Daily Archives: 25 iunie 2010

Dipladenia


E una din plantele pe care le iubesc, desi nu prea cred ca sunt plante pe care sa nu le iubesc. Am cumparat-o acum doua luni si a crescut, a tot crescut, lastarii ei depasind deja 1 metru lungime. Cum nu pot lasa afara, din cauza ploilor si a vantului, o tin in casa si i-am pus un suport sa o dirijez. E Foarte decorativa. Poate ajunge pana la 3 metri lungime sau poate fi tunsa si lastarii ei vor alcatui o tufa. Ii place lumina puternica si soarele. Infloreste tot timpul anului daca are conditii optime. Nu e foarte pretentioasea Are nevoie doar de pamant usor acid si umiditate moderata. Ca multe alte plante tropicale, este toxica. Seva care curge, cand planta „se raneste” sau cand ii rupeti o frunza sau tija, este toxic. Inmultirea se face prin butasi. Daca nu aveti rabdare, puteti sa cumparati plantute noi. Nu sunt foarte scumpe, dar e mai sigur ca le veti avea. In cele doua imagini, puteti vedea cat a crescut, in 3 luni, de cand am achizitionat-o.

Nebun de alb


O piesa pe care o iubesc, de ani de zile, de pe vremea Cenaclului Flacara. Versurile apartin poetului Adrian Paunescu, iar muzica, si interpretarea unui cantaret clujean. Modest, sensibil si pasionat de muzica folk, Emeric Imre este putin cunoscut neavizatilor si generatiilor dupa Cenaclul Flacara. Va propune piesa aceasta calda, emotionala, pentru weekend.

O dragoste pana la cer


Ferma de pui, e situata pe un deal, la marginea orasului. Un drum asfaltat urca dealul si trece, pe langa cateva case izolate. De o parte si de alta, campul verde, doar ici si colo cate un pom. De aici, orasul are alta perspectiva. Se vad casele jos, in vale, iar pe dealurile din fata stau neclintite cartierele de blocuri cu 10 etaje, ca niste giganti. Dincolo de ferma, e padurea, ce se intinde verde si fosnitoare, imbiind la liniste si vesnicie, iar deasupra ei, cerul albastru al unei dimineti senine, de duminica. Nelu, urca pe jos drumul spre ferma, si distanta nu i se parea deloc mare. Ii placea sa faca miscare, mai ales ca la serviciu, nu se prea obosea. Era un fel de om bun la toate. Se ocupa de probleme administrative, raspundea la telefon, si avea grija de ferma, cand proprietarul acesteia lipsea. E o  fire blanda iar seriozitatea lui si statura impunatoare il faceau respectat. Are aproape 2 metri inaltime si la cei 37 de ani ai sai, e un barbat puternic si sprinten. Drumul prafuit, si ierburile ude inca de roua imprastiau un miros placut, parca ar umbla pe ulitele copilariei lui, la tara. Pacea aceasta, era tulburata din cand in cand, de clopotele care chemau credinciosii la liturghie. Dar el nu le auzea. Gandurile lui, erau un tavalug care o lua inaintea pasilor si el, le urmarea parca din priviri. Gina, nevasta lui, e plecata de cateva zile, acasa, in Moldova, peste Prut. Iar el sta ca pe ace. In ochii lui, e cea mai frumoasa femeie din lume si e ingrijorat, asa cum e de altfel intotdeauna. E foarte mandru de ea, dar mereu sta cu frica in spate sa nu i-o sufle altul. Si acum, dupa 15 ani de casnicie. Asta e pedeapsa barbatului care isi ia nevasta frumoasa, se gandea el. Si mai stia el, ca Gina, daca se intampla sa bea ceva, are niste reactii ciudate. Devine foarte vesela, prietenoasa si  face tot felul de lucruri pe care nu ti le imaginezi. Acum doua saptamani, au fost invitati la ziua unor prieteni. Dupa 2 pahare de palinca, ea s-a inveselit brusc. Prefacandu-se ca isi pierde echilibru, dar clatinandu-se de-a binelea, a cazut cu mana in tortul gazdelor, stricandu-le acestora cheful.  El s-a simtit penibil, iar ei, nici ca-i pasa. A doua zi, nu-si mai aducea aminte de nimic, insa nici nu se arata suparata cand  ii povestea, ce traznai facuse ea cu o seara inainte. Iar acum, ca e la Chisinau, si nu e si el cu acolo, cine stie ce o fi facand. Daca ceva l-a consumat in viata aceasta, atunci grijile pentru femeia asta si dragostea lui nebuna, pentru ea au facut-o. Ii e foarte greu sa nu o stie aproape si abia astepta sa o vada acasa. Nelu mai avea cativa metri pana la poarta fermei si ii veni in minte, ca dupa ploile din zilele acestea, padurea e plina de ciuperci, asa ca, se duse si culese ciuperci. Ii placeau la nebunie, si lui si sefilor. Cand intra pe poarta, avea déjà o plasa cu ciuperci, iar doamna Geta, sotia inginerului, le lua si le duse la bucatarie. Le gati de dimineata cu mamaliguta. Inginerul Radu Iepure, era plecat prin oras si apoi urma sa aduca de la aerport niste suedezi, cu care aveau problele de afaceri. Geta si sotul ei, stateau mai mult la ferma. Aveau acolo construita o casuta, foarte cocheta si moderna, cu 2 dormitoare la etaj si cu un living mare la parter. Aveau si apartament in oras, intr-un cartier nou dar pe acolo, dadeau mai rar sau isi cazau musafirii. Viata lor era la ferma. Pentru suedezi, se faceau pregatiri si urmau sa vina deseara si niste prieteni de la Oradea. Afara era din ce in ce mai cald. Mai spre dupa amiaza inginerul sosi cu invitatii si  le prezenta ferma, afacerea lui pe care o pusese pe picioare acum 10 ani>. Ii invitaapoi in casa. Ii servi cu preparatele pe care Geta, ajutata de un bucatar din oras, le pregatise cu mare grija. Dupa cateva ore, Radu se enerva ca Geta se molesise. Ea ii zise ca nu se simte prea bine si ca s-ar intinde cateva minute. Poate din cauza caldurii si a tensiunii. Radu se enerva  pe ea. Chiar acum si-a gasit sa fie obosita, cand are musafiri? Isi continua rolul de gazda si ii duse pe suedezi la apartament, lasandu-i acolo.

Ajuns acasa, Geta era in pat. Ii erau rau. Radu iesi in curta sa il caute pe Nelu. Se gadeste sa dea o fuga la spital cu Geta, sa nu fie ceva probleme de tensiune. Batu la usa biroului unde statea Nelu.

– Auzi, o sa lipsesc vreo doua ore. Mergem pana in oras, ca femeia asta nu stiu ce are.

Vorbele lui, ramasera insa in aer. Nelu, statea inert, cu capul pe masa. Ce or fi patit? Deja se sperie. Iesi in curte si suna la Salvare. Afara, dadu cu ochii de Nero un ciobanesc mioritic cat un vitel. era mort, cu limba atarnand, langa cusca. Inginerul tremura tot.

Ambulanta veni in cateva minute si il lua pe Nelu. Era inca in viata. Geta le spusese de ciuperci si au inteles ca de la ele li se trage. Nu stie ce s-a intamplat, doar ea le cunoaste si Nelu la fel. Norocul ei a fost ca nu a avut timp sa manance, decat foarte putin, fiind ocupata cu pregatirile pentru invitati. Bine ca nu au pus ciuperci si in preparatele acestora.

Geta fu dusa imediat in rezerva. Inginerul il cauta pe doctorul Ionescu, fostul lui coleg din generala, si acesta se ocupa personal de ea. Dupa spalaturi si tratament, femeia incepu sa isi revina. Ocupat de atatea griji, de ferma lasata de izbeliste si de copii, nu mai avu timp sa vada ce face Nelu. O singura data a intrat sa il vada. Isi revenise si era sub perfuzii. Abia vorbea. Nelu, nu prea avea rude, iar cei doi veri, care trecusera pe la el, aveau si ei problemele lor. Ii ruga sa o cheme pe Gina. Pentru ca nimeni nu venise cu “plicul”, celebrul plic al medicinei romanesti, doctorii nu il bagau in seama, iar asistetele nici atat. Era aproape uitat in salonul sau. Lui i-au facut spalaturi abia a doua zi. Inca mai avea in stomac, resturi de ciuperci nedigerate. Marti, dupa vizita medicului, Nelu cazu in coma.

–              Mai traieste cel mult 6 de ore, dadu el verdictul, cu nepasarea obisnuita a celui care lucreaza cu suruburi. Se duce. A mai trait 48 de ore. Dorinta lui de a o mai vedea inca odata, pe femeia lui draga, era mai puternica decat moartea.

Verii bolnavului, oameni simpli si saraci, nu aveau curajul sa zica nimic. Au acceptat sentinta medicala cu ingrijorare si neputinta. De cate ori deschidea ochii, Nelu se uita in jur. Privirea lui o cauta pe Gina. Ea a ajuns joi dimineata, obosita de drum. Intra in salon si il lua de mana. Ochii lui s-au dechis si s-au umplut de lacrimi, care-si faceau loc pe obrajii arsi de soare, in doua paraiase limpezi. Cinci minute, a privit-o cu drag si i-ar fi spus cat de mult o iubeste, dar cuvintele nu vroiau sa zboare de pe buze. Gina ii saruta mana, si isi apropie obrazul de al lui, asa cum facea de multe ori. Parfumul si caldura fina pe care o emana ea, il invalui si inchise ochii. S-a stins. Un om cat un munte, cu sufletul o flacara vie, purtand cu el, dincolo de lumi, imaginea celei mai frumoase femei din viata lui.

Au trecut de atunci 15 ani. Gina e o femeie singura. Iar pentru cunoscuti sau necunoscuti, ea asa va fi. Fiica ei, e plecata din tara iar singura ei bucurie, sunt copiii de la gradinita unde lucreaza. Ei ii aduc zambetul pe buze. Cand se intoarce acasa, in acas unde ea a statul cu barbatul ei, amintirile cuibarite acolo ies din colturi si o invaluie. Nu se simte singura deloc. Nelu e cu ea, mereu. Seara, cand se culca si stinge lumina, il vede stand pe marginea patului, o umbra alba, straverzie. Se uita la ea cu drag, asa cum facea el de obicei. Daca ea intinde mana sau vrea sa ii vorbeasca, el dispare. Acum s–a invatat cu el. Uneori il vede intins langa ea. Alteori sta pe fotoliu. Nu zice nimic. Nu gesticuleaza. E linistit si o priveste. Dragostea aceea a lui, pluteste, inunandand casa. Gina e fericita si a inteles, a accepatat ca ea nu va mai fi niciodata femeia altui barbat. Iar omul acesta, o vegheaza. Are grija de ea, si nu s-a sintit niciodata singura, neputincioasa sau abandonata.

Lucrurile acestea, Gina le tine doar pentru ea. Nu ar putea povesti nimanui. Oamenii ar considera-o nebuna. Uneori, cand trebaluieste prin casa, vorbeste cu glas tare, ca si cum acoloar fi cineva. Si este. Dragostea unui om care a iubit-o pana la cer si inapoi.