la pescuit de sindicalisti


Sedinta de sindicat, incepu, cu aceleasi discutii interminabile. Barbatii discutau aprins, despre criza, locuri de munca instabile, disponibilizari, salarii compensatorii, miscari de protest. Sefii, vroiau sa reduca drastic numarul de angajati, desi acestia, abia reuseau sa acopere volumul de lucrari. Ca sa faca economii, cica. Asta e politica guvernului. Cu toate acestea, aceiasi sefi, foarte atenti cu cheltuirea banului public, nu si-au redus cu nimic sporurile si beneficiile care le dadeau dreptul sa incaseze lunar, salarii impresionante, incat presedintele tarii ar putea fi invidios. Daca presedintele primeste un salariu de 4000 de lei, pentru directorasii acestia, de la nivel local, un asemenea salariu ar fi o adevarata jignire. Fara 15.000 de lei, ei nu stau de vorba. Si lucreaza si ei intr-o institutie de stat. Daca un singur directoras, ca si asa sunt prea multi de se calca pe picioare, daca unul ar fi disponibilizat, ar acoperi cheltuielile cu salariile celor care ar trebui trimisi in somaj. Dar se pare ca acest cuvant, disponibilizare, nu se adreseaza si sefilor. Doru isi aminteste ca, dupa alegeri, Georgescu, fostul director a fost demis. Politicul a impus o noua echipa manageriala. Georgescu, nu era de plans. In perioada cat a condus el, s-a implicat in afaceri, cu sefii lui mai mari, si a primit si el cota din profit. Doru nu poate uita un lucru care i s-a parut relevant in felul de a fi al sefilor. Georgescu l-a trimis odata, sa-i aduca din masina o geanta cu documente. Langa geanta era o punga mare cu bani, bancnote care se revarsau in dezordine. Uite, s-a gandit el, de ce au astia nevoie de functii. Nu pentru un “amarat” de salariu de 15.000 de lei. Inchise usa masinii scarbit de parca l-ar fi vazut pe dracul in persoana nu doar tentatia lui. Directorul a fost demis, a inceput sa fie verificat de actualii directori, i s-au facut dosare si a fost nevoit sa isi caute de lucru in alta parte. Cum se vedea un lider grozav, din start a impus pe cv-ul sau, un salariu pe masura celui care il primise de la stat. Numai ca el, si-a depus cererile de angajare la firme private iar acolo, managerii sunt lideri adevarati si sunt foarte atenti cu cheltuirea resurselor, asa ca, si acum, dupa doi ani, Georgescu mai asteapta sa il angajeze cineva si mai participa la interviuri. Cum de nu i-a dat prin minte sa isi faca propria firma si sa isi puna el singur un salariu impresionant? Oricum, angajatii de aici nu pot face mare lucru. La Bucuresti se pun la cale toate smecheriile. Acolo sunt banii multi, acolo se negociaza afacerile. Si e putin probabil ca buturuga mica, din provincie sa schimbe deciile celor de sus, in privinta firmei lor. Acum se vorbeste de implementarea unui sistem nou, unic pe piata romaneasca, o tehnologie inalta, care presupune investitii uriase. Si cum pe acolo, la Centrala, sunt rechini cu potential financiar, au inceput sa discrediteze institutia aceasta, sa ia decizii care sa o aduca la faliment, ca sa poata pune ei mana, pe afacerea ce implica sute de miliarde de euro. Ca ei “e smecheri”. Nu poti sa te bati cu sistemul, gandi Doru, scarbit de atat teatru si demagogie. Se uita la colegii lui. Stateau cuminti pe scaune. Doar vreo doi trei mai impulsivi comentau aprins. Restul, asteptau ca altii sa le rezolve problemele. Se temeau pentru serviciul lor, si nu indrazneau sa isi exprime vre-o opinie.Daca aveau una. Langa el, cei doi baieti de la atelierul auto, nici ei nu erau aici cu gandurile. Isi susoteau, impartasind experientele de la partidele de pescuit. Unul, scosese din buzunar, aratandu-i celuilalt un carlig de pescuit, si il instruia cum sa il lege. Avea un fir de nailon, si, cu indemanarea specialistului, ii arata atent, tehnologia. Apoi, din plictiseala, isi rasuci firul de nailon in jurul degetului si incepu sa il roteasca, asa ca pe un lasou miniatural. Carligul cu ancora tripla, Mustad, o achizitie recenta, se infipse inexplicabil in nara colegului care, tocmai atunci, facuse o miscare neprevazuta. Degeaba incercare proprietarul ancorei sa o scoata. Nimic. Parca se infigea mai adanc. Nara colegului, puternic vascularizata, incepu sa sangereze din abundenta. Au fost nevoiti sa intrerupa sedinta si sa cheme ambulanta. Intreaga sala s-a amuzat, in timp ce liderii sindicali erau indignati de lipsa de interes a angajatilor fata de propriile probleme. Uite ca mai aveau un punct pe ordinea de zi. Accidentul a fost unul de munca sau cu munca? Barbatii astia, sunt ca niste copii, se gandeau fetele de la contabilitate. Ce prostii pot sa faca. Sedinta se incheie, cu un rezultat destul de ambiguu, iar sindicalistii, au ramas cu gandul la incidentul celor doi, de parca asta ar fi fost cea mai arzatoare problema. Dar asta nu era ceva nou. Doru era déjà obisnuit. Abia astepta sa plece. Sistemul acesta din firmele de stat, il oboseste si 20 de ani i-au fost deajuns. E vremea sa faca o schimbare si simte ca locul lui e in alta parte.

Anunțuri

Posted on 1 Iulie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , . Bookmark the permalink. 7 comentarii.

  1. PRIZONIERINLAGAR

    i-ai vazut in realitate?sunt niste burtosi mai ceva ca politicienii,slinosi si plini de ei si de bani,case,lux.crezi vreodata ca i-ar interesa soarta semenilor pe aceste obscure creaturi?Eu lucrez in comert,unde exista doar teoretic un sindicalas si crede-ma,ma bucur nespus!pro se !ma apar singur in fata acestor mizerabili.

  2. 🙂 vad pe toata lumea in realitate. Stiu cum arata, ce mentalitati au si cat profesionalism pot duce, directorasii numiti. Sunt foarte plini de sine, dar deficitari la capitolul competenta profesionala. In ce-i priveste pe sindicalisti, chiar daca sunt constituit in sidicate, nu pot face mare lucru. Toti asteapta sa nu fie implicati, preferabil sa nu semneze liste de adeziuni, sa nu cotizeze, sa nu participe la manifestatii. Sunt atatia altii care pot sa o faca in locul lor.

  3. Mai Gabitza, tu crezi ca’i usor dansul pinguinului? 😀

    • nu stiu cum e cu dansul pinguinului, ca l-am ratat. In ce priveste constiinta publica, am mari rezerve. Am senzatia ca e intr-o stare de degradare permanenta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: