fata de la miezul noptii


Simion, e un barbat tanar, vesel si plin de viata. Fiind baiat de la tara, are lucrurile bine oranduite in minte. Cum a terminat armata, si gasit repede un serviciu. E harnic, invatat cu munca de mic. Desi e singur la parinti, nu a fost scutit de munci si tatal sau, un om gospodar, l-a invatat de toate, ca asa trebuie sa stie barbatul. Stie ca isi construiasca o casa cu mainile lui, sa isi puna prizele, daca e nevoie,sa taie lemne la padure,  sa lucreze pamantul. E un om in toata firea, iar armata i-a intarit si desavarsit caracterul. Ii place sa fie luat in serios, asta pe cand altii de varsta lui, sunt tratati inca, de catre oamenii din sat, cu indulgenta si superioritate, pentru ca nu sunt copti la minte. El stie ca pentru a avea de toate, trebuie sa munceasca, sa fie serios si sa isi faca bine planurile de viitor. Cum arata viitorul in ochii lui? Pai sa nu-i lipseasca nimic, sa aiba o familie frumoasa si multi copii, ca si el, si tatal sau au fost singuri la parinti. E rau sa nu ai frati si sa nu ai pe nimeni apropiat, cand ai greutati. De ceva vreme, a cunoscut o fata dintr-un sat vecin. Si cum ii placea de ea, ca era harnica si frumoasa incat, o curtau toti feciorii de varsta lui, le-a luat-o inainte, si a fost cu parintii s o ceara de nevasta. Ea a acceptat, asa ca, pregatirile de nunta sunt in toi. In Ardeal, nuntile la tara, sunt un eveniment care implica toti oamenii din sat. Fiecare participa la pregatiri, ajuta familia care organizeaza nunta. Fiecare familie, duce la cei care fac “uspatul” produse de care au nevoie : zahar, ulei, faina, unt, oua, carne, incat organizatorii nu au o asa de mare povara pe umeri. E mare cheltuiala la nunta si asta ii ajuta. La randul lor, cand altcineva din sat are nunta sau inmormantare, participa la fel cu produse iar vecinii ajuta la peraparea bucatelor si prajiturilor  si la organizarea ospatului. E intr-un fel, ca intr-o mare familie. Simion e mandru acum, ca el e in centrul atentiei de data asta. Feciorii din sat il felicita si in privesc cu invidie sau cu bucurie, dupa cum le e felul.

–         Asa-i bunicule, ca mi-am organizat bine lucrurile si viata? Il intreaba el pe bunicul lui cel mai drag.

–         Da, dragul mosului. Numai ca uneori, viata le mai oranduieste si ea, altfel decat vrem noi. Batranul Grigore, statea pe terasa casei, cu pipa in gura si se uita la nepotul sau, care ii amintea perfect de zilele tineretii lui.

–         Ei bunicule, esti mereu tare indoielnic. Lasa ca o sa fie bine. O sa vezi asta. Si daca nu, atunci o sa le facem, sa fie bine. De aceea suntem si noi in viata asta, sa facem lucrurile sa mearga si nu sa ne impiedicam de orice.

Batranul zambi si ii dadu dreptate, asta ca sa il incurajeze. Parca poti sa te pui cu lucrarea Domnului?

Nunta e una mare, cu 200 de invitati. Mireasa a fost adusa, de acasa cu alai, cu ceterasi, cu druste, cu cai, cu staroste. O nunta taraneasca, dar plina de frumusete, asa cum sunt nuntile pe la noi. Inainte a se se strange darul miresei, nasii au primit “gaina”. Una dintre vecine, i-a adus gaina pe o farfurie, o gaina facuta la cuptor si decorate cu flori. Vecina, venea cu un ceteras si la fiecare pas se oprea, zicand cate o strofa dintr-o poezie, creata special pentru acest moment, cu usoare ironii la adresa nasilor, mirilor sau socrilor. In cele din urma, gaina a fost cinstita generos, cu o suma de bani. S-a adunat si darul, o treaba anevoioasa. Tinerii au adunat o suma frumusica si isi puteau incepe viata linistiti. Dupa miezul noptii, mireasa a disparut. Se obisnuieste sa se “fure” mireasa, de catre apropiatii mirilor si o restituie in schimbul indeplinirii de catre mire a unei dorinte. Un litru de palinca, o lada de bere, o sampanie, depinde de “hot”. Dar a trecut ceva vreme si nimeni nu venea inapoi cu mireasa. Asa ca Simion a iesit afara cu nasa, sa o caute. Nunta se tinea in cort, in curtea casei. Simion a intrat in casa, gandidu-se ca poate i s-a facut rau fetei sau poate ca a atipit, obosita de pregatirile dinainte. Mireasa nicaieri. Pe pat, in camera, rochia ei alba, de mireasa, cumparata de la Cluj, si volalul lung. Alaturi, un billet: “am plecat. Nu ma mai cauta. Imi pare rau”

Simion simti ca se prabuseste cerul peste el. Chiar el sa pateasca una ca asta? Sa fie facut de rusine in fata satului? El care si-a dat silinta sa fie toate lucrurile in ordine? Si fata asta, pe care o iubea si care a acceptat sa fie nevasta lui? Ce secrete ascundea, de ce nu i-a spus de la inceput? Nasa, o tinerica descurcareata, nu se pierdu cu firea si veni cu o idée. Are ea o prietena la Turda, singura, frumusica si sigur va accepta sa vina ea, mireasa in locul celei dintai. Se urcara in masina, si in scurt timp au fost la casa fetei. Ioana, era acasa, dormea. Nici prin vis nu i-ar fi trecut ce ii poate aduce viata la usa, in toiul noptii. Simion se uita la fata ciufulita si frumoasa, trezita si nedumerita in miez de noapte. Nici el nu ar fi ales-o mai bine. Era mai emotionat decat a fost la ceremonia de cununie. Parintii fetei ii spusera ca e alegerea ei. Daca crede ca e bine, atunci sa mearga cu feciorul acesta. Si ea l-a ales. S-au dus la nunta. S-a imbracat. Rochia primei fete ii venea perfect. Parca ar fi ales-o pentru ea. Si ii si placea. Zambi. Mireasa din vis, se gandi ea. De cate ori nu a visat cum va fi noaptea nuntii ei si nu si-a dorit niciodata una ca a celorlalte fete. A ei trebuia sa fie altfel. Si uite ca dorinta i se implineste. Nunta continua, netulburata, si nimeni nu observase sa mireasa nu mai era aceeasi de la inceputul ospatului. Nici macar rudele primei fete, care erau in toiul jocului. Poate ca si masa plina de bucate si de bautura a avut darul sa ii distraga pe nuntasi.

Simion si Ioana s-au cununat dupa doua saptamani. Si s-au bucurat de o viata frumoasa. Au patru copii si fiecare a ajuns bine in viata. Nepoteii sunt bucuria lor.

– Asa-i bunicule ca mi-am organizat bine jucariile si lucrurile? zise strengarul de 10 anisori. Simion zambi. Da dragul bunicului, numai ca viata le mai oranduieste si ea, uneori. Nepotelul ridica o spranceana, semn ca nu a inteles perfect totul. Dar bunicul stia deja, cum e cu planurile si cu organizarea. Nimic in viata nu e intamplator. Nici macar momentul acesta, cand sta cu nepotelul lui, urmarindu-i grija pentru lucrurile marunte pe care le facea.

Anunțuri

Posted on 20 Iunie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , . Bookmark the permalink. 15 comentarii.

  1. Asta e caz real? Oricum, ce mai conteaza… e’o frumoasa poveste de viata! Si da! nimic nu e intamplator in viata asta!

  2. este… toate povestirile mele sunt cazuri reale, si am incercat sa redau cat mai fidel situatiile. 🙂

  3. Nasa face toti banii…Mireasa a fugit si cu banii? Sau n-a dus-o capul…

  4. nu…fara bani. 🙂 amuzant a fost ca nu s-au prins de „inlocuire”, rudele miresei. Iar nasa, intr-adevar, demna de admiratie, ca a reusit a rezolve o problema, atat de arzatoare.

  5. Carmen Negoita

    Norocul mirelui a fost până la urmă naşa, că fără ea rămânea de râsul satului, cum s-ar spune. Se pare că a avut mână bună naşa. 🙂

  6. Trebuia sa se insoare cu nasa hihihi

  7. nimic nu e pierdut…

  8. Foarte frumoasa poveste.M+au trecut fiori cand am citit-o!:)

  9. ma bucur daca ti-a placut. Mai sunt si altele, la fel de emotionante. Cand ai timp si dispozitie, esti invitata sa le citesti. Multumesc de trecere. 🙂

  10. frumoasa poveste… cu happy end… pacat ca m-am nascut barbat, ca tare mi-ar fi placut sa fiu eu nasa :))

  11. … am uitat sa te felicit :)… acum am avut si eu mai mult timp sa-ti iau la purecat blogul, si constat cu placere ca nu ti-ai pierdut deloc indemanarea in manuirea condeiului, ba din contra, ai devenit si mai iscusita… sunt foarte mandru ca primii pasi in jurnalistica mi-au fost indrumati de catre tine… Multumesc Gabi!

    • ma bucur ca iti place ce citesti pe aici. Te astept cu drag.:) Stiu ca a fost deja ziua ta, dar te rog sa primesti felicitarile si urarile de bine si de impliniri in multi ani sanatosi si frumosi, acum!
      Ma gandeam sa iti recomand doua povestioare dragute. Englezii in Maramures si Alifia. Desi Povestirile din cartier toate sunt interesante, si sunt povesti de viata traite. Cand ai timp si rabdare, citeste-le.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: