flamand de zestre


Si-au luat impreuna micul dejun, ca in fiecare dimineata. El pleca primul asa ca, ea il privi pe geamul de la bucatarie, in timp ce sorbea din cafea. El ii facu cu mana si se fatai, in timp ce mergea, asa cum fac muierile, facand-o sa zambeasca. E un barbat brunet, inalt, cu o fizionomie care nu ii trada varsta. La cei 36 de ani ai sai, nu avea nici un fir de par alb. Poate ca nu si-a luat viata prea in serios se gandi ea. Elena se pregati si pleca si ea. Primele luni din an, se aratau dificile pentru afacerea ei. Era greu pana obtinea noi contracte si incepeau sa se finalizeze. Sfarsitul anului trecut, a fost insa, unul promitator. Iesita in strada, se lasa acaparata de atmosfera de inceput de martie. Agitatie la tarabe, cu martisoare, flori, si tot felul de cadouri. O zi incarcata isi zise ea. Urmeaza sa vada si cat de fructuoasa va fi. Si se lasa prinsa in valtoarea evenimentelor zilei, incat abia acum realiza ca trecuse de 5 si trebuia sa se intoarca acasa. Sigur, Gica, a ajuns inaintea ei si nu ii placea sa fie singur. De aceea el, nu a fost de acord ca ea, sa accepte o oferta tentant,a dar care presupunea, pe langa bani mai multi, un program de lucru mai dificil. Intra in casa, dar o intampina doar pisica, suparata ca fusese lasata singura toata ziua, si trebui sa o ia in brate cateva minute. Pe la 6, incerca sa il sune, insa telefonul lui era inchis. “Sper sa nu se fi intamplat ceva”, isi zise ea. Asa ca suna la serviciu.

–         Buna seara, d-nul Dragan? Elena sunt, prietena lui Gica. Spuneti-mi este acolo?

–         Buna seara. Gica a plecat. V-a lasat cheia de la casa aici. Puteti veni sa o ridicati cand doriti.

–         Cum adica a plecat? Unde?

–         A plecat acasa, la Targu Jiu.

Cum putea sa plece asa? Ei ii incolti o banuiala. Se duse imediat dupa cheie, la atelierul unde barbatul lucrase, pana azi. Seful lui, ii dadu cheia. In scurta lor conversatie, afla niste lucruri stupefiante.

–         Gica, se plangea mereu cat de prost e tratat, ca  “faceti pe sefa”, ca nu va poate controla, ca nu ii gatiti, ca doar el castiga bani si le face pe toate. Acum imi dau seama ca lucrurile stau altfel. Dimineata m-a rugat sa ii fac lichidarea, ne-a servit pe toti cu cafea si l-am condus la tren.

Ea isi amintea ca el se plangea mereu ca nu are bani, ca nu e platit si seful isi bate joc de el. Afla ca in tot timpul acesta, el era platit foarte bine. Mai mult, isi lua liber pentru diferite escapade. Dar ce l-a durut cel mai tare pe Gica, a fost ca ea, i-a spus la un moment dat, ca nu merge relatia lor, si ar fi bine sa se desparta. Cum, adica sa ii spuna lui cineva asta? Ca nu e destul de bun? Dar ce o sa zica prietenii lui? Si mai ales inainte de sarbatorile de iarna! Asa ca barbatul, in sinea lui, hotara sa puna punct cand va vrea el, si sa ii dea o lectie femeii acesteia arogante. Stia ca ea, urma sa incaseze de pe niste contracte, sume frumoase. Va incerca sa o faca sa aduca banii acasa iar el, ii va lua si va disparea cu ei. Dar cum ea avea plati de facut, nu a adus banii asa cum se astepta el. Decat foarte putini. Atunci, a convins-o sa mearga la ei, la Tg Jiu, sa isi gaseasca acolo parteneri, ca piata in domeniul in care ea lucra, era goala. Iar daca nu-si va gasi parteneri sau contracte interesante, el va gasi un pretext sa ramana acasa si s a nu se mai intoarca. Inventeaza el ceva.

Conjunctura a facut ca ea, sa intre in contact cu niste oameni de afaceri, insa nu le-a dat un raspuns pe loc. A stat putin sa se gandeasca si a realizat ca e foarta riscanta propunerea lor. Asa ca oricat de tentanta a fost, a refuzat-o. Acum intelegea de ce el insista sa accepte.

D-nul Dragan continua sa ii spuna lucruri pe care nu ii venea sa le creada.

– Ne-a povestit ca  sunteti pe punctul de a incheia o afacere foarte mare, si ca el s-a oferit sa insoteasca transportul cu marfa. Iar daca prima varianta nu i-a reusit, asta cu sigur va fi una de succes.

Elena, statea pe scaun si se uita in paharul cu apa asteptand sa tasneasca de acolo o balena. Lucrurile in mintea ei, prindeau repede contur. Cat teatru a jucat barbatul acesta! Incredibil! Un vanator de zestre fara scrupule, un tip pus pe capatuiala pe munca altora. Cand a venit la ea, avea o plasa cu cateva haine uzate si sifonate. Ea l-a imbracat din cap pana in picioare si acum, el a plecat cu cele mai bune haine ale lui lasanadu-i ei, vechiturile pe care nu se indurase sa le arunce. In fiecare zi, ii spunea cat o iubeste, si ca el moare fara ea. Si ii zambea, o facea sa vina cu tot felul de planuri si idei de viitor. Ba o mai consinsese si pe sora lui, care s-a oferit sa ii trimita, cu titlul de imprumut 1000 de euro, ca sa participle si el la afacere. Asta era. Acum ea ii trimisese banii  mamei ei si el plecase voios acolo. Foarte bine. Deci in timp ce el facea cea mai simpatica moaca din lume, in ultimele luni, nu a urmarit decat cum sa ii traga un tun, drept razbunare ca a avut obraznicia de a-i spune ca relatia lor nu merge. Isi amintea perfect cum spunea el, ca olteanul, daca nu iti trage o teapa nu e sanatos. Se simte penibil. Si cum ardelenii, sunt niste naivi ca nu se targuiesc si se tin de cuvant.

Elena se scutura. Se bucura ca, in ciuda situatiei, cineva acolo sus o iubeste, si nu a patit ceva mai rau. Viata ei va merge inainte si va fi atenta, mult mai atenta la oameni.

Dupa doua luni, tanara incepu se primeasca mesaje de la Gica. El nu stia ca ea aflase totul. II zicea ca o iubeste, ca vrea sa vina inapoi, ca sora lui l-a mintit si nu i-a trimis bani, ca nu are de lucru. Déjà era o victima, care avea nevoie de ajutor. Elena ii raspunse scurt.

“Stai foarte bine acolo unde esti. Nu e nevoie sa te mai deranjezi. Ai plecat, nici macar nu m-ai sunat, ba mai mult, ti-ai schimbat numarul. Vezi-ti de viata si de problemele tale.”

“Aha. Am stiut eu intotdeauna cat de afurisita esti. Nici nu ma mir ca altii nu au stat cu tine. Esti o increzuta, cu pisica aia, in frunte. Si daca vrei sa stii, cat am stat cu tine, am facut doar foamea.”

Elena rase. Nici macar nu avea pe cine sa se enerveze. Bine ca nu i-a murit foamea in casa. Era ultimul lucru pe care se astepta sa il reproseze.

De cate ori credem ca ne e greu sau avem probleme, exista lucruri mult mai grave care ni se pot intampla. Si poate, lucrurile grele, delicate situatiile dificile, sunt doar niste lectii de viata sau drumuri noi pe care trebuie sa pasim ca sa ne atingem scopurile sau idealurile. In felul acesta, invatam sa apreciem altfel tot ceea ce realizam si ce avem, oricat de marunt sau de nesemnificativ ne-ar parea.

Anunțuri

Posted on 28 Iunie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , . Bookmark the permalink. 6 comentarii.

  1. Am cunoscut si altfel de olteni; mai precis un oltean pacalit de o constanteasca musulmana…I-a promis ca trece la ortodoxie…Oricum, povestea este inca in desfasurare; olteanul a cheltuit pana acum numai vreo 100.000 de euro…

  2. 🙂 ai cunoscut varianta inversa. Un oltean pacalit nu unul care pacaleste.

  3. Povestile tale sunt inspirate din realitate? Imi place mult cum sunt scrise.

  4. Da. reprezinta destul de fidel scene de viata. Din viata mea, cele mai multe dar si a unor persoane cunoscute. Ma bucur ca iti plac.

  5. Concluzia: mananci un sac de sare langa un om si tot nu stii ce zace’n el…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: