cu sinceritate


S-au intalnit dupa cativa ani. Doua femei, una de treizeci si ceva, cealalta de 60. Doua foste colege de birou. S-au intalnit pe strada, s-au intampinat cu zambete si imbratisari, au schimbat cateva cuvinte despre traiectoria vietii lor, din anii scursi, de cand nu s-au mai vazut. Amanadoua au fost functionare. Prima, a crezut ca poate face mai mult de atat, a aspirat la altceva si mai aspira inca, intr-o competitie cu viata si cu ea insasi. Lucreaza acum, ca asociat, intr-o companie privata, intr-un oras mare. Pentru d-na Mariana, cea de-a doua, a fost unicul ei job, functionara, si atat. Acum s-a pensionat si ingrijeste de nepotei. Spatiul in care discuta ele, pe o banca de pe trotuar, este unul neutru, departe de atmosfera oficial si sobra de la birou si mai ales departe de competitiile si micile rautati care domnesc intre functionarii din institutiile publice. Doamna Mariana, a simtit ca e momentul sa faca o marturisire, neasteptata.

– Stii ce Daniela? Trebuie sa iti spun un lucru care ma framanta de mult timp. Mi-am dat seama dupa ce ai plecat de la noi, ca, de multe ori m-am purtat foarte urat cu tine, cat am fost colege, fara vreo justificare. Si cu toate acestea nu m-ai jignit si nu mi-ai vorbit urat niciodata. Stiu ca te-am ranit, si te vedeam uneori suparata. Pentru toate acestea, chiar daca vin tarziu, te rog sa accepti scuzele mele.

Daniela o privi cu admiratie si cu drag. Trecuse demult peste momentele acelea, cand fosta colega ii baga bête in roate, pentru ca nu accepta ca alta sa beneficieze de mai multa consideratie si apreciere, din partea sefului lor.

–         Nu trebuie sa va scuzati. Am invatat sa iau din viata lucrurile bune. Si, in ciuda micilor incidente, am invatat foarte multe de la dumneavoastra. Eu va multumesc.

Au mai discutat, minute in sir, apoi s-au despartit cu o imbratisare calda. Momentul lor de sinceritate a daramat un zid care se instalase intre ele. Pacat doar, ca asta se intampla, atat de tarziu in viata lor, incat e posibil sa nu se mai reintalneasca vreodata. Dar cel putin, se vor gandi cu drag una la alta.

Anunțuri

Posted on 20 Iunie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , . Bookmark the permalink. 6 comentarii.

  1. Momentele de sinceritate. Uneori ne este teamă de ele. Amânăm clipa/ora/ziua în care să lăsăm sufletele deschise. O facem la un moment dat. Poate că este deja prea târziu, aşa cum ai spus şi tu pe final…

  2. Poate, dar pentru pacea lor sufleteasca si pentru bucuria unor amintiri mai placute, cu siguranta nu e niciodata prea tarziu. Asa cum spui insa, oamenilor le e frica sa fie sinceri. Se tem de adevar. Sunt ezitanti si cred ca multi dintre ei, sunt de principiu ca, un adevar neplacut, poate fi inlocuit de o minciuna frumoasa.

  3. Uite ca tot veni vorba de sinceritate vrea sa’ti zic ca n’am niciun chef sa calc camasa sotului pe caldura asta! si nici nu-mi place sa calc! aaaa! trebuia sa-i spun lui, nu? 😀

  4. da…poate ca incepe sa si le calce singur 🙂 Banuiesc ca exista diviziunea muncii la voi acasa. Eu l-am invatat pe fiul meu sa isi rezolve singur problemele gospodaresti, inclusiv calcatul hainelor. Nu are decat sa-i foloseasca.

  5. Niciodata nu este tarziu ca sa daramam ziduri devenite inutile in arc peste timp. Viata ne aduce laolalta cu oameni din trecut cand ne asteptam mai putin.Si asa apare bucuria regasirii, chiar si cu o colega mai in etate. De fapt, lucrurile simple din existenta noastra reprezinta frumusetea unor clipe din cotidian la care nu ne gandim niciodata, deseori.

  6. Sunt de aceeasi parere. Chiar si de dragul unor vremuri trecute, merita sa ne amintim, cu ganduri frumoase, despre cei care sunt calatori prin viata noastra.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: