Daily Archives: 3 iunie 2010

o piesa veche


Discriminare


Andrei e un barbat frumos. Brunet, inalt, atletic desi nu face sport. Un om cald cu o privire directa de om cinstit, o privire care iti intra pana in maduva oaselor. Ti-ar fi rusine sa dai ochii cu el daca ai facut ceva ce nu se cuvine. Si-a gasit recent o iubita. S-a indragostit de ea pe loc, parca l-ar fi sagetat ceva prin adancul sufletului. O fata blonda, cu ochi negri, micuta si delicata, cu miscari rafinate. Ella are o personalitate aparte. Vorbeste frumos, in cuvinte consistente, dar in jurul ei pluteste mereu misterul. Nu stie care. Nu stie sa si-l explice. S-a dus sa o vada, face asta in fiecare zi…abia asteapta sa se faca dimineata, numara orele cate mai raman pana ajunge sa o intalneasca. Trebuia sa ii spuna ceva, foarte important, ceva ce s-ar putea sa puna capat acestei povesti. Stateau pe fotoliu, si el o tinea in brate zambitoare. “trebuie sa iti spun. Stii ca nu pot tine lucrurile ascunse in mine cand ma framanta”. Ea l-a privit atenta. Stia ca e ceva grav. S-a gandit ca poate vrea sa se desparta. “Tu ai vazut ca sunt mai bronzat?” Ea il priveste din nou intrebatoare: ”Da, si ce e e cu asta”?…El continua:”Dar eu sunt asa de la natura.”….Ea sta cateva secunde. Toti suntem de la natura. Apoi s-a luminat. A vrut sa ii spuna ca e tigan. S-a uitat pana in adancul ochilor lui. “Si ce-i cu asta? Foarte bine. “ El intreaba neincrezator: “Acum ma mai iubesti?” Raspunsul a venit scurt; ”Da”. In momentul acela a simtit Andrei ca vrea sa si-o lipeasca de suflet. Parca un bolovan de zeci de tone i s-ar fi luat de pe umeri. Au povestit asa cum fac de fiecare data. Andrei ii spunea ca fiul sau, de 14 ani, a plecat in oras si a uitat sa inchida usa de la apartament cu cheia. Ella s-a aratat ingrijorata. “Ei, trebuie sa ai grija. Cand locuiam pe Calea Florilor, veneau copii de tigan si incercau clanta de la usa sa vada daca e deschis”. In secunda aceea si-a dat seama ca a spus o magarie. Si copilul lui Andrei era copil de tigan. Si-a acoperit ochii cu palmele, de rusine.” Scuza-ma. Cliseele astea se invata in familie. Acum imi dau seama de ce spuneti ca sunteti discriminati.”… El a zambit:”Dar copii de rumani nu incearca usa?”…Au zambit amandoi. Pentru ea a fost ceva ce nu o sa uite vreodata. Ca o revelatie. Se iubesc si acum, dupa atatia ani. El nu i-a amintit niciodata asta insa ea nu poate sa uite. Dar e mandra de el, ca poate sa stea oricand, cu fruntea sus in fata oricarui roman majoritar.

Gata Willi?…


M-am gandit mereu cum era tatal meu, cand era copil. Copilaria lui a inceput odata cu Al Doilea Razboi Mondial.Cu ce se juca? Care erau povestile si bucuriile lor.? Ne-a spus mii de povesti, si asta mi-a placut in mod special.
Willi, e unul dintre cei 4 baieti a lui Nea Korcsi si Tanti Matilda. Sunt o familie de unguri gospodari. Korcsi e un barbat muncitor. Inalt, bine facut, cu maini batucite de lucru, cu mustata de husar, batranul se bucura acum sa iasa in curte, sa dea la animale si sa stea cu nepotii in livada. Willi, cel mai mic dintre baietii lui, a fost aviator. Acum e si el pensionat. A zburat destul. Asta a fost prima si marea lui dragoste. A doua a fost Rozsi, nevasta, o bruneta vesela cu ochi albastri, ca adancul cerului. Trei generatii, bunici, parinti, nepoti stau in aceiasi casa, sub acelasi acoperis. Si se inteleg perfect. Tanti Rozsi ne aduce uneori prajituri. Si cele mai gustoase, sunt clatitele cu branza dulce si marar. Unguroaicele sunt foarte bune gospodine.
Tata si Willi au copilarit impreuna. Distanta nu a existat niciodata intre cele doua case. Pe vremea aceea, casele erau mici, cu tarnat si aveau acoperisul din paie, stuf sau sindrila. Casa lui Willi, era acoperita cu sindrila, ca erau mai instariti. Cand nu ii trimiteau parintii la vaci sau la oi, se bucurau sa alerge prin curti si sa faca tranzai, asa cum fac copiii din toate timpurile. S-a terminat si razboiul, si Willi, de o vreme incoace, e foarte preocupat sa zboare. A vazut el avioanele germane, si a ramas fascinat de ele. Cum nu avea vreo sansa sa obtina un avion, s-a gandit sa isi constuiasca el unul, in magazie. Dar sa nu prinda de veste Nea Korcsi ca se supara rau si nu mai vorbeste cu el o saptamana. Asa ca, impreuna cu Gavrisuc, incep ei sa puna in functiune un proiect important. Proiectul Aeroplanul. Au luat un carucior de lemn, vechi, i-au atasat niste aripi, tot din lemn, evident, i-au confectionat cu truda, dupa puterile lor, o elice. Si-au stors creierii sa obtina un “aparat”, mai greu decat aerul, care sa zboare. Asa au auzit ei ca sunt aparatele acestea.
Azi e ziua cea mare. Korcsi s-a dus la piata si nu vine in graba, si ei, baietii vor sa testeze aparatul. Pentru cei 12 ani ai lor, e o realizare uriasa. Emotia e puternica, parca traiesc un vis. Le-a luat o vesnicie sa urce caruciorul cu aripi pe acoperis. L-au ancorat bine de horn. Gavrisuc s-a dus jos, sa vada cum zboara.
– Gata Willi aeroplanul? Da-i drumul. Inainteee!!! Zboooorr!!
Si Willi a dat drumul caruciorului, care a prins imediat viteza pe acoperis si s-a oprit, la 3 metri distanta de casa, in gramada de paie pe care tatal sau trebuia sa o bage in grajd. Nu prea a fost zbor. L-a cam durut cand a cazut caruciorul peste el. Dar a zburat! A fost primul sau zbor memorabil. Nu a contat nici ca, dupa marele eveniment a trebuit sa stea o luna cu mana in ghips. O fractura usoara, nimica toata. Si nici tatal nu s-a suparat. Ii tremura mustata, sa nu izbucneasca in ras de traznaia copiilor dar avea lacrimi in ochi ca ar fi putut pati ceva mult mai rau.
Si uite-asa a facut Willi, un pas urias spre cer si spre cariera sa viitoare!

Marina


Marina e o femeie singura, a ramas asa toata viata. Cam barbatoasa, zgarcita cu cei din jurul sau, are si ea cateva metehne, ca de, nimeni nu e perfect. Nu invita barbati la ea, din principiu. Ce mare lucru si cu principiile astea. Arata ca ai un comportament adult. Un barbat care iti trece pragul, trebuie musai tratat si totul e scump, in zilele noastre. Cafeaua costa, taria la fel iar despre mancare sa nu mai vorbim. Marina a descoperit la un moment dat ca are sentimente profunde. Are ea o atractie fata de barbatii in uniforma. Si-a dat seama de asta cand, in mod neasteptat au lat-o fiorii la auzul fluierului politistului de la circulatie. Isi aminteste de iubitul ei din tinerete, de momentele pasionale traite cu acesta. Fluierul, sunetul lui strident ii provoaca orgasm. Azi s-a dus la piata. In trafic, aglomeratie. Politistul, un tanar de vreo 30 de ani, inalt, bine facut, cu o fizionomie si atitudine de barbat puternic si hotarat, cu uniforma lui impecabila si cu fluierul magic, dirija circulatia. La orele de varf, fara el nu se poate. Marina a trecut pe trecere, regulamentar si la un moment dat politistul a spus cu vocea lui grava, masculina: “haideti…grabiti-va”….Pentru a fi convins ca a fost bine auzit a fluierat, strident, autoritar. Marina avu o senzatie uimitoare. O caldura a cuprins-o brusc, din varful capului pana in talpi si ea a ramas ca paralizata pe mijlocul trecerii de pietoni, intepenita, fara sa aiba puterea sa se mai faca un pas, umeda si excitata la maxim. semaforul s-a facut galben si politistul s-a mai rastit odata. Cu greu femeia a traversat si s-a indepartat de intersectie. Nu a mai trait asta demult si poate ca nu ar fi rau ca uneori, cand va vrea sa isi aduca amintesca senzatia asta, sa mai vina pe aici, la ora de varf. Oricum, nimeni nu isi da seama ca ea se excita cu asta. Cine ii mai da atentie, unei femei de peste 60 de ani?