Daily Archives: 16 iunie 2010

melodie tarzie


Capra vecinului, defect national


„Românii încă nu sunt conştienţi că prosperitatea tuturor şi a fiecăruia în parte depinde în mod direct de numărul de capre aflate în vecini. Cheltuiesc o imensă energie pentru a omorî sau a fura capra vecinului. Unii mai agresivi plănuiesc chiar să omoare vecinul sau rămân la visul despre cum ar fi să aibă o capră. Turma creşte astăzi prin creativitate, prin inventivitate, punându-ţi mintea la contribuţie. Capitalismul presupune să accepţi ideea că vecinul posesor de capre trebuie preţuit.” Asta declara intr-un interviu Dinu Patriciu, ca raspuns la intrebarea „Ce le lipseste romanilor”. Mi-a placut. Dinu Patriciu e un mogul inteligent si educat. Nu stiu multe despre afacerile lui. Cate ceva doar, de cele legate de scandalurile publice.  Chiar il privesc personal. Dar urmaresc uneori, putinele lui aparitii publice si am surpriza sa citesc cu placere, interviurile sale.

Revenind la capra vecinului. Aici, sunt total de acord. Noi, romanii, suferim de sindromul acesta, care ne roade pe dinauntru. Suntem prea lispiti de mobilitate, ca sa ne putem depasi problemele, si atunci, ne uitam mereu peste gard cu invidie. Nu prea exista spirit de competitie, ci atitudinea turnatorilor la securitate, de pe vremea Lui Ceausescu. Avem o lista de defecte, „nationale” as zice, iar acesta, cu capra vecinului este unul din cele mai grave. Ca sa putem evolua trebuie sa incurajm vecinul ca isi ia mai multe capre, si trebuie sa ne facem si noi turma noastra. Dar noua ne lipseste dorinta aceasta si mai ales implicarea. Totul se limiteaza la nivelul de dorinta, decazuta in frustrari. Daca ar fi sa definim americanii cu un cuvant, acesta ar fi :action . Ma intreb ce ne-ar defini pe noi mai bine? Inertie, indiferenta, lene, infatuare? Avem o lista lunga de defecte nationale. Suntem mandrii ei posesori. De asta suntem si asa de simplu de manipulat, prin canalele media. Stilul nostru balcanic, inconsecvent, instabil, imobil, nu se dezminte. Stim cum ar fi daca am locui in ale tari. Dar nu facem nimic a ne fi mai bine aici. Doar ne plangem si ne uitam peste gard, asteptand sa ne dea statul ceva si altcineva in locul nostru, sa se ocupe de evolutia noastra.