Daily Archives: 20 iunie 2010

shakira


Mi-a placut clipul acesta.

fata de la miezul noptii


Simion, e un barbat tanar, vesel si plin de viata. Fiind baiat de la tara, are lucrurile bine oranduite in minte. Cum a terminat armata, si gasit repede un serviciu. E harnic, invatat cu munca de mic. Desi e singur la parinti, nu a fost scutit de munci si tatal sau, un om gospodar, l-a invatat de toate, ca asa trebuie sa stie barbatul. Stie ca isi construiasca o casa cu mainile lui, sa isi puna prizele, daca e nevoie,sa taie lemne la padure,  sa lucreze pamantul. E un om in toata firea, iar armata i-a intarit si desavarsit caracterul. Ii place sa fie luat in serios, asta pe cand altii de varsta lui, sunt tratati inca, de catre oamenii din sat, cu indulgenta si superioritate, pentru ca nu sunt copti la minte. El stie ca pentru a avea de toate, trebuie sa munceasca, sa fie serios si sa isi faca bine planurile de viitor. Cum arata viitorul in ochii lui? Pai sa nu-i lipseasca nimic, sa aiba o familie frumoasa si multi copii, ca si el, si tatal sau au fost singuri la parinti. E rau sa nu ai frati si sa nu ai pe nimeni apropiat, cand ai greutati. De ceva vreme, a cunoscut o fata dintr-un sat vecin. Si cum ii placea de ea, ca era harnica si frumoasa incat, o curtau toti feciorii de varsta lui, le-a luat-o inainte, si a fost cu parintii s o ceara de nevasta. Ea a acceptat, asa ca, pregatirile de nunta sunt in toi. In Ardeal, nuntile la tara, sunt un eveniment care implica toti oamenii din sat. Fiecare participa la pregatiri, ajuta familia care organizeaza nunta. Fiecare familie, duce la cei care fac “uspatul” produse de care au nevoie : zahar, ulei, faina, unt, oua, carne, incat organizatorii nu au o asa de mare povara pe umeri. E mare cheltuiala la nunta si asta ii ajuta. La randul lor, cand altcineva din sat are nunta sau inmormantare, participa la fel cu produse iar vecinii ajuta la peraparea bucatelor si prajiturilor  si la organizarea ospatului. E intr-un fel, ca intr-o mare familie. Simion e mandru acum, ca el e in centrul atentiei de data asta. Feciorii din sat il felicita si in privesc cu invidie sau cu bucurie, dupa cum le e felul.

–         Asa-i bunicule, ca mi-am organizat bine lucrurile si viata? Il intreaba el pe bunicul lui cel mai drag.

–         Da, dragul mosului. Numai ca uneori, viata le mai oranduieste si ea, altfel decat vrem noi. Batranul Grigore, statea pe terasa casei, cu pipa in gura si se uita la nepotul sau, care ii amintea perfect de zilele tineretii lui.

–         Ei bunicule, esti mereu tare indoielnic. Lasa ca o sa fie bine. O sa vezi asta. Si daca nu, atunci o sa le facem, sa fie bine. De aceea suntem si noi in viata asta, sa facem lucrurile sa mearga si nu sa ne impiedicam de orice.

Batranul zambi si ii dadu dreptate, asta ca sa il incurajeze. Parca poti sa te pui cu lucrarea Domnului?

Nunta e una mare, cu 200 de invitati. Mireasa a fost adusa, de acasa cu alai, cu ceterasi, cu druste, cu cai, cu staroste. O nunta taraneasca, dar plina de frumusete, asa cum sunt nuntile pe la noi. Inainte a se se strange darul miresei, nasii au primit “gaina”. Una dintre vecine, i-a adus gaina pe o farfurie, o gaina facuta la cuptor si decorate cu flori. Vecina, venea cu un ceteras si la fiecare pas se oprea, zicand cate o strofa dintr-o poezie, creata special pentru acest moment, cu usoare ironii la adresa nasilor, mirilor sau socrilor. In cele din urma, gaina a fost cinstita generos, cu o suma de bani. S-a adunat si darul, o treaba anevoioasa. Tinerii au adunat o suma frumusica si isi puteau incepe viata linistiti. Dupa miezul noptii, mireasa a disparut. Se obisnuieste sa se “fure” mireasa, de catre apropiatii mirilor si o restituie in schimbul indeplinirii de catre mire a unei dorinte. Un litru de palinca, o lada de bere, o sampanie, depinde de “hot”. Dar a trecut ceva vreme si nimeni nu venea inapoi cu mireasa. Asa ca Simion a iesit afara cu nasa, sa o caute. Nunta se tinea in cort, in curtea casei. Simion a intrat in casa, gandidu-se ca poate i s-a facut rau fetei sau poate ca a atipit, obosita de pregatirile dinainte. Mireasa nicaieri. Pe pat, in camera, rochia ei alba, de mireasa, cumparata de la Cluj, si volalul lung. Alaturi, un billet: “am plecat. Nu ma mai cauta. Imi pare rau”

Simion simti ca se prabuseste cerul peste el. Chiar el sa pateasca una ca asta? Sa fie facut de rusine in fata satului? El care si-a dat silinta sa fie toate lucrurile in ordine? Si fata asta, pe care o iubea si care a acceptat sa fie nevasta lui? Ce secrete ascundea, de ce nu i-a spus de la inceput? Nasa, o tinerica descurcareata, nu se pierdu cu firea si veni cu o idée. Are ea o prietena la Turda, singura, frumusica si sigur va accepta sa vina ea, mireasa in locul celei dintai. Se urcara in masina, si in scurt timp au fost la casa fetei. Ioana, era acasa, dormea. Nici prin vis nu i-ar fi trecut ce ii poate aduce viata la usa, in toiul noptii. Simion se uita la fata ciufulita si frumoasa, trezita si nedumerita in miez de noapte. Nici el nu ar fi ales-o mai bine. Era mai emotionat decat a fost la ceremonia de cununie. Parintii fetei ii spusera ca e alegerea ei. Daca crede ca e bine, atunci sa mearga cu feciorul acesta. Si ea l-a ales. S-au dus la nunta. S-a imbracat. Rochia primei fete ii venea perfect. Parca ar fi ales-o pentru ea. Si ii si placea. Zambi. Mireasa din vis, se gandi ea. De cate ori nu a visat cum va fi noaptea nuntii ei si nu si-a dorit niciodata una ca a celorlalte fete. A ei trebuia sa fie altfel. Si uite ca dorinta i se implineste. Nunta continua, netulburata, si nimeni nu observase sa mireasa nu mai era aceeasi de la inceputul ospatului. Nici macar rudele primei fete, care erau in toiul jocului. Poate ca si masa plina de bucate si de bautura a avut darul sa ii distraga pe nuntasi.

Simion si Ioana s-au cununat dupa doua saptamani. Si s-au bucurat de o viata frumoasa. Au patru copii si fiecare a ajuns bine in viata. Nepoteii sunt bucuria lor.

– Asa-i bunicule ca mi-am organizat bine jucariile si lucrurile? zise strengarul de 10 anisori. Simion zambi. Da dragul bunicului, numai ca viata le mai oranduieste si ea, uneori. Nepotelul ridica o spranceana, semn ca nu a inteles perfect totul. Dar bunicul stia deja, cum e cu planurile si cu organizarea. Nimic in viata nu e intamplator. Nici macar momentul acesta, cand sta cu nepotelul lui, urmarindu-i grija pentru lucrurile marunte pe care le facea.

cu sinceritate


S-au intalnit dupa cativa ani. Doua femei, una de treizeci si ceva, cealalta de 60. Doua foste colege de birou. S-au intalnit pe strada, s-au intampinat cu zambete si imbratisari, au schimbat cateva cuvinte despre traiectoria vietii lor, din anii scursi, de cand nu s-au mai vazut. Amanadoua au fost functionare. Prima, a crezut ca poate face mai mult de atat, a aspirat la altceva si mai aspira inca, intr-o competitie cu viata si cu ea insasi. Lucreaza acum, ca asociat, intr-o companie privata, intr-un oras mare. Pentru d-na Mariana, cea de-a doua, a fost unicul ei job, functionara, si atat. Acum s-a pensionat si ingrijeste de nepotei. Spatiul in care discuta ele, pe o banca de pe trotuar, este unul neutru, departe de atmosfera oficial si sobra de la birou si mai ales departe de competitiile si micile rautati care domnesc intre functionarii din institutiile publice. Doamna Mariana, a simtit ca e momentul sa faca o marturisire, neasteptata.

– Stii ce Daniela? Trebuie sa iti spun un lucru care ma framanta de mult timp. Mi-am dat seama dupa ce ai plecat de la noi, ca, de multe ori m-am purtat foarte urat cu tine, cat am fost colege, fara vreo justificare. Si cu toate acestea nu m-ai jignit si nu mi-ai vorbit urat niciodata. Stiu ca te-am ranit, si te vedeam uneori suparata. Pentru toate acestea, chiar daca vin tarziu, te rog sa accepti scuzele mele.

Daniela o privi cu admiratie si cu drag. Trecuse demult peste momentele acelea, cand fosta colega ii baga bête in roate, pentru ca nu accepta ca alta sa beneficieze de mai multa consideratie si apreciere, din partea sefului lor.

–         Nu trebuie sa va scuzati. Am invatat sa iau din viata lucrurile bune. Si, in ciuda micilor incidente, am invatat foarte multe de la dumneavoastra. Eu va multumesc.

Au mai discutat, minute in sir, apoi s-au despartit cu o imbratisare calda. Momentul lor de sinceritate a daramat un zid care se instalase intre ele. Pacat doar, ca asta se intampla, atat de tarziu in viata lor, incat e posibil sa nu se mai reintalneasca vreodata. Dar cel putin, se vor gandi cu drag una la alta.