Daily Archives: 8 iunie 2010

bijuterie muzicala



Costin Tanasescu, unul dintre poetii pe care ii citesc cu drag, a descoperit un clip foarte fain, si e suprins de lipsa de reactia a vizitatorilor. Voua va place clipul?.

Secretara si criza


Tanara, a venit la interviu, dupa ce si-a depus cu cateva zile inainte, un CV. Redactat frumos, pe doua pagini, prezenta un scurt istoric al vetii ei personale si profesionale. Vechime, pe postul de secretara nu prea avea. O avantaja faptul ca lucrase totusi, 6 luni. Ca stia limbi straine si terminase o facultate in domeniul coumunicarii. Cand a intrat pe usa, a facut o impresie buna. Tinuta decenta, fara accesorii. A raspuns bine la toate intrebarile, sigura pe ea. Directoarea, Elena Popa sustinea interviul si a fost aproape convinsa. De regula, cei care vin la interviu, se prezinta cu lectia invata, stiu ce vor sa auda angajatorii. Daca la prima faza sunt convingatori, la proba practica nu mai pot mima.
– Haide totusi, cateva zile sa facem o proba de lucru, sa vedem cum te descurci.
A doua zi, fata punctuala. Primeste instructiuni. Supravegheata cu coada ochiului de directoare, noua secretara raspunde la telefon.
– Alo! Alo! Doamna Popa, nu inteleg ce vrea clientul, spunea ea uitandu-se la receptor.
– De ce? In ce limba vorbeste? Nu stii? Ziceai ca stii limbi straine. Ia da sa vad.
Intre timp, clientul inchise, fara sa stie ca secretara, in loc sa raspunda, de emotie se holba la receptor. Clientul suna din nou.
– Buna ziua. Acum ma auziti? Am sunat pentru oferta dvs si sunt interesat intr-o colaborare. As vrea sa stabilim o intalnire.
Elena Popa, prelua mesajul si ii facu programarea. Nu vorbea limbi straine. Dar nici fata, nu prea le avea, nici macar cu propria limba. Ce o fi facut ea la fostul loc de munca? Cum prelua mesajele si cum vorbea cu clientii? La sfarsitul zilei, se gandi totusi sa ii mai dea o sansa.
– Haide si maine, sa vedem, pana maine iti trec emotiile. Te rog sa faci curat in birou. Fiecare lasam ordine la locul de munca. Firma de curatenie vine doar o data pe saptamana. Tanara dadu din cap aprobator. Lua matura, si mopul si facu curat doar in jurul biroului personal, pe o raza de 1 metru.
– Cum, intreba Elena, doar atat? Si restul biroului?
– Acolo, sa mature si sa stearga praful cine a facut dezordine. Eu nu. Asa e corect. Azi am stat 8 ore si zece minute. Maine pot sa vin cu 10 minute mai tarziu?
Directoarea ramasese interzisa.
– Hm. Iti fac un favor. De maine poti sa nu mai vii deloc. Ai marea sansa sa te afirmi oriunde in alta parte.
Tanara se ridica ofensata, bombanind ca angajatorii sunt neseriosi, care nu fac altceva decat sa traga pielea de pe angajati. Si oricum, nu-i platesc suficient. Mai bine asa, ca oricum, ea are facultate, si oricand isi poate gasi un job bine platit.
– Stii cine te asteapta dincolo de usa? Intreba directoarea, amuzata, intrigata si indignata de prostia fetei cu studii inalte. Criza. Ca angajatorii sigur nu o sa bata pentru performantele tale.

Emancipare


Caldura mare, iar autobuzul plin de praf se misca greoi pe sosea. Cele doua femei, stateau una langa alta, pe scaune si discutau banalitati.
– Dar, de unde ziceai ca vii, intreba prima?
– Vin de la Cluj. Am fost cu copilul ca si-a rupt piciorul.
– Aha, ati fost la spital? Si l-a internat?
– Da. La chirurgie infantila. Urmeaza sa-l opereze.
– Dar ce e aia “chirurgie infantila “? intreba prima, nestiutoare.
– Acolo unde se repara picioarele la copii, zise a doua femeie, déjà emancipata. Doar fusese la Cluj. Din oraselul lor, situat la 60 km distanta nu aveai ocazia sa vii toata ziua la Cluj. Multi veneau poate odata pe an sau chiar mai rar, iar evenimentul era destul de important, ca merita discutat si dezbatut cu prietenii, vecinii si curiosii. Locuitorii oraselor mici au o psihologie si un comportament aparte. Sunt un fel de sate mai maricele. Toata lumea, cunoaste pe toata lumea. Daca nu esti cunoscut in oras, inseamna ca esti atat de insignificant, incat nu merita sa existi. Asa ca o vizita in resedinta de judet, era demna de luat in seama, mai ales ca, vizitatorii se intorceau cu o gramada de cumparaturi si mai ales de impresii care trebuiau musai comentate.

Melodia zilei


Suzana cu ochi negri


Suzana cu ochi negri, sau Thunbergia este o planta originara din Africa.
Ea poate fi dirjata pe suporti , ca planta cataratoare dar si pusa in ghivece suspendate, curgatoare. Lastarii ei ajung pana la 2-3 metri lungime. Este o planta anuala. Ii place un amplasament pe balcoanelele sau ferestrele cu expunere sudica. Are nevoie de multa lumina si de 20-25 de grade pentru a inflori. Solul de care are nevoie, este unul bine drenat, compus din pamant de gradina amestecat cu turba si nisip. Trebuie sa fie tinut in permanenta umed. Nu iubeste uscaciunea. Se poate fertiliza, o data pe luna cu ingrasamant pentru muscate. Inmultirea ei, se face prin seminte. Acestea se seamana la sfarsitul lui februarie, si sunt tinute la caldura. Dupa aparitia platutelor, li se pune suporturi pe care sa se poata catara. Infloreste toata vara. Iarna, poate ierna in sere racoroase si luminoase.
Cum e mult de asteptat pana ies plantele din seminte, o sa gasiti aceasta planta la unele florarii. E foarte frumoasa. Eu am pus seminte, si au incoltit destul de greu. Dar merita tot efortul si ne bucura cu florile ei galbene, albe, roz, violet.