celor doi nemernici mi s-au suprapus pe ecran.

  6. exact…fiecare povestioara de-a mea, e de fapt o frantura dintr-o poveste de viata. Baiatul in cauza, e student la teologie, dar are un caracter abject. Nu numai ca e un tip brutal, dar are si un caracter josnic. A lucrat impreuna cu iubita lui, in aceeasi firma. S-a lingusit pe langa sefii lui, in schimb ii denigra, ii sapa, le-a furat clienti cat s-a putut. Au facut zeci de milioane de lei, furandu-si sefii.Si cand acestia i-au trimis in concediu, pe durata nedeterminata, cei doi, auveau un dosar cu documente, furate din firma, pe care le-au dus la un ziar, ca sa scrie un articol sa ii faca praf pe patroni.
    Dar au fost totusi, destul de prosti, incat au uitat dosarul undeva, care mai continea si alte acte care ii incriminau pe ei. Cu sila ma gandesc, ca sunt oameni, care merg la biserica, sa isi deschida sufletul, in fata unui astfel de individ.

    • Sora mea a terminat facultatea de teologie şi asistenţă socială şi s-a întâlnit cu un viitor preot cu care urma să se căsătorească. Tipul i-a povestit cu nonşalanţă că are o aventură cu o persoană (nu-mi permit să povestesc cu ce se ocupa pentru că ar fi traumatizant pentru multă lume ), dar că după căsătorie va fi băiat cuminte.
      Ne-a spus cu seninătate că a ales preoţia pentru… „lovele”.
      A fost uimit că el a fost… „sincer” şi sora mea refuză să-l mai întâlnească.
      M-a sunat pe mine să-mi ceară să-i explic surorii mele… „cum e viaţa reală”.

      Eu a trebuit să-i explic nemernicului că sora mea nu vrea să se mărite cu un popă pentru „lovele” ci pentru că doreşte să-şi trăiască viaţa alături de un om de caracter, cu valori morale înalte.

  7. eu nu le am cu popii. Nu ii agreez. Si nu fac un secret din asta. Aproape toti, cu mici exceptii, au ales sa se faca popi, pentru bani. Nu din alte motive. Si cel mai cumplit mi se pare sa pui bir pe constiinta umana.

    • Tibi mereu mă tachinează că mă iau de popi. La mine-n blog sunt o mulţime de poveşti în care popii nu-s cruţaţi. Dar din păcate, faptele au existat. Că le-am surprins eu latura umoristică, că le-am scris cu haz e una! Dar tarele creionate şi poate îngroşate de mine există.

  8. Pai sunt si ei oameni. De ce sa nu ne luam de ei? Am si eu o gramada de povesti cu popi dar o sa le scriu pe rand. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: