publicitate rutiera


Robert mediteaza in fata unei cafele la birou, ascultand ultimele stiri. E greu sa fii om instarit in tara asta. Ai parte de tot felul de probleme. Intamplarea de azi, i-a intarit aceasta convingere. Cat de rai si de invidiosi pot fi oamenii!  Pana cand a avut o viata banala, de inginer angajat intr-o fabrica din oras, traia intr-un anonimat confortabil. I s-a parut ca e apogeul carierei sale. Locuia cu familia intr-un apartament de doua camere, la bloc. Dacia veche pe care o conducea, avea aceleasi probleme tehnice, ca si ale altora. Vecinii si colegii il tratau de la egal la egal. Avea multi prieteni, nu avea griji si nici un stres, decat poate sa nu intarzie la serviciu sau sa isi ia copii de la camin. Dar de 3 ani incoace, viata lui s-a schimbat radical, neasteptat, intr-un mod in care, nu i-ar fi trecut prin minte. Si responsabil de asta era tatal sau, cunoscutul Dan Tomoioaga, director in ministerul transpoturilor. De la divortul parintilor, nu a avut o relatie deosebit de apropiata  cu el. De fapt, nu avusese niciodata, pentru ca tatal, era un admirator perpetuu al eternului feminin si cand nu era plecat in interes de serviciu, era cu femeile cine stie prin ce statiuni, in escapade amoroase. I-a placut sa-si traisca viata la maxim.Mama a fost cea care si-a asumat toate responsabilitatile si greutatile de a-l creste si a-l trimite la studii. De cand a devenit director la minister, batranul Dan Tomoioaga, detesta sa i se spuna batran, a inceput sa isi ajute copii, din toate relatiile oficiale si neoficiale. Le-a creat o situatie buna, le-a dat bani, i-a ajutat sa isi porneasca afaceri, le-a gasit parteneri de afaceri in afara tarii, firme recunoscute si cu greutate in economia internationala. Brusc, Robert si-a cumparat un Mercedes, apoi inca unul pentru sotie. Si-a deschis o firma de produse parafarmaceutice si a inceput sa faca distributie. Apoi un restaurant, cateva benzinarii, o reprezentanta auto, o firma de constructii. Cresterea aceasta s-a facut rapid, si oamenii au aflat repede, ca intre ei se afla cineva care prospera cu o viteza inimaginabila. Si nu datorita performantelor personale, cat a faptului ca e ajutat permanent de cineva influent si cu bani. Si nu era greu de ghicit.Acum, Robert isi construieste o casa. Acesta e noul subiect de barfa locala. Si cum la banii lui, nu putea fi o simpla casa, el vrea una pe 3 nivele cu  20 de camere, cu lift interior si cu o curte impresionanta, sa-si poata parca masinile lui si ale musafirilor. Ceva ce nu s-a mai vazut. Pentru asta a angajat o firma de arhitectura, sa ii faca un proiect deosebit. Nu a fost greu sa ridice casa. Cand sunt bani, lucrurile se deruleaza in viteza. Cartierul de vile, in care locul central il ocupa casa lui, sa fie cat mai vizibila, din orice punct al orasului, are strazile neasfaltate, desi locuitorii zonei, au facut numeroase solicitari la primarie. Ti-e mila sa vezi masini luxoase, inecandu-se in praf vara, sau inotand in noroi, in zilele ploioase. Localnicii mai spera ca, noul lor vecin, sa ii ajute si sa ii determine cumva, pe cei de la primarie sa le asfalteze strazile. Dimineata, Robert a trecut pe la santier. Vroia sa discute cu inginerul si sa vada care e stadiul lucrarii. Ar vrea ca pana la toamna sa se mute. Nu mai poate suporta spatiul stramt din micul lor apartament. Asa ca s-a dus devreme, sa ajunga deodata cu muncitorii. De departe, vedea pe colina, cladirea imensa ce domina strada, un bloc rasarit intre niste constructii minuscule. Vazu si ca, la poarta, era un panou, rasarit cine stie de unde. Se apropie sic and cobora din masina se facu rosu de indignare. Cineva, nu se stie cine, ii plantase un panou publicitar, pe care scria cu litere mari: Aici sunt banii dumneavoastra! Echipa de muncitori tocmai ajunsese asa ca le-a cerut sa ia imediat jos panoul. Oamenii se executara zambind. Cata rautate poata sa zaca in oamenii acestia! Doar el nu le-a facut nici un rau. Si se duse glont la birou, sa se calmeze. E prea de tot, pentru ca nu trecusera nici doua luni de cand altcineva, sau poate acelasi, i-a furat masina din fata blocului, ziua in amiaza mare si i-a parcat-o pe aratura, la marginea orasului. Si nici pana acum nu s-a aflat cine. E mult mai simplu sa fii bogat in America, doar ca aici, afacerile prospera mai repede si are relatii. Altfel, nu ar sta pe ganduri.

Anunțuri

Posted on 2 Iulie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , . Bookmark the permalink. 9 comentarii.

  1. Ce rai pot fi oamenii, nu?
    Nu poate cineva sa-si ia avant in lumea afacerilor fara ca altcineva sa fi invidios pe „calitatile” lui! Ntzz, ntzz! 😉

  2. exact, draguta. 🙂 asa ma gandeam si eu.

  3. complicat si cu relatiile…asta tocmai vorbeam azi

  4. :)complicata viata, pentru unii…

  5. …niste viciosi…Nu le tihneste, nu le va tihni…Pacat de praduiala din banii publici…

  6. da. Numai ca noi muncim pentru banii acestia. Iar ei si-au tras averi si au urcat in topurile bogatiei.

  7. da…pai nu stiu daca era DNA pe vremea aceea. Oricum, intre timp, directorul a murit. Averile lui au ramas insa. Este cumva legea raspunderii ministeriale? Din cate stiu eu, nu. Asta inseamna ca fiecare ministru are voie sa fie un pic iresponsabil.

  8. Înainte de DNA a fost PNA…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: