Daily Archives: 7 iunie 2010

Mai buni decat noi? Trebuie sapati!


Anabela a invatat din experienta, de ce e neplacut, sa accepti job-uri sub nivelul propriu de pregatire. Nu rusinea e cea care te afecteaza, ci reactia colegilor, a colectivului, care vede in tine un competitor greu de egalat si cu cele mai mari sanse de a castiga, primele pozitii in firma. Esti invidiat si admirat, urat si iubit deopotriva, din prima zi in care pui piciorul in birou. Asa s-a intamplat si acum. Colegii, net inferiori ca pregatire pe domeniul vanzarilor, se simt dominati, desi ea nu face asta. Nu a acceptat nici pozitia principala in agentie, tocmai pentru ca ea e o persoana motivata sa castige, proportional cu instruirea, determinarea si timpul alocat. Colegii au mereu impresia ca ea primeste cei mai buni clienti si cele mai bune zone din oras. Nu isi pun deloc problema ca varsta si experienta ei sunt cele care o determina sa aiba cele mai mari incasari. O vorbesc pe la spate, scot despre ea vorbe rautacioase, inventeaza situatii sa o discrediteze in fata managerului. Dar ea trece peste acestea si e interesata doar de ceea ce face. Cand ajunge acasa, revede in minte situatii, clienti, oportunitati, discutii, negocieri, contracte. Acum sta in baie, si se relaxeaza. A fost o saptamana grea si weekendul acesta vrea sa se odihneasca. Are totusi telefonul in apropiere, in caz ca e ceva urgent sau o suna prietenul. Telefonul tarai scurt.
– Buna ziua, se auzi o voce de barbat. Mai e valabil anuntul?
– Da, cred ca da. Puteti sa-mi spuneti despre ce anunt e vorba? Realiza ca de fapt nu ea ar fi trebuit sa primeasca apelul ci sefa de agentie. Numarul ei nu e public. Nu ea preia clienti, dar, cine stie?
– Anuntul de la matrimoniale, continua barbatul.
– Cred ca ati gresit numarul. El se scuza si inchise. Apoi, telefonul suna iar.
– Am citi anuntul dvs. Blonda, draguta, 160 cm, 65 kg, etc, etc, caut parter pentru placeri ascunse.
Anabela muti. Nu-i venea sa creada ce auzea. Se simtea ca si cum cineva i-ar murdari intimitatea. Un sentiment de neputinta si de umilinta.
– Unde ati citi anuntul acesta.? Sunteti a doua persoana care ma suna. Va rog sa-l ignorati. Cineva a facut o gluma proasta. Nu, nu sunt interesata.
Telefonul incepu sa sune. Tarait dupa tarait. O fi inebunit lumea. Nu stia cand sa raspunda, ca pe acest numar suna si clientii. Se duse la computer si deschise site-ul ziarului electronic, cu anuntul enervant.
Aveau dreptate. In anunt era descrierea ei, si numarul ei de telefon. Si mai era trecuta, adresa de mail a uneia dintre colegele ei, care abia stia deschide computerul si care zilele trecute, blocase calculatorul cu un virus “captat” de pe un site porno. Fata asta e dusa rau. Stia ca nu o poate inghiti. Dar chiar asa ceva sa ii faci cuiva. O suna imediat.
– Vali, cred ca stii de ce te sun. Te rog imediat, sa suni la ziar si sa anulezi anuntul pe care l-ai postat. Nu mai face pe ignoranta. Azi sunt calma, inca, dar daca pana luni nu dispare, ai incurcat-o.
Telefonul continua sa sune. Se mira cum de atatia barbati, numara vreo 50 de apeluri in 2 ore, sunt interesati de asa ceva. In doua zile, sunasera sute. Luni, evident ca a discutat problema asta la birou. Colegii, se purtau ca niste ingerasi, dar in sinea lor, se bucurau de situatia create. Una dintre fete, Corina, uriasa pentru cei 22 de ani, avea 120 de kilograme, recunoscu ca Vali, o rugase sa ii faca o adresa de mail, dar nu stia la ce are nevoie.
In cele din urma, Anabela se dumiri. S-au folosit de prostia fetei, pentru a-i face zile fripte. A mai stat in firma doua luni dupa incident. Anabela isi zise ca a fost destul. E greu sa te bati cu prostia si cu rautatile oamenilor, nepotriviti si neinstruiti pentru joburile pe care le ocupa. Prostii sunt solidari intre ei, chiar si in rautati.
Profesionalismul a pus-o intr-o conjunctura avantajoasa. Si-a deschis propria ei firma, satula de a fi angajata cuiva, si de a se lupta cu prostii si incompetentii. Si a fost o decizie inspirata. Oricum, are prea multa personalitate pantru a fi un angajat modest.
Este o vorba care zice ca: “ sa nu te pui cu prostul, ca are mintea odihnita”. Si acum intelese ce bine s-a potrivit acelor intamplari.

am fost la mall, dar nimic interesant


Ratele vesele



Printre furnici


Parcul acesta, este o oaza de verdeata. Copaci inalti, arbusti infloriti, sute de specii, tunsi frumos, iarba fina, o placere sa mergi descult prin iarba. Aleile sunt strabatute zilnic de pensionari, mamici cu copii, tineri indragostiti. O atmosfera placuta, cu oameni care au un aer familiar. In zilele calduroase, intre arbusti, vin tineri, care-si intind paturi si stau la soare sa se bronzeze. Azi e o zi senina, insorita, foarte calda, si in luminisul marginit de arbusti, se intanind cateva cearsafuri. Fetele, sunt bronzate déjà, semn ca vara le-a scaldat in lumina si culoare, cu generozitate. Stau fara sutienul de la costumul de plaja, dar nimeni nu se simte stingherit. E déjà obisnuit.

Veneau pe alee, tinandu-se de mana si chicotind cosnpirativ. Un baiat si o fata. El sa tot fi avut 30 de ani, inalt, brunet cu inceput de chelie. Ea, daca implinise 18, Avea ochi albastri, iar parul saten si lung ii curea gratios pe spate. Ea se legana se usor, ca o salcie langa el. Rochia usoara si scurta de vara ii flutura deeasupra genunchilor. Avea un usor aer de fata de tara, sosita de ceva vreme la oras. Veneau la plaja, si au intrat intre arbustii de la marginea aleii. S-au oprit, cautandu-si loc sa se aseze. El, a pus sacosa jos, si i-a dat fetei patura sa o intinda, comentand ca e cam neindemanatica. La 5 metri de ei, statue alte fete, si el vroia sa arate ce cocos e. O tine din scurt pe prietena cu care venise sa se afiseze la plaja. S-au dezbracat. Ochii lui zburdau vesel, catre fetele care stateau intinse, fara jena ca li se vad sanii dezgoliti.
– Ioana, da-mi un pahar de suc, din sacosa, ca mi-e cald, ii ceru el, autoritar.
Ioana, fata cu care venise, se ridica si ii turna intr-un pahar, din sticla de Coca Cola. El intinse mana, dar ochii lui ramasera pironiti la formele bronzate si siluetele infierbantate de soare ale fetelor. Se misca, si lichidul negru si dulce ii curse pe mana, pe picioare si se prelinse pe patura. Asta il facu sa izbucneasca.
– Esti o neindemanatica. Nu esti in stare sa faci nimic, cum trebuie. Nici macar la pat, nu esti buna. Si mai esti si lenesa!
Fata suporta cu stoicism ploaia auzelor lui, aduse cu voce tare, incat sa poata fi auzite de catre fetele din apropiere. Asfel, incerca el sa transmita ca ar fi disponibil iar fata cu care venise, nu inseamna mare lucru. Doar ca atitudinea lui nu avu efectul dorit. Ele il ignorara, iar unele il privira cu dispret. Ioana, sterse sucul, si se aseza din nou la soare, jenata ca privile erau atintite asupra lor. El mai bombanea inca, si cum nimeni nu il lua in seama o repezi din nou pe fata.
– Stii ceva. Deja ma enervezi. Ia aduna-ti lucrurile si pleaca acasa. Rosie la fata, fata se ridica, isi trase rochia scurta pe ea si pleca.
Singurul lucru pe care l-a facut tanarul, a fost sa atraga asupra lui atentia tuturor celor care asistasera la scena, si se auzeau murmure dezaprobatoare. Toata lumea il privea cu dispret. Usor deceptionat, el se intinse din nou la soare, etalandu-si musculatura lucrata la sala.
Doar furnicile isi mai aratau interesul si defilau vesele pe patura umeda – dulce, cocotandu-se pe bratele si pe spatele tanarului, gadilandu-l.
– Uite cum mi-am stricat eu ziua! Dar nu mai avea audienta si in cele din urma, se ridica si pleca si el imbufnat.