Daily Archives: 29 iunie 2010

La plimbare


Nu trebuie sa neglijam necuvantatoarele din jurul nostru. Merita toata atentia si dragostea noastra. Si pentru asta, printe alte multe lucruri pe care ar trebui sa le facem, pentru ca ele sa fie fericite si sa se simta iubite, se numara si plimbarea cotidiana. Iar pentru asta, nimic nu e dificil. Merita sa le scoatem putin in lume. De ce sa le tinem o viata, indiferent cat de lunga sau de scurta, inchise intre monotonia universala a peretilor camerei?

Claustrofobie


Multi dintre oamenii de afaceri, de dupa ’89, au un numitor comun. Si-au transformat secretara, contabila, directoarea adjuncta in amanta, sau invers. Din orice punct ar fi privita situatia, da cam acelasi rezultat. Amanta e omul cel mai fidel si mai de incredere. Directorul fabricii, nu face nici el, exceptie de la aceasta “regula”. Oricat de bun specialist, negociator sau administrator ar fi, viata lui si organizarea fabricii, penduleaza intre doua femei, singurele persoane in care ar incredere. Nu ar zice totala, oricum, pe altcineva mai apropiat de atat, nu crede ca ar putea avea. Cele doua au ultimul cuvant, in orice decizie importanta. De aceea amana sa ia pe loc, orice decizie. El are in minte rezolvarea fiecarei situatii, insa de multe ori, cele doua, cu mintea lor iscoditoare si imprevizila l-au suprins, oferindu-i alternative mult mai bune. Amanta directorului, este directoarea economica. Dupa sedinta de bilant, a performantelor pe anul anterior, directorul, le-a oferit celor din echipa de conducere, o scurta vacanta, de cateva zile in Africa. Pentru a mai destinde atmosfera si relatiile de serviciu, si pentru a se mai detasa de probleme. Fiecare a fost liber sa vina cu nevasta, iubita, amanta. Oricum, se cunosteau intre ei, si nu ar fi fost discutii. Sotia directorului, nu avea chef de plimbari in soarele torid al Africii si a zis ca e mai buna o cura de cumparaturi la Paris. Pe de alta parte, stia ca sotul ei avea o relatie cu Rodica, directoarea economica, si stia ca e pe maini bune. Cel putin, nu era in atentia vreunei vanatoare de averi. Rodica, e o femeie de varsta sotului ei, are in jur de 50 de ani si inca are o fizionomie placuta marturie a frumusetii ei din tinerete. E de statura medie. Singurul ei defect e, ca s-a ingrasat in ultimii ani, peste masura. Varsta, sedentarismul, traiul bun si lipsa de timp pentru ea insasi isi spun cuvantul. Are cam 90 de kilograme si niste solduri late, prin care corpul ei exprima cu generozitate, numarul de ore pe care femeia le-a petrecut pe scaun.

Azi, e prima zi, de la intoarcerea din mica vacanta, petrecuta in “tarile calde”. Toata lumea, s-a intors cu mici atentii, cu multe impresii si povesti despre Africa, despre egipteni si piramide. Rodica a fost luata imediat in primire, de fetele de la contabilitate, sa le povesteasca cum a fost.

–         Ei, a fost foarte frumos. Atatea lucruri, noi, diferite, interesante. Am fost foarte impresionata.

–         Dar ati fost si la piramide? Cum a fost? Cum aratau in interior? Nu v-a fost frica sa intrati in constructiile acelea?

–         Pai nu am avut probleme de genul acesta. Nu am intrat ca mi-e frica de spatii inchise, spuse Rodica, foarte convingator.

Cum era sa le spuna, ca din cauza gabaritului si a latimii fundului ei, nu a avut voie sa intre in piramida, coridorul de acces fiind prevazut pentru dimensiunile umane ale altei epoci. Astfel, a trebuit sa astepte afara, in soare, intoarcerea grupului. Dar nu-i nimic. A fost o pierdere mica, pentru alte avantaje pe care i le-a oferit viata. Atata paguba, sa fie!

Transformam vise


Oamenii din jurul ei, au obrazurile scaldate in lumina si ochii stralucitori. In brate, pe umeri, prin par, poarta vise. Atatea vise, incat abia le pot duce. Si nu sunt naivi, ci doar visatori care, purtand pecetea trecutului inainteaza spre viitor. “A sosit timpul”, isi zise ea. A deschis larg portile iar deasupra, pe fronton scria cu litere verzi, uriase: TRANSFORMAM VISE IN REALITATE.  Orologiul a scos un sunet lin, pentru prima noua secunda, cea a unei ere care abia incepe.