Yankeul


S-ar crede ca judecatorii, sunt niste oameni foarte sobri, nu prea zambesc si iau viata foarte in serios, datorita solemnitatii care domneste in judecatorii. Nu e chiar asa. Yankeul a dovedit-o, chiar daca el se afla la extrema cealalta. E un  tip plin de viata, de buna dispozitie, nu se supara pe nimeni, iar colegii si cunoscutii il simpatizeaza. In fiecare an, in cele doua luni de vacanta judiciara, el pleaca in America si lucreaza ca magazioner, la un mare depozit. Are el niste cunostinte acolo si in acelasi timp, profita de ocazie pentru a calatori. E de apreciat, pentru ca altii, in vacanta lenevesc. El are doi copii, la facultate acum, pentru care face eforturi. Judecatorul Catalin Ionescu are 45 de ani, e la varsta la care, barbatii sunt in apogeul dezvoltarii si calitatii lor masculine. El parca, a ramas in urma cu maturizarea, inca se mai simte pe vremstudentiei, cand facea o gramada de traznai. Cum familia lui locuieste intr-un oras mare iar el, face de multe ori naveta, e mai mereu pe drumuri. Lucreaza la o instanta intr-un orasel. Uneori inopteaza aici. Distanta asta, ii mai permite cate o mica escapada. Luna trecuta, s-a invoit de la presedintele judecatoriei, sa mearga la tara,  sa il ajute pe tatal sau, om in varsta, la cosit.  Presedintele i-a acordat doua zile de concediu. In ziua urmatoare, cine credeti ca il cauta pe Catalin, la serviciu? Tatal, coborat din satul sau de la munte, ca nu-si vazuse copiii de ceva vreme.

– Cum, dar nu s-a dus sa va ajute la coasa? Il intreaba presedintele pe batran?

– Nu, ce coasa? Noi am dat pamantul in arenda ca nu il mai putem lucra, iar el nici macar nu stie cosi.

– Hmmm….

Catalin, da din colt in colt, si zambeste, ca un scolar care a fost prins dupa ce a facut o traznaie, cu un zambet subtil in coltul buzei.

– Ma scuzati, dar nu puteam sa va spun despre ce era vorba si aveam nevoie de cele doua zile libere, si de discretie. Sinceritatea lui, de data aceasta, il lasa fara cuvinte pe colegul lui, judecator.

Judecatoria e o cladire veche, de cateva sute de ani, si necesita o renovare. Una din camere, era goala, si nefiind amenajata, nu avea inca o utilizare, asa ca, obtinand acordul presedintelui, cativa judecatori au transormat-o intr-o “sala de agrement”. Au instalat acolo o masa de ping-pong iar dupa orele de program, stateau la cate o partida de tenis. Conditia a fost ca sa fie totul foarte discret si “relaxarea” sa aiba loc dupa orele de serviciu. Evident ca, Yankeul a fost primul la aceasta activitate. Relaxarea si buna dispozitie era apanajul lui. Azi, a fost o zi torida. Mai e un pic pana la vacanta. Pana si scolarii sunt toropiti in ultimele lor zile de scoala. E trecut de 4, si partida de tenis e in desfasurare. Cei doi magistrati, sunt foarte prinsi in focul competitiei. Din cauza caldurii, s-a impus o scurta pauza. Catalin, se dezbracase in slip. Nu era nici aer conditionat, nu aveau nici macar apa acolo, si buzele i se uscara iar peste pieptul si bratele lui paroase, semn de virilitate, transpiratia curgea cu generozitate. Ceru o pauza, colegului. De celalata parte a coridorului, vizavi de sala aceasta, era baia. Catalin, descult si in slip, traversa coridorul sa mearga la baie sa se spele putin si sa bea apa. In acel moment, presedintele iesea de la sala de judecata, si in jurul sau erau grafiera, politistul si cativa justitiabil. Se opri cu gura cascata. Incremeni cand in vazu pe Catalin, dezinvolt, pe holul judecatoriei in slip, de parca ar fi fost la mare pe plaja. Toata lumea asista la scena cu uimire, si apoi cu un zambet presedintele incerca sa dreaga situatia.

– Ne scuzati, domnul venea de la sala de sport, in sine lui gandidu-se ce o sa-i faca si cum o sa il spurce, la  sedinta, maine la prima ora, desi stia ca, il va ierta ca si alte dati, pentru ca nu protesta si isi recunostea imediat greselile. Ce poti sa-i faci? Asta e el si nu-l poti schimba din felul sau libertin de a fi. E spiritul unui copil in corpul unui barbat adult, imbracat in roba de magistrat.

Anunțuri

Posted on 17 Iunie 2010, in Povestiri din Cartier and tagged , , . Bookmark the permalink. 6 comentarii.

  1. Un tip fain, nu? Naturelle!

  2. Cred că şi eu am ales meseria asta pentru că nu aş suporta să fiu obligat să fiu mereu la 4 ace. Îmi place să mă îmbrac elegant, dar uneori îmi doresc să pun doar un tricou lălâu şi să merg la servici.

  3. da bine…dar in slip prin birou ai umbla? sau pe coridor? 🙂

  4. asa ma gandeam si eu… si gandeste-te ca e vorba de o institutie in care se cere o anumita atitudine, conduita, solemnitate. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: