Racoritoare


Cand vine vara, satul Mica, pare transpus intr-un décor idilic. De o parte se revarsa un sir de dealuri mute, verzi, pe care se intind livezi de ciresi si de pruni. De cealalta parte, curge Somesul, trecand printr-un baraj, care face apa sa cada, de la o inaltime de 10 metri, cu un zgomot asurzitor. Din sus si din jos de baraj, apa este domoala si e locul preferat de scalda sau de pescuit, al celor care vor sa se refugieze de caldura. Primaria a amenajat malurile si vin sa se relaxeze si oraseni, cu sutele. Satul este traversat de sosea iar in centru, aproape de primarie, e biserica, construita pe vremea lui Stefan cel Mare, si renovata de primarie si de preot.

Parintele Calin, e un tinerel de 28 de ani. Inalt, atletic, cand il vezi pe drum, spui ca e profesor de sport, la scoala din sat. Blond, cu ochi albastri, e foarte indragit de femeile din sat, mai tinere sau mai batrane. Le ia dupa cap, le vorbeste amical, facandu-le sa se intoarca la vremea tineretii. Femeile se duc la biserica, mai mult de dragul lui. Ii place sa glumeasca si cum e deschis la minte, e solicitat mereu pentru diferite sfaturi. In sat, nu prea au ramas tineri. Majoritatea locuiesc la oras si vin pe aici, in trecere. Parintele a vrut sa se implice mai mult in viata comunitatii si a candidat pentru un post de consilier local. In consiliu, e foarte activ si de multe ori, cuvantul lui e la fel de important, ca si cel al primarului.
Pa caldura de azi, in miezul zilei, parintele Calin, a fost chemat sa sfinteasca noua casa a unui enorias instarit. Acesta are mai multe afaceri si o fabricuta. Si-a terminat recent, constructia noii sale vile, o constructie imensa, vopsita verde deschis, si cu coloane la intrare si stalpisori de beton la balcoane, semn al unei prosperitati debordante a proprietarului dar si al modului ostentativ in care isi afiseaza opulenta. Dincolo de curtea pavata cu dale decorative, mandru posesor al vilei, si-a construit o piscina. Oricum nu are nimeni in sat, deci nu poate fi egalat.ca sa aiba noroc de ea, sa fie ferit de invidiile unora si mai ales pentru linistea nevestei Pavel a decis ca trebuie sa o sfinteasca. Parintele a venit pe jos, cei 500 de metri de la casa parohiala, si imbracat in haine negre, era aprins la fata si plin de transpiratie. L-a adus cu el pe diac, un batranel, care canta in biserica de zeci de ani, si un baiat, un nou invatacel. Pavel l-a primit cu o atitudine usor smerita, asa cum se obisnuieste la tara, cand stai de vorba cu slujitorul Domnului. Parintele a sfintit casa, dupa ritul bisericesc, impresionand asistenta, cele cateva rude ale proprietarului si cateva vecine care erau de-a dreptul onorate sa fie de fata la un esemenea moment important, isi faceau cruci, evlavioase iar casa rasuna de cantece bisericesti. Musafirii au fost invitati apoi pe terasa, la umbra, unde pe o masa intinsa, tronau platouri cu aperitive apetisante. Parintele servi cateva si cum ele trebuiau asortate cu ceva tarie, bau cateva paharele de tuica. Caldura ii reveni in obraji si cum el era un barbat care imediat punea in actiune initiativele ii zise proprietarului:

– Domnul Pavel, eu tare as vrea sa fac un salt in piscina.

Si fara a astepta raspunsul acestuia, isi scoase sutana peste cap, isi arunca hainele si pantofii la marginea bazinului. Ramase intr-un slip negru cu stelute albastre, si executa un salt profesionist, de saritor la trambulina plonjand in piscina. Stropii au pulverizat picaturi racoritoare spre musafirii care stateau incremeniti, opindu-se din infulecat. Femeile, se uitau cu admiratie si surpriza spre corpul musculos si bronzat al parintelui. Era un om ca oricare altul, ba chiar foarte atragator. Poate un pic excentric fata de ce asteptau ele, dar nimeni nu e perfect. Nici macar popa. Bine ca nu face prostii. Dupa o jumatate de ora de balaceala, Parintele Calin, iesi din apa, gata racorit. A fost o zi faina, se gandi el, in timp ce strabatea drumul prafuit spre casa parohiala. Mai mult, primi invitatia lui Pavel, sa vina cu nevasta si copiii. Nu se compara viata la tara cu cea de la oras, isi zise in gand parintele. Aici e locul sau si gandul ii zbura spre alte obligatii. Mai avea un botez si doua nunti. El e sufletul acestor locuri si traieste viata fiecarui satean, cu bune si cu rele. Diacul batran si tinerelul invatacel il insoteau tacuti. Fiecaruia ii staruia in minte o intrebare. A fost bine sau rau ce  a facut parintele? Baranul, stia précis ca el nu ar face una ca asta, tinerelul, stia précis ca ar fi sarit si el in apa, daca cineva l-ar fi impins.

Anunțuri

Posted on 5 Iulie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , . Bookmark the permalink. 4 comentarii.

  1. acu…o baie in piscina nu-i o grozavie

  2. in mod normal, nu…dar la tara, unde femeile au o anumita idee despre popa, e. 🙂

  3. Carmen Negoita

    Cu ocazia asta, poate îşi mai schimbă şi ele ideile. Că doar om e şi el ca noi ceilalţi.

  4. La tara, preotul e un om altfel. Tot ce zice el, ce face, e plin de sfintenie. Oamenii de la tara, sunt mai simplu de influentat, pentru ca la ei, religia, face parte din esenta existentei lor. De aceea, impresia lor despre popi, este ca ei, ar fi intr-un fel, superiori tuturor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: